622 matches
-
repuse telefonul în furcă, John Robert se uită, posomorât, la ea și începu să-și muște încheieturile degetelor. Apoi întrebă pe o voce răgușită, năclăită: — Mai ești virgină, nu-i așa? Hattie se uită o clipă la el cu ochii dilatați; apoi se ridică de pe fotoliu și scoase un țipăt. Alex, la Belmont, îi auzi țipătul. Pearl alergă din hol și deschise ușa. Hattie se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal. Movilițele moi de pe frunte, ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să spună un cuvânt mângâietor: — O, nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câțiva pași, conștient de umbra lui lungă, care-l însoțea. Un flux de teamă fizică îi inundă trupul, de la mijloc în jos, o senzație presantă, vertiginoasă, excitantă, ca dorința sexuală. Începu să se miște repede, cu gura deschisă și ochii dilatați. Păși grăbit, în vârful picioarelor, spre sursa de lumină, care era ușa parțial deschisă a Baptisteriului, încăperea ce adăpostea căile de acces spre izvorul fierbinte, ca și intrarea laterală spre lungul coridor al Camerelor. Tom se opri, trase cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu-i observă intrarea. Dacă l-ar fi văzut, ar fi fost uimit de expresia de beatitudine așternută pe fața lui George. Cum ar putea fi descrisă o asemenea expresie? Fața nu-i era luminată de zâmbete, dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața unui om care moștenise un milion sau a celui care, după o lungă asceză, dobândise iluminarea. Era expresia care-l alarmase pe Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conflictul războinic, jocul semnificând reluarea posibilă a competiției, conflictul a devenit întrecere, spectacol. Contactul tactil între sportivi a devenit adesea unul digital și farmecul luptei corp la corp se transmite prin imagini, dar sigur o competiție depinde de controlul timpului dilatat sau nu prin imagine și cere un control spațial (în mai 1997, Gari Kasparov a jucat la New York o partidă de șah cu super-computerul IBM Deep Blue. Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni, în timp real, pe site
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu un picior strâmb și cu o durere de-ți vine să urli la fiecare pas, nu-i nici o bucurie. La război, ca la război. Nu știi niciodată ce te așteaptă... Ceilalți din jur priveau la cei doi cu ochii dilatați, nepricepând nimic din cele ce își spuneau unul altuia. Doar un bătrânel zâmbea înțelegător. Apoi și eu am mâncat aceeași pâine ca și voi, în celălalt răzbel. Da’ Dumnezeu o avut grijă de mine și m-am întors acasă întreg
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
formă frecventă de construire a textului lui Gh. Grigurcu este definiția poetică, în concordanță cu demersul general al poetului, amintit deja, de revalorizare a cotidianului, prin dezvăluirea unor laturi nebănuite de alți ochi. De pildă, microscopul e O lacrimă enorm dilatată / înăuntrul căreia înoată nenumărate clipe pierdute sau: Extragi ploaia / din lumina obosită a soarelui / și Soarele / din lumina obosită a ploii. De fapt, dominată de câmpul semantic al căderii, denunțat încă din titlul antologiei, care îl reia pe cel al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toate, să stea la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul corp, tot mai deznodat, să se desfacă din toate niturile așa cum avea senzația permanentă. Prințul Maxențiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să iasă. Am alergat de nebună, două etaje pe scări, la același telefon, a doua zi dimineață : „Am greșit, e foarte frumoasă ! Are ochii albaștri și seamănă c-o veveriță !“. Parcă presimțind zbuciumații ani care aveau să vină, am degustat dilatat, trăgând de ele ca de-un elastic, lunile de concediu de maternitate petrecute în același minuscul apartament (altminteri detestat, al mamei, dar și al propriei mele copilării și adolescențe). Liniștea semăna cu o bulă de cristal. Am regăsit-o apoi
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se respecta natura acestora, ori pentru că
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dezvoltării sale; o muzică ce se conturează prin teme bine gândite și bine delimitate, având o relație între ele sau fiind contrastante, teme ce sunt dezvoltate în deducții, urmări, reinvenții și reprezentări variate. Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nivelul de reactivitate al sistemului nervos dar mai ales de structura caracterială, de lipsa de stăpînire de sine, de impulsivitate, de slaba organizare a vieții psihice, de lipsa autocontrolului sau insuficiența reacțiilor emotive-impulsive, de emoții puternice, de conștiința de sine dilatată, de forța brută needucată, de lipsa de morală (Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Voință (engl. will, fr. volonté) activitate, proces și trăsătură psihică specifică omului, cuprinde o mare complexitate de procese psihice, o antrenare intelectuală și acționează în jurul
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
uriașă sită, valuri-valuri de fulgi de zăpadă ce se așezau liniștiți pe locul căderii lor gravitaționale. Mut de admirație, asist la acest fenomen hibernal. Nici cea mai mică adiere nu se simte! Totul pare încremenit, iar eu privesc cu ochii dilatați chintesența albului pur, a albului-alb cu adevărat! Ramurile pomilor abia eliberate de povara rodului bogat încep să se încline sub recea și proaspăta povară albă ce continuă să se cearnă mereu dintr-un cer cu nori alburii, nori ce par
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
conduse de supercomputere care sunt conectate în rețea laolaltă într-o rețea globală interconectată, posibilitatea emergenței acestui fenomen se apropie tot mai mult de realitate. Combinația puterii nelimitate a atâtor de multe inteligențe de computere și rețele este o realitate dilatată a infinitelor posibilități - una dintre ele fiind viața artificială. Nu numai că lucrurile vor deveni într-o mai mare măsură conectate, dar și mai inteligente și extrem de puternice. Această conștientizare de sine ar putea fi dincolo de puterea de înțelegere omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
scoateți dopul». Când ai În față o persoană Înțepată și scorțoasă, presupui că e umflată de propria-i lipsă de modestie, și la fel se bănuie că o considerație de sine atât de ieșită din comun ține În viață corpul dilatat numai În virtutea unui dop care, introdus În sfincter, Împiedică toată acea aerostatică demnitate să se dizolve, așa Încât, invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la el. Trebuie să acționăm În grabă, peste puțin se luminează. În timp ce voi rămâneți aici În meditație, eu acum mă voi retrage Încă o dată cu el pentru a-i smulge revelația.“ „A, nu, domnule conte!“ Pierre ieșise În fața semicercului, cu pupilele dilatate. „Timp de două zile ați vorbit cu el, fără să ne preveniți, și el n-a văzut nimic, n-a spus nimic, n-a auzit nimic, ca maimuțele cele trei din poveste. Ce mai vreți să-i cereți În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
competiției, a actului de bravură, a triumfului, a oricărei mișcări sufletești extreme; beția cruzimii; beția în distrugere, beția sub anumite influențe meteorologice, de exemplu beția primăverii; sau acea sub influența narcoticelor; în fine beția voinței, beția unei voințe suprasolicitante și dilatate. - Estențialul în beție este senzația de sporire a forței, și de plinătate. Această senzație ne face să împrumutăm lucrurilor ceva al nostru, le silim să ia de la noi, le siluim - acest procedeu se numește idealizare<footnote Ibidem, pp. 81-82 footnote
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl visa. Noaptea, fără a prevedea asta, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa atunci, dar a aflat cu trecerea timpului, că arăta ca o gelatină transparentă și întinsă, ca o peltea verde-argintată, care păstra încă fața tristă a lui Pampu. Stătea întipărit pe limba lăbărțată și gelatinoasă chipul lui, mare, parcă mai dilatat decât în realitate, conturat clar, ca-ntr-un tablou de Goya. Se simțea ca o pânză groasă și unduitoare, care se ridica lent, plutind deasupra corpului nemișcat, răstignit pe pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș fi crezut că o să văd asemenea spectacol. Și ce gălăgie fac! - Mă rog, pe aici nu erau Înainte decât șobolani, șoareci și veverițe cenușii - acum găsești prin alei ratoni și chiar oposumi - o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla uriaș din stomac chiar avea să iasă la lumină prin partea din față? Era imposibil. Avea s-o ucidă. —Sunt în agonie. Una a clătinat din cap. Dar tu nu dilatat destul. Eu înapoi în zece minute. Atunci tu gata pentru rahie. Când ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un fel de furie încă vizibilă, vreo zece magnetofoane mari, probabil de fabricație sovietică. Pe unele rămăseră fixate rolele din plastic, dar benzile fuseseră probabil scoase și distruse. Poftim, și astea sunt de vînzare dacă vreți. Guy avea întreaga față dilatată și înregistra toate aceste informații cu o aviditate aproape maladivă. mă rugă să-l întreb pe bătrînel dacă mai avea dosare „cu transcrieri”, era dispus să cumpere oricîte dosare cu „cu transcrieri”, la un preț bun. nu, din păcate bătrînelul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Însă aceste moduri verbale sînt, Încă o dală, glisante. Amorul are, În fond, un timp unic și acela amestecă nuanțele, planurile, ce a fost va mai fi, suferința, ca și bucuria, este o curgere continuă. Îndrăgostitul trăiește Într-un prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]