564 matches
-
rănit-o,inima i-a frânt-osufletul i l-a călcat,l-a întinat.. Chip el nu mai are.Duse sunt zâmbetele copilăriei. Dusă e călduradin vorbe și priviri.Cel ce-a fost nu mai este.Suflet detracat,minte tulburata,imagine diformă.Pe el a pus stăpânireînsuși Satanasau poate- întruchipareace lângă el trăiește?.... XVI. RÂVNESC LA O LUME/מבוקש זמן,מבוקש מקום-VERSIUNE BILINGVA EBRAICĂ-ROMÂNĂ, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. RÂVNESC LA O LUME Acolo
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
căci bănuia că bătrâna mergea să-i ducă prințesei de mâncare. Nu peste mult timp, Coral ajunse în fața unui turn stâncos, păzit de uriașa caracatiță de care scăpase Perluță cu ajutorul Anemonei. Tentaculele erau întinse pe tot peretele turnului, iar corpul diform ar caracatiței acoperea mica deschidere care ar fi trebuit să-i țină prințesei loc de fereastră. Coral deschise poarta turnului cu o cheie imensă și se strecură printre brațele caracatiței, dispărând în întunecimea turnului. Imediat, Perluță se întoarse și porni
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
și ei în ajutor. Arin hotărî că primul pas pe care trebuiau să îl facă, era să scape de uriașa caracatiță. Perluță se oferi să fie el momeala care să o atragă în dreptul săgeților prințului, așa că înotă direct spre capul diform care se odihnea pe turn și se lovi de el, ca din întâmplare. De îndată ce fu sigur că enormitatea s-a trezit, o luă rapid înapoi spre defileul în care se ascundeau Arin și însoțitorii săi. Prințului nu-i fu greu
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
o cunoaștem.” MIHAI DINU De multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
decât o cunoaștem.” MIHAI DINUDe multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
LIVIU JIANU - POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. Citește mai mult A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă!Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
o Ea Tineri, frumoși Fuduli nevoie mare Anii i-au gârbovit Limba li s-a împleticit Sufletul li s-a golit De iubire Treptat, tot ce aveau uman S-a pulverizat Deodată s-au prefăcut în două monumente De piatră Diformi, greoi, surzi și orbi Viața se scurse din ei cu temei și tot ce a mai rămas Pe chipul lor lor erau niște cavități cu lacrimi ălinecare se revărsau prin orificii mici, delicate, una, două, trei bobițe sărate asta la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
unui întuneric Lumi nepământene apar În oglinzile invizibile paralele Sufletu-i ancorat în cuvinte Consoane înflorate din vara fierbinte Colorează potopul de vocale Coborâte din mințile stelare Cuvintele-și oglindesc chipul oare? Oglinzile-s ciobite de timp Umbrele au chipuri diforme, Copacii înlănțuiți în oglindă capătă forme Frunzele moarte au înviat.... Și-n lumi nepământene apar Întunericul absolut-îi zdrențuit De dorința nopții ce vine din abis O umbră ...așezată-i pe-o bancă.... Gândurile-i invizibile se pironesc În privirea spre
ÎNTUNERIC ȘI UMBRE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373483_a_374812]
-
cucerisem definitiv teritorii underground m-am dezbrăcat și de lumina albastră dansau tribal cuvintele-ntre noi m-ai privit în ochi ca la ultimul sabat sunt orbi ce pipăie cuvinte snoabe pe epidermă am scrijelit vitralii mi-am lipit urechea diformă de sufletul tău nud pictez freamătul mării în palmele tale nu aprinde lumina cerului vom mutila irișii nostalgici inimi goale Referință Bibliografică: Nostalgie cu nud / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1318, Anul IV, 10 august 2014. Drepturi
NOSTALGIE CU NUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371298_a_372627]
-
un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
Hans - un cuplu de turiști vest-germani întâlniți vara pe plajă la Mamaia - primul nostru pachet de Crăciun. Pe-atunci domnea pe piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Hans - un cuplu de turiști vest-germani întâlniți vara pe plajă la Mamaia - primul nostru pachet de Crăciun. Pe-atunci domnea pe piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
m-a făcut să mă gândesc la saltul omului în istorie și la cât suntem de dependenți de curentul electric), am înțeles nostalgia după atmosfera naturală, firească, a copilăriei, exprimată de Marian Malciu, în contrapondere cu un prezent agitat și diform în manifestările sale on-line și am dat mare dreptate zoologului și pictorului suprarealist englez, Desmond Morris, care explică toate manifestările aberante ale omului modern, pornind de la studiul animalelor sălbatice de la London-Zoo. Viața on-line reprezintă încă un pas ... Omenirea, încotro? Vom
“VIAŢA ON-LINE” DE MARIAN MALCIU, CURENTUL ELECTRIC ŞI ”ZOOMENIREA” DE DESMOND MORRIS / AUTOR PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371867_a_373196]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VIOLENTUL ȘOC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului VIOLENTUL ȘOC Sufletul s-a rupt în bucăți diforme, Explodând mai dur ca o grenadă, Nu va mai reuși să se transforme, În unicatul care a fost vreodată. Acum va deveni numai moloz, Fără a păstra vreo o altă legătură, Nu va mai vedea nimic în roz, Totul va
VIOLENTUL ŞOC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347824_a_349153]
-
și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă... Surpă toamna-n plăgi diforme Și-n caverne-adânci de carne Peșteri de stafii și forme Diabolice cu coarne... Toacă toamna ca talajul Drumurile din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă și betoane... Scuipă toamna groasă spută De pădure desfrunzită, Gol pământu-i ca o plută Pe
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
oligarhice ale prezentului. Cu alte cuvinte, democrația nenăscută încă a murit de mult, iar între forma aceasta democratică românească neconcepută faptic nici în secunda de față, dar aflată, culmea, pe marginea propriei sale prăpastii existențiale, și oligocrația prezentului cu chip diform de drac iconic, în mod cert că ultima dintre ele va reprezenta de acum înainte cuvântul de ordine care va sta pe buzele întregii omeniri pentru un anume timp dat. Așadar, trăiască OLIGOCRAȚIA și iluștrii ei formatori iluminați!... P.S. Mai
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
i-a frânt-o sufletul i l-a călcat, l-a întinat.. Chip el nu mai are. Duse sunt zâmbetele copilăriei. Dusă e căldura din vorbe și priviri. Cel ce-a fost nu mai este. Suflet detracat, minte tulburată, imagine diformă. Pe el a pus stăpânire însuși Satana sau poate- întruchiparea ce lângă el trăiește?. Vai de-acele fructe neprihănite, suflete candide, care n-o vor mai cunoaște, care pe ea o vor uita! Carne din carnea ei, el a prins
FIU NU MAI ARE/אין יותר בן- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376878_a_378207]
-
se destrămau în apropierea unei perdele dantelate, cu imprimeuri florale pufoase. Își aminti: chiria, vila, paharul cu șampanie. Trupul îi era adunat covrig sub cuvertura brodată cu trandafiri mărunți roșii și galbeni. Gol. Hainele îi erau aruncate într-un morman diform la picioarele patului înalt. Mototolite, arătau ca niște cârpe numai bune de aruncat la gunoi. Le trase cu greu peste trupul pe care nu-l mai simțea al ei, după care ieși din cameră împleticindu-se și știind exact ceea ce
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii, Suntem noi doi, himeră, cânt și zbor, Sub rece fald, în hibernal decor. Tu, roșu, delicat fir
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
putut să dorm, Se-aude-un tropot surd, din ce în ce mai tare Din cele zări ascunse-n adânc fără hotare... Se-mparte-n două lumea: între pământul-om Și-o mare de lumină la ceas când nu e soare... Șoimanele, călare, răzbat în cânt diform; E noaptea-n care umblă în zborul uniform, Sfințind în galben ierburi, de leac făptuitoare. Și simt prin aer iele în jocurile lunii, Cum dănțuiesc besmetic în iarba din poiene Și poleiesc cu vraja din plete toți alunii. Nuntesc cu
SONETUL NOPŢILOR DE SÂNZÂIENE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374244_a_375573]
-
se îndreaptă direct spre Contesă și își exprimă regretul că aceasta părăsește bălul. Ducele îi oferă brațul pentru a o conduce spre ieșire.Contele de Ceprano, care a urmărit de departe scenă, este abordat de bufonul curții, Rigoletto, un cocoșat diform, care își bate joc de acesta pentru că nu poate să l împiedice pe Duce să-i curteze nevasta. Rigoletto părăsește sala în timpul dansului următor, un périgourdine , în timp ce un alt curtean, Marullo, aduce vestea că a descoperit că Rigoletto are o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta era un saltimbanc de stradă, dar a reușit să-l fascineze pe rege într atât încât Francsic I l-a adus la curtea să. Triboulet era în realitate puțin diform, iar cu cele mai multe din infirmitățile sale l-a înzestrat până lui Hugo. Era inteligent și lipsit de scrupule. Se spune că avea cel de al doilea nas că lungime din tot Parisul. Un portret îl prezintă ca fiind ușor obez
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un test important pentru Lear. Într-o astfel de conjunctură este foarte posibil ca Verdi să fi introdus în La Maledizione tot ceea ce gândise pentru Lear. Verdi scria: Cred că ar fi foarte frumos să descriu acest personaj, pe dinafara diform și ridicol, pe dinăuntru, plin de pasiune și dragoste. Am ales acest subiect pentru aceste calități, iar dacă ele ar fi eliminate n-aș mai fi capabil să compun muzică. Rigoletto a constituit prima opera din așa zisă trilogie romantică
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și negru. Contrastul marcajului, c, poate fi definit ca valoare procentuală. Acuratețea sau rezoluția muchiilor marcate determină contrastul marcajului. Acest parametru este important în cazul marcării codurilor de bare sau DataMatrix, având în vedere că muchiile trasate impropriu sau punctele diforme pot determina erori în citirea codurilor. Puterile de vârf sau densitățile de putere ridicate conferă o calitate superioară a rezoluției. Împrăștierea Fenomenul de împrăștiere este caracterizat de prezența în zona de marcare a picăturilor resolidificate, provenite din materialul suprafeței. Această
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]