440 matches
-
stă în percepția membrilor cu privire la vitalitatea culturii ei. Oamenii construiesc comunitatea în manieră simbolică făcând din ea o resursă a semnificației, un depozitar al acesteia, precum și un referent al identității" (Cohen, 1992: 118). 2.13. Către "Ideea" de comunitate Maniera dihotomică de identificare "este comunitate/nu este comunitate", este evitată de mulți gânditori. Dificultatea conturării unui set suficient de restrâns și de consistent de criterii pentru a stabili aceasta impune o reticență de înțeles. Așa cum am văzut deja, există gânditori care
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
arată și Selznick (1992: 365), "analiza sa are un loc important între eforturile de a înțelege tranziția de la o lume a unității organice, bazată pe rudenie, la o lume a asocierii artificiale, bazată pe schimb". Printre tipologiile familiare bipolare sau dihotomice construite de pionierii sociologiei în efortul de a surprinde caracterul epocii moderne industriale distingând-o de precedenta și utilizate în clasificarea formelor de organizare socială Herbert Spencer: militar-industrial, Henri Sumner Maine: status-contract, Durkheim: mecanic-organic Howard Becker: societățile sacre, respectiv profane
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Massachusetts Institute of Technology. În opinia sa și a succesorilor săi, ne putem auzi interlocutorul datorită unui mecanism ce filtrează un mesaj și le înlătură pe altele: atenția selectivă sau focalizată. Pentru a studia caracteristicile atenției, Cherry inventează tehnica ascultării dihotomice, care constă în ascultarea simultană (datorită unei căști stereo) a două mesaje diferite în ambele urechi. Auzirea celor mesaje este imposibilă, iar Cherry notează că subiecții închid ochii pentru a se concentra mai bine. În schimb, dacă sunt preveniți să
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a afla unde este localizat acest filtru. La început, cercetătorii au crezut că informațiile care nu sunt pertinente nu sunt șterse, ci pot fi recuperate (Yntema și Trask, 1963, apud Knight și Parkinson, 1975). Astfel, în urma unui experiment de ascultare dihotomică, mesajele trimise celor două „canale”, urechea dreaptă și cea stângă, sunt patru perechi de cuvinte și cifre (de exemplu, „pisică - 4”, „stradă - 8”, ”,„zi - 3” etc.). Subiectul este prevenit că va trebui să-și amintească mai întâi mesajul auzit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai întâi analizată și memorată și abia după aceea e realizează operația de selectare. GRAFIC VERT: Răspunsuri corecte (%) ORIZ: sus Canalul de ascultare Canalul în care nu s-a ascultat ORIZ: jos Poziție serială în funcție de categorie în funcție de ureche Tehnica ascultării dihotomice, în funcție de ureche sau categorie (după Knight și Parkinson, 1975) Concluzie De altfel, deseori ați remarcat acest lucru. Chiar dacă suntem captați de lectura unei reviste sau de un program TV, „ciulim” urechea imediat ce se vorbește despre noi sau auzim că se
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a fost măsurată folosindu-se un indicator standard pentru studiile de sociologie a religiei: frecventarea bisericii cel puțin o dată pe lună. Atunci când a fost folosit drept variabilă dependentă intr-o analiză de regresie, practica religioasă a fost transformată în variabilă dihotomică, luând valoarea 1, atunci când persoana declara că a frecventat biserica cel puțin odată pe lună. Pentru analiza în dinamică a practicii private am folosit un indicator mai slab: „Aveți momente când vă rugați, meditați sau faceți ceva asemănător?”, variantele de
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
recupereze autenticitatea trăirii, cultivând frenezia sălbatică, trăirea descătușată, care organizează textul după o retorică amplă, întrețesută din repetiții și laitmotive. În fapt, problemele metafizice sunt coborâte din registrul lor înalt la nivelul cotidianului. Cheia de lectură stă în decriptarea simbolurilor dihotomice moarte-viață, în care abstracțiunile capătă însușiri concrete. Poemul este văzut ca trăire și retorică, atitudine evidentă în succesiunea alternantă a registrelor poetic, imagistic sau spiritual, generând astfel o construcție elaborată, ce are, în ansamblu, o tonalitate unitară. Volumul Șovăiala (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
unor povestiri și romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
perspectiva istorică asupra evenimentelor prezentate, a unor structuri incorecte pentru a evidenția/sugera anumite caracteristici ale unui personaj/ale unei persoane etc. (f) Comunicarea-proces Subsumându-și dimensiunile interpretative prezentate supra, ca formă de reflectare a relației (în accepțiune cel puțin dihotomică), a subiectivității/ intersubiectivității, a contextualizării, a interacțiunii (inclusiv a elementelor enumerate anterior), a normei/abaterii de la normă etc., comunicarea-proces se constituie într-o realitate supraordonată, caracterizată prin aspecte pozitive și negative, variabile ca pondere și ca repercusiuni de la o situație
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
90, generația lor și a mea sunt profund marcate de înfierarea cu mânie democratică. Fiecare dintre aceste înfierări lucrează cu cel puțin două supoziții: 1. cea a monopolului pe suferință; 2. cea a monopolului pe moralitate, precum și cu o logică dihotomică specifică poveștilor pentru copii: lumea se împarte în eroi pozitivi sau negativi din toate punctele de vedere. Mai mult, acești eroi nu sunt pur și simplu indivizi, ci categorii întregi. În anii ’50-’60, monopolul pe suferință și pe moralitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ideologia comunistă. Ei erau puri din punct de vedere moral fiindcă nu au exploatat, fiindcă nu au făcut avere, fiindcă nu au condus, fiindcă nu aveau școală. Uneori erau puri doar fiindcă nu au făcut nimic. În anii ’90, logica dihotomică sau jocul de-a alba-neagra a fost reluat, cel puțin la nivel simbolic. A apărut un nou monopol pe suferință: cel al foștilor deținuți politici, al expropriaților, acestora asociindu-li-se alte categorii: fiii, nepoții, verii celor dintâi, cei ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
curs. La fel ar fi și în cazul comunității mozaice, unde, potrivit aceleiași dictaturi a majorității, ar trona Steaua lui David pe pereții instituției publice de învățământ. Cred că m-aș simți exclusă sau cel puțin marginală. Ba, după logica dihotomică, cea care animă pseudo-toleranța religioasă, aș putea să mă simt profund imorală fiindcă am alte opțiuni decât majoritatea autoritară. Impunerea unei singure perspective (religioase în acest caz), ignoră eterogenitatea comunităților profesionale, civice, politice, a celor educative. Prin natura ei, această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pe universalismxe "„universalism", asemănare, dualismexe "„dualisme" (naturăxe "„natură"-culturăxe "„cultură", publicxe "„public"-privatxe "„privat"), și-au pierdut relevanța în favoarea contextualizării și întrupării. Feminismul de acum este unul al identităților multiple. Modul standard de analiză condusese la întărirea separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin din punct de vedere epistemic. Vechile cadre conceptuale devin nesatisfăcătoare. Elizabeth Groszxe "„Grosz,Elisabeth" consideră că această etapă este un „feminism al autonomieixe "„feminismalautonomiei"”, care se distanțează de feminismele clasice cantonate în problema dominației paradigmelor masculinexe "„masculin" (Groszxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în perioada când mai părea încă viabil, aparatul de propagandă îl prezenta drept o soluție mesianică, indiferent de conflictul între lozincile sale și realitatea dramatică ascunsă în spatele lor, în postcomunism a fost selectată predilect doar fața diabolică a acestuia. Formulele dihotomice nu acoperă marele deșert gri dintre cei doi poli și, mai ales, faptul că el s-a făcut cu oameni reali care au trebuit să trăiască și să se adapteze, ba chiar uneori să încerce să se simtă bine (vezi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
iar la „hilar“ subliniază cuvântul cu două li nii imaginare, conștient de faptul că prostimea nu prea știe ce înseamnă). Întro emisiune, chiar își întreba publicul, plimbânduse mândru de el ca un cocoș în ogradă: „Știe cineva ce în seamnă «dihotomic»?“ Pe de altă parte, ca orice intelectual, Andrei Gheorghe este vizitat, în biblioteca în care și face veacul, de fantezii cu Nicoleta Luciu, pe care nu ezită să și le mărturisească în emi siune, feli citânduse pentru curajul și originalitatea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le sunt tutori. Pentru familia monoparentală, dreptul la privatitate se traduce adesea prin izolare, singurătate, anonimat 11. Pe fondul neajunsurilor provocate de sărăcie, acesta ar putea fi considerat un privat închis, chiar ostil comunității. Dacă raportul public/privat se stabilește dihotomic, aspectele vieții private pot fi gândite ca și cum ar fi circumscrise strict acestei sfere, fără influențe semnificative și pentru sfera publică. Ipoteza pe care o asum referitoare la raportul dintre public și privat este că acesta poate fi dacă nu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care devenea posibilă realizarea politicii pronataliste 12. Statul intervenea privind căsătoria și divorțul, locuințele, numărul copiilor, educația acestora, petrecerea timpului liber 13. În perioada de tranziție, familia este instituția ce resimte și susține din greu costurile sociale ale transformărilor economico-statale. Dihotomic privită, familia este considerată ca un mediu de stabilitate față de fluctuațiile din sfera publică. În abordarea concordantă între public și privat, familia este asemenea unei oglinzi ce reflectă starea națiunii, preia și moderează efectele dinamicii sociale asupra indivizilor. 1.3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nevoie nemijlocită de ajutor (bolnavii și bătrânii din familie). Chiar și această constatare a devenit un loc comun, ca, de altfel, și soluția problemei, care presupune o opțiune: cariera sau familia 42. Revin la ideea că faptul se datorează modului dihotomic de a aborda raportul public/privat în viața fiecăruia 43. Când un aspect sau celălalt e recunoscut ca fiind mai important și declarat ierarhic superior, raportul dihotomic este funcțional: astfel, unii oameni se dedică familiei, alții pun un accent prioritar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
opțiune: cariera sau familia 42. Revin la ideea că faptul se datorează modului dihotomic de a aborda raportul public/privat în viața fiecăruia 43. Când un aspect sau celălalt e recunoscut ca fiind mai important și declarat ierarhic superior, raportul dihotomic este funcțional: astfel, unii oameni se dedică familiei, alții pun un accent prioritar pe carieră. Când nu este precizat care din ele are o relevanță mai mare, conflictul se instalează. El poate fi amplificat drept consecință a educației și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pot fi individualizate povestiri autonome și secvențele interludiu, vide sub raportul epicității, formalizate prin reluări și transformate în intervale de repaus. Scriind sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
socio-economice. Aceste dimensiuni ale personalității umane contravin și contrazic egoismul strict al intereselor și al rațiunii utilitariste individuale. Cele două puncte de vedere diferite ale lui Adam Smith au fost în mod egal folosite ca surse de legitimare a pozițiilor dihotomice din controversele legate de sistemul social capitalist sau postcapitalist contemporan. Un nume care-și pune amprenta pe istoria lumii și implicit pe sensuri și moduri de percepere actuală a responsabilității sociale corporative este "profetul socialismului", Karl Marx (1818-1883). Pe lângă analiza
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
oferit ca dar în contextul responsabilității totale față de ceilalți. Actul de ospitalitate este asimilat de Jacques Derrida cu actul poetic, greu de sesizat datorită multitudinii de sensuri care îl situează dincolo de ordinea "zilei, vizibilului și memoriei". Ospitalitatea poetică depășește situarea dihotomică, elementele sale (sine-alteritate) coexistând într-o relație subtil interșanjabilă. Apropierea presupune intimitatea, dar și ura, familiarul presupune și frica, iar străinul poate fi și inamicul care trece pragul casei. Interpretată ca un construct social și lingvistic, la Derrida ospitalitatea are
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sistemele binare se autodizolvă pentru că textul conține "urme" nedetectate ale altor poziții în contrast cu cele pe care textul le susține. Semnificațiile cuvintelor (și ale lucrurilor) pot fi permanent schimbate, multiplicate și diseminate printr-un joc al deși re-contextualizărilor. Deconstrucția sistemelor filosofice dihotomice înseamnă pentru filosoful francez Jacques Derrida mai mult decât "răsturnarea" termenilor dihotomiei, a diferenței antinomice, adică și "deplasarea" generală simultană a sistemului, jocul semnificărilor într-o rețea care simulează dinamismul, un joc conceptual și non-conceptual în spațiul originar al diferențelor
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Said este vagă și intangibilă. "Concretețea istorică și geografică a Balcanilor se opune mai întâi naturii intangibile a Orientului"61. Balcanismul implică liminalitatea, este un termen oxi-moronic, hibrid, tot atât de european pe cât de non-european. Relaționarea sa față de Europa nu este perfect dihotomică. În timp ce Said a perceput și a regândit "prăpastia de netrecut" dintre Orientul imaginar și Apus, Maria Todorova este sigură că Balcanii reprezintă "o punte între diferite stadii de dezvoltare, evocând etichete de tipul "semidezvoltat, semicolonial, semicivilizat, semioriental""62. Ei au
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
liminal între dictatură și liberalism, între modelul sovietic și cel național, între Apus, care îl preaslăveau pe Ceaușescu, și Uniunea Sovietică, adesea tolerantă față de acțiunile acestuia. Imagini oscilând între dictatorul disident și intelectualii disidenți, dacă e să alegem două tendințe dihotomice în reprezentarea României comuniste. Anii 80 par să rezolve am-bivalența imaginilor britanice despre România. Vor predomina mizeria și tristețea unui popor oprimat. Aura de liberalism a lui Ceaușescu, percepută mai ales în politica internațională, dispăruse. Chiar și observatorii britanici cu
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]