1,278 matches
-
de viață generațiilor viitoare”. * Umbra lespedei tombale, a monumentului ultim care-i năpădește neoprit creatorului existența, presiunea ei familară, pentru un soi de nesigură cumpănă, de sinistră întrecere, - toate acestea induc, în metafora lui Iorga, adîncimi de vis treaz, ce dilată straniu contemplația. A inculca lărgime, neașteptat, povestirii, de cîte ori se abate înspre Nord, dincolo de țărmurii Marii Inospitaliere, fusese de altminteri o tentație conștient resimțită încă demult, de bătrînul Herodot, cînd se aventura pe urmele lui Darius, în inexorabilul întinderilor
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
deasupra punctului dintre sprâncene, în Ajna chakra. După un numar de zile, veți începe să simțiți apariția unui “punct de lumină” în acel loc. Continuați din acest moment concentrarea directă pe punctul luminos. Perseverând, veți simți cum această lumină se dilată până când va învăluie complet. Acesta este momentul în care veți începe să simțiți apariția viziunii interioare.
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru () [Corola-journal/Journalistic/66478_a_67803]
-
alimente care sunt sățioase, dar care nu îngrașă. De fapt, alimentele sățioase nu sunt cele care conțin o cantitate mare de grăsimi, ci cele bogate în proteine, fibre și apă. Autor: Anca Murgoci Cum apare senzația de foame Stomacul se dilată când primește alimente, iar receptorii pereților interni transmit un semnal nervos la creier (prin intermediul nervului vag) pentru a vă informa că sunteți sătui și trebuie să vă opriți din mâncat. Apetitul revine când stomacul se golește, la aproximativ trei ori
Alimente săţioase care vă menţin în formă () [Corola-journal/Journalistic/65655_a_66980]
-
mai controlezi poftele pentru diverse alimente. Îți prezentăm 6 moduri de a-ți liniști stomacul: Învăța ce și când să bei Gândește-te la stomacul tău că la un balon. Când mănânci, el se întinde și odată ce ajunge să se dilate la maxim, senzori din sistemul digestiv transmit creierului semnale că e cazul să te oprești din mestecat indiferent cu ce ți-ai umplut stomacul. Alan Aragon, un renumit nutriționist American, a spus: "Și dacă mănânci jumătate de rola de hârtie
Transformă foamea în aliatul contra kilogramelor în plus by Mihai Andra () [Corola-journal/Journalistic/65766_a_67091]
-
dar contradictorii în ansamblul lor. Evitînd propria-i ființă ca zonă coerent emoțională, cultivă cu mare dexteritate imagini ce-o împing la periferie, o minimalizează. Copilăria apare evocată elementar (puțin angajant) prin alfabetul datelor senzoriale. Văzul, auzul, mirosul, gustul se dilată nu spre a comunica o trăire mai profundă, ci spre a o drapa sub volutele ingenioasei fantezii ce i se substituie. Naivitatea e trucată cu arta unui mare senzual: "Trebuie să stai mult timp singur ca să poți auzi lumina. Trebuie
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
un balcon protejat cu feronerie, resturi răspândite pe pavaj, toate aceste detalii nu sunt înregistrate de un turist, ci de un soldat american cu degetul pe trăgaci pentru care fiecare moment de acalmie ascunde un pericol neașteptat. Este o privire dilatată de angoasă asupra teritoriului inamic care-i înconjoară pe soldații americani. Regizoarea a reușit să redea tocmai această alternanță dintre momentele de așteptare abulică sau încordată și momentele de acțiune efectivă, apăsând pe viteze diferite, acelerând ca să oprească brusc cu
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
său Moleskine (identic cu al lui Hemingway, ne spune, făcând cu ochiul, Nimigean) nu sunt datate. De la externare până la ultimul rând al cărții ar fi putut trece, practic, oricât. În secvența aceasta, timpul nici nu se comprimă, nici nu se dilată. Amorțește. Are dreptate Bogdan-Alexandru Stănescu să evidențieze, în Prefață, culminația durerii, ca singură traiectorie de evoluție posibilă în roman. Capitolul final e, sub aspect emoțional, aproape un câmp minat: „Mama, la șapte fără un sfert, se trezise. Când am vrut
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
lui Purcărete despre povestea lui Shakespeare, despre fiecare personaj, despre cum relațiile lor trebuie sau nu dezvăluite pînă la capăt, despre miile de feluri de violență și de cinism, de grotesc și abominabil. Stăteam toți cu gurile căscate. Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea ascuns pe sub fustele întîmplărilor. De cîte ori cum mă înghite gura imensă și hulpavă a devoratorului Titus, simt cum devin prizoniera unui gigant talent
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
am strâns, am rulat tot universul meu, ca pe un papirus” Tema unificatoare a cărții este desigur aceea a „ținutului misterios”, enunțată încă din titlu, sugerându-ni-se că este vorba de un ținut sufletesc. Unul în care totul se dilată, în care măsurile sunt altele decât cele obișnuite, în care peștele devine mai mare decât râul care îl conține, în care în trupul nostru suntem mai mulți. Alt motiv recurent : levitația, plutirea („Odată am rămas mult timp/ acolo, sus, nemișcat
Amintire by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4989_a_6314]
-
este formulată scuza-pretext că undeva, Profesorul, cel care ține locul lui Dumnezeu în poveste, a intuit evoluția evenimentelor și că a creat încă o diversiune pentru a analiza un nou stadiu al experimentului. În realitate, timpul evenimentelor în interior se dilată ca și fiecare acțiune redimensionată până la abnorm, iar absența de o zi a Profesorului proiectează în delir total experimentul, cu gardienii transformați în torționari și deținuții într-un fel de plastilină umană, un spectacol deopotrivă grotesc și atroce. Ca și
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii și ale poeziei, convenții și dezlănțuiri, artificii ale gândului și răsuciri spontane ale imaginației. Dilatând detaliile la scara enormului, travestind grotescul în forme ale iluziei și rafinamentului nedisimulat, poetul imprimă cuvintelor inconsistența și dinamismul unei logici utopice. Artificiu, ornament, feerie, spectacol și iluzie, cuvântul e, pentru Șerban Foarță, mai ales o formă de trăire poetică
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
în proză, într-un mod admirabil, să insereze farmecul poeziei. Melanjul îl întîlnim și în textele sale poetice, unde, în descrieri rafinate, ne oferă mostre de măiestrie epică. Impresionează cum simplitatea gesturilor prin încetinirea și prelungirea lor recuperează timpul, îl dilată prin uitare. Dialogurile interioare fără început sau sfîrșit, fără un rost anume, sporovăiala molcomă a doamnei în vîrstă (una din metamorfozele morții des întîlnite în volum), fumatul personalizat ca o prizare a neantului, ascund sentimentul teribil al efemerității.” Toate bune
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
în ultimii ani n-am mai întîlnit aprecieri la adresa autorului Morometilor e o de tipul „un mare caracter”, „o conștiință exemplară”. Geo Bogza și E. Jebeleanu au intrat într-o umbră deasă care dizolvă în chip salutar gloria mult prea dilatată de care au avut parte. După cum către figura lui Nichita Stănescu se îndreaptă tot mai des semne de întrebare. Democrația, compromisă de corupție și de politicianism (cu adevărat originală), mai poate avea perspective? Mă gîndesc la entuziasmul din 1989. Într-
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
este chiar cel care povestește (Pipoton îl pune pe Voloșil să-i relateze de două ori același fapt, îl întreabă despre înfățișarea omului politic pe care l-a cunoscut), a doua instanță este auditoriul („nu mințea, interveni doctorul Udrescu, emoția dilată, era și frica, nu zic, dar și un «transfer de grandoare», așancep toate legendele“) care ia act de distanța temporală dintre momentul producerii evenimentului și cel al ascultării relatării lui, precizându-i devenirea pe traiectul ce se stabilește între realitate
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ta, iubite, ca-ntr-o rază ce crește repede în vid de-acuma știi și tu calea degeaba m-am temut că întunericul din podul bunicii din Anvers nu e decât un tuș pentru tatuaje suprarealiste ceva care adăugat pleoapelor dilată subconștientul cum pe un submarin al dorinței când ne-am despărțit de podul cu hârtii desangvinate tu mă țineai de mână și linișteai înainte-mi hohotele mării ca să pot păși mi-ai spus la telefon după zece ani cum că
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
-n felii mustoase, gustoase, mirositoare naiv și parșiv în nările lacome de vitejii, de isprăvi în miezul unui basm de-a pururi neterminat... Și-am tăcut. Apoi am șoptit cu multă, poate prea sîrguincioasă speranță: zgîrie-mi viața pe un cristal dilatat peste muchii, iubito, tu cea cu nume, cea fără nume... Și iar am tă- cut. Fiindcă vorbele se așezau încet-încet în rînduiala cuvenită a priceperii urechii ascultătoare... Și-o să apară un alt îndrăgostit (îndrăzneț dumnealui!), la butonieră cu obligeană, înmănușat
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
sine, în propriu-i timp, nici o naivitate a demonstrației în cronotopia lui, așa cred că ar trebui început, de undeva de foarte sus, de la foarte început, ca să vezi, ca să înțelegi cum se ivește, cum se strecoară, cum își face loc, dilatând paginile, cu tot mai multă îndârjire, acest blestemat eu, cum ajunge să se descopere, să se privească în ochi cu propriii ochi, până la limpezire, până la lămurirea pe care-or s-o aducă, mult mai târziu, analiștii, dar până atunci, înapoi
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Și nu uita, mai ales nu uita... Ce naiba să nu uit, mă zbîrlesc, brusc dedublat, vorbind cu mine ca și cum m-ar agresa altcineva... Doamne, despre cîte n-am spus, n-am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă irizată feeric... Mint!!! Mă tîrîi în mocirla groasă, grețoasă, înaintez totuși, chiar dacă murdar, cu palmele jupuite, cu obrazul învinețit de rușine, distrugînd aerul proaspăt din jur
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
să devin balamucalgiu, tratat cu dușuri scoțiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrișor înmuiată în țuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai, inferioare) într-un hîrdău cu doagele îmbătrînite-n cercurile ruginite de plictiseală. Mă dilatasem brusc în casa (îmi plăcea să am una cu patru camere, fix patru, cîte încăperi are și inima, bucata aia ciudată de carne, pompînd viața: sistolă, diastolă etc.), în proprietatea privată a... sufletului meu închis. Și, iată, bolovanul se-nmuiase
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că glandele vierului ancestral. Amușinam cu nările dilatate sub pojghița nopții transpirația propriei noastre absențe.
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
erau răvășite de popoarele de frunze barbare din brumărel trei morți, trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți stăteau aliniați pentru a fi împușcați timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac 4. apa din țesuturi și sarea blochează orice intrare 5. pășești încet prin rugi de fragi timpul nu se mai urnea devenise alb-stacojiu translucid-transparent apocalipsa pentru ei începuse acum intraseră în timpul dilatat umflat de sfîrșitul agonic de veac.
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
citi a trișa încurcînd cuvintele amețindu-le cu grija doar a liniilor sintactice cum un vehicul ce se deplasează pe șine cu-o viteză în creștere pînă se confundă cu ele pînă devine un nucleu ce se contractă și se dilată spasmodic în pupila vitrinelor un fruct ce nu se mai teme nici măcar de-un fruct identic plin de zemurile Sensului enorm cum un căscat. Matinală Un cîntec plin de oameni cum un autobuz ticsit ceea ce nu știi acoperă cu bunăvoință
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
desprins fragmentul de mai sus, și întreaga carte se rotesc în jurul acestei ,blestemate probleme insolubile" ce angajează deopotrivă viața și literatura autorului. Traseul biografic, expus sintetic, în câte un desfășurător existențial derulat rapid, sau, dimpotrivă, decupat în episoade și frânturi dilatate de memoria afectivă a protagonistului, se desenează în linie dreaptă, până la actualele porți ale îndoielii. Deși provine, într-adevăr, dintr-un mediu burghez, conservator, înrădăcinat în tradiții religioase și economice, cu gusturi literare îndoielnice (tatăl e un fervent admirator al
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
cine n-a comutat televizorul pe MTV? cine n-a fost la mare la 2 Mai și nu și-a înecat mințile în votcă, pe plajă?...), simpla lor derulare narativă n-ar putea închega romanul. Conștient de acest risc, autorul dilată discursul, rostogolind fiecare bucățică de viață prin sosul unor reflecții pseudofilozofice, mixtură de clișee, cel mai adesea, ori înșiruiri de termeni sonori necomunicând, practic, nimic. Să-i dăm pentru ultima oară cuvântul eroului: ,La fel se întâmplă și cu relațiile
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]