376 matches
-
la gură, strigătul nu ajunge prea departe, se risipește. Zidurile pușcăriei nu doar lăsau zgomotele să treacă nestingherite, ci le întregeau, vibrând odată cu ele. Iar cel mai rău-preves titor sunet dintre toate era al ușilor care se trânteau. Ca o dihanie care se apropie, îi auzi pașii, dar nu poți fugi. Nu știi ce se va întâmpla, nu știi cine se va ivi în prag, îți înfigi și mai tare bărbia în genunchi și aștepți. Ai crede că ghemuiala asta e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și raționamentului. Mai ales treapta judecății este a celor care se bizuie pe ei înșiși, care au încredere în forțele și discernământul propriu. În schimb, treapta conceptului e a celor care se lasă preluați de o instanță supra-individuală, de o "dihanie", cum ar spune dl Noica. Judecata o afirmi, de concept te lași străbătut; te afirmă el. Există apoi vârste, temperamente, profesiuni, epoci ale judecății și tot așa - vârste, epoci, profesiuni etc. ale conceptului. Eticismul, esteticismul, criticismul țin în mod fatal
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amestec de pungaș, de cerșetor, las mijlocitor, fiu și moștenitor al unei cațele corcite; unul pe care-am să-l biciui pînă-o chelălăi, daca negi și cea mai mica silaba din titlurile ce ți le-am dat! OSWALD: Dar ce dihanie de om mai ești, să sari cu-njurături la unul pe care nu-l cunoști și nici nu te cunoaște? KENT: Ce slugă neobrăzata mai ești, să dezminți că mă știi! Nu acum două zile ți-am pus piedică și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în general, ei au fost la origini creațiile rezultate din zbaterile și coșmarurile lui Ion Iliescu, care după ce a creat și a alăptat la sân această monstruozitate socială, era să fie înghițit cu totul de ea. I-a dat viață dihaniei, i-a dat avantaje, cât pentru șapte vieți, avantaje care nu mai pot fi întâlnite nicăieri în lume. Păi numai ascultați, și dacă până la coadă nu faceți infarct, aflați că nu sunt decât o parte dintre avantajele de care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
corp tăbăcită, neagră și arsă de soare. Nu avu timp să se gândească la altceva. O lovitură puternică în piept. O durere profundă chiar deasupra stomacului. Duse mâna păroasă spre locul dureros și... sânge; mult sânge. Într-o ultimă zvâcnire, dihania îl atinse din greșeală cu coada acoperită de solzi ascuțiți: "Sunt un Grimaldi, un Grimaldi veritabil". Tata, trezește-te! Am ajuns la destinație! Ai dormit profund. Ce te agitai așa? cred că ai visat ceva urât. Nu, n-am visat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
anxios, perpetua dilemă a celui întrebându-se "cine ești tu?". Propoziție multiplicată fantastic de "miliarde de voci". Neantului i se suprapune colosalul, incomensurabilul. Paralelismele Om-Natură, predicțiile (ca în Dilema), conexiunile răsturnătoare, șăgălnicia mimată iată motive de coloratură ironică. Apa ascunde dihănii: "Monștri acvatici gălbui se prăsiră / în apeducte, în terme" (Despre ploile care se abătură la început asupra Cetății). Gigantizarea nu cunoaște limite: un "Șarpe prea sfânt", făptură apocaliptică, are "trei miliarde de capete"; vorbește cu "o mie de limbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv, "privind în amintire" spre "Carpații veșnici", ascultând depărtări unde "buciumă vise", își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a sacrului arhetipal. Preludiul antologic, multicord al poemului Primele iubiri, un fel de cantată patetică și eșantion al mitologiei personale, s-ar cuveni citat integral. Ne limităm la un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și ruginită În cele din urmă, nu va veghea un oraș mort ca un spectru În turnul său de pază. Nimic nu va fi În realitate ceea ce este, până când Universul, care n-are sentimente, nu se va trezi ca o dihanie adormită, nu-și va Întinde picioarele ca să dezmorțească oasele Pământului, nu va căsca și nu va da din labe la Întâmplare. Îți dai seama? Da, firește că-ți dai. Acum Înțeleg. E o chestiune de amoralitate geologică. Trebuie fotografiată siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
animalele s-au făcut, mai pe urmă, din oameni, din bărbați și femei. Cucul e din femeie. (...) Dumnezeu, după ce a făcut lumea, oamenii, în loc să fie mai cuminți, din ce în ce se făceau mai răi. Dumnezeu le-a dat felurite dihănii și șerpi, șopârle ș. a. să-i spărie. Dar pe urmă s-au rugat lui Dumnezeu ca să le ia și Dumnezeu le-a strâns într-un sac și le-a dat unui om să le arunce în mare. Omul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numai pân` la Ziua Crucei se pot omorî, pe urmă e pacat, căci le vine timpul să se ascundă iar în pământ; dar pân-atunci au avut slobod de la Dumnezeu ca să umble prin lume. În ziua de Ziua Crucei intră dihăniile în pământ, și care șerpe a mușcat pe cineva, om sau vită, pe acela nu-l primește pământul să intre înapoi și umblă rătăcind în toate părțile, iese la drum să-l omoare."351 Șarpele este prezent în credința populară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se ung coarnele vitelor și mănîncă cu toții usturoi, de care miros fug strigoii. La Sf. Andrei umblă strigoii. Ca să scapi de ei, trebuie să ungi casa, pe la uși și ferești, cu usturoi. în ziua Sf. Andrei nu se lucră, ca dihăniile să nu mănînce vitele și ca vitele să fie ferite de toate relele. La Sf. Andrei, oamenii din popor nu se împrumută cu nimic unii pe alții. Toate animalele vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se împrăștie gospodăria. Dacă în acele zile intră mai întîi un bărbat în casa cuiva, apoi vacile aceluia vor face bouți; dacă intră mai întîi o femeie, atunci vacile vor făta vițele. în ziua Crăciunului nu se mănîncă carne, ca dihăniile să nu mănînce vitele. La Crăciun se cară funinginea din coșul vetrei în livezi. (Gh.F.C.) Crasnic Se povestește că unele femei nasc în loc de copil [un] purcel, care se zice „crasnic“* și care chiar din timpul apariției în cepe a țipa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
iar sub cap, ac cu ață. în unele locuri, o babă înconjoară mormîntul, îl descîntă și înfige lîngă cruce cuțitul pe care îl ține în mînă. (Gh.F.C.) Filipi Trei zile de Filipi nu se coase, că îți merge rău de dihănii. în zilele de Filipi nu trebuie să se dea gunoiul afară din casă, nici cenușa din vatră, căci îi vor mînca lupii vitele. La Lăsatul de Sec de Crăciun [14 noiembrie] și la Trei Sfetitei* [30 ianuarie], se ține trei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
frunte naltă sînt foarte cuminți. Se crede că doi inși care din întîmplare își lovesc frunțile una de alta vor ținea amîndoi un copil la botez. Frupt Lunea nu se mănîncă frupt; pățești ceva, și pentru vite îi rău de dihănii. Ouă, lapte, brînză - frupt alb - în zile de popă (de post) nu se vînd. Fudulie Cînd se încurcă ața la cusutura cămășii însemnează că persoana căreia i se coase este fudulă. Fuior Se crede că de aceea se dă preotului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și în crestătură pun un fir de iarba-fiarelor. Apoi lasă să se vindece rana. Degetul face minuni. (Gh.F.C.) Iarnă Lemnele care le-ai ars ziua își pun noaptea frunzele pe fereastră. Iască Cînd cuiva i se fură iasca*, îi mănîncă dihăniile vitele. Icoană E mare păcat dacă strici sau părăsești o icoană! Cel mai bun lucru e s-o iei într-o să rbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare. Cînd icoana cade din cui așa, de la sine, e semn
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nici să numeri ouăle din cuibar. Cum îți merge luni, așa-i toată săptămîna. Se crede că femeile care nu au copii și postesc lunea capătă copii. Lunea nu se mănîncă frupt; pățești ceva, și pentru vite îi rău de dihănii. E rău de plecat lunea la drum. Dacă te doare capul și te jălui cuiva lunea, te va durea capul toată săptămîna. Lup Lupul se zice că e cînele Sf. Petru, și unde-i poruncește el, acolo face pradă. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trăsnet. (Gh.F.C.) Cu salcie de la Florii să-ți încingi mijlocul pe pielea goală. Așa să umbli tot anul, că ești ferit de trăsnet. (Gh.F.C.) Sf. Ilie are poruncă să urmărească Necuratul și să-l trăsnească. (Gh.F.C.) Tricolici Tricolicii sînt niște dihănii, sînt duhuri provenite din lupii care au mîncat un om. Ei umblă pînă la miezul nopții. Trimis Să nu te excrementezi pe marginea drumului, căci se poate întîmpla ca cineva, făcînd „de trimis“ [un descîntec] cuiva, să te apuce pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
4-6 decembrie (sărbătoare populară) Sf. Sava - 5 decembrie Sf. Nicolae - 6 decembrie Zămislirea Sf. Fecioare de către Sf. Ana - 9 decembrie Ignatul / Sf. Ignatie - 20 decembrie Crăciun - 25 decembrie A abubă - bubă dureroasă ai - usturoi aitic - haitic, haită ală - hală, balaur, dihanie, duh necurat anina (a) - a agăța apă tăcută - apă neîncepută, folosită în descîntece și leacuri aplecate - boală de stomac argea - acoperiș aripi (a) - a se îmbolnăvi arnici - ață colorată de brodat astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de stomac argea - acoperiș aripi (a) - a se îmbolnăvi arnici - ață colorată de brodat astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat - tuberculos azimă - turtă nedospită B babiță - diaree baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi, semn bîigui (a) - a rătăci bîrdan - bută, burduhan bîrneț - cingătoare în jurul capului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a înfige colți încura (a) - a alerga, a goni îngăimat - nehotărît înghinat - îngemănat îngrecată (femeie) - împovărată, îngreunată, însărcinată întinde (a) - a pierde din consistență întîlnitură - loc de confluență a apelor întorsură - arătură învădi (a) - a înnădi J jărbiuță - jurubiță jigadie - dihanie jigodie - jigăraie, boală la cîini jîr - jir, fructul fagului jora (a) - a jura juvină - jivină L la (a) - a spăla pe cap lăicer - covor lămură - lamură, partea cea mai bună lăutoare - apă (cu leșie) pentru spălat legătură - vrajă lemn-de-cîine - lemn
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita, nici atâta". Se rețin: interjecții ("ia, mă, hai, hai!" și onomatopeele memorabile ("huștiuluc", "hârți!")', regionalismele (descotorosi, hârbuit, iarmaroc, dihanie). Dănilă Prepeleac este prezentat în comparație cu fratele său: "Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că este diavolul.Chiar și cele cinci apariții bizare ăcare-i vor însoți pe Harap Alb în ultima parte a călătoriei sale inițiatice) amintesc de fantasticul tratat în maniera realistă ăfiecare schiță de portret cuprinzând o trimitere la ființa umană):" Ce dihanie de om, o namilă de om, o arătare de om, o schimonositură de om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Homer al nostru. Prestanța de epopee vine și din îmbogățirea narațiunii cu portrete remarcabile cum sunt cele ale lui Gerilă, Setilă, Ochilă și ceilalți. Mai merge el cât merge și, când la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne și tot atunci striga, cât îl ținea gura, că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de spăriet, avea niște urechi clăpăuge
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]