645 matches
-
ca om, de formație științifică, m-am străduit să spun numai adevărul, așa cum l-am văzut și trăit. (...) Oricum, după cinci decenii privesc un film pe care l-am mai văzut de câteva ori. Tot un rai al impostorilor și diletanților, însă mult mai mare, mai consolidat” („Mărturisire”, 21 ianuarie 2010). Augustin Buzura scrie ca și cum sfârșitul lumii ar fi foarte departe. Și fiind atât de departe, el nu poate rezolva nimic. Ca atare, este de înțeles că nu printr-un sfârșit
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
optim: „mi-e imposibil să uit lumea prin care am trecut și să refuz să văd ce se întâmplă în jur”. Îi este „lehamite de degradarea și primitivismul în care ne zbatem”, dar privește cu luciditate realitatea. Augustin Buzura dezavuează diletanții cu pretenții, ignoranții, „mârlănia, impostura și agresivitatea”, lichelele, corupții și incapabilii: „Căci, cu puține excepții, de douăzeci de ani încoace am avut de ales între corupți și incapabili”. Iar istoria făcută de aceștia este „cârpeală și improvizație”. Printre personajele bine
AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339589_a_340918]
-
nu ne-abținem de la o petrecere sălbatică. Așa, ca de început de primăvară. Unde? La Sala Polivalentă. Cine? Eh, acu-i acu': trei perle neprețuite ale muzicii electronice vor face deliciul publicului cunoscător. Să-ncepem cu începutul: auteur, estet, erudit, diletant - Cosmin TRG, conform auto-descrierii de contul său de Twitter. Un tip mega talentat, primul absolvent român al Academiei. Asta adăugăm noi. În continuare, vom avea parte de prestația lui Benjamin Damage, primul artist cu care cei de la Modeselektor au semnat
Petrecerile săptămânii [Corola-blog/BlogPost/100774_a_102066]
-
colaborare nu numai în domeniul literei. Au colaborat în toate cele făcute de fiecare în parte. Chiar și în tot ceea ce însemnau serile în care se umplea casa cu prieteni, poeți, prozatori, critici de artă, compozitori sau interpreți, profesioniști ori diletanți. Erau seri lungi, până în zori, uneori, dar ușoare și plăcute grație emulației gândului, a imaginației, a inspirației dusă dincolo de închipuire. Cum a fost posibil? Din ce a izvorât această forță de invidiat? Răspunsul este dezarmant, la prima citire: din iubire
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
combătea aprig și - cred că singurul - cu convingere. Semna și el pe bune, dar și cu pseudonime. Știu că la un moment dat m-a sunat revoltat că apărea sub semnătura lui un articol de toată jena, scris de un diletant, un articol absolut idiot! Ah, ce-am suferit când am văzut că eu scrisesem acel articol... Scriam și discursurile președintelui de partid, care fie că uita pe unde le punea, fie nu știa să le citească și spunea tot dume
PENTRU TINE, DANI! de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347300_a_348629]
-
să am o cotitură de concepție, însă în arta plastică, pașii se fac încet, într-o anume ordine. Pictura pare ușoară, dar nu este așa. Pictura este ca și matematica. Daca lipsește ceva din ordinea aceea, se observă că ești diletant. NT.- Există ceva ce nu ați pictat încă, dar v-ati fi dorit să o faceți? MP. - Da. De exemplu, cred că mi-ar fi plăcut să pictez o biserică. Nu am primit însă niciodată o comandă și poate că
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
colaborare nu numai în domeniul literei. Au colaborat în toate cele făcute de fiecare în parte. Chiar și în tot ceea ce însemnau serile în care se umplea casa cu prieteni, poeți, prozatori, critici de artă, compozitori sau interpreți, profesioniști ori diletanți. Erau seri lungi, până în zori, uneori, dar ușoare și plăcute grație emulației gândului, a imaginației, a inspirației dusă dincolo de închipuire. Cum a fost posibil? Din ce a izvorât această forță de invidiat? Răspunsul este dezarmant, la prima citire: din iubire
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
Scriu numai dacă am despre ce scrie și numai în măsura în care sunt în stare să înțeleg și să iubesc sincer cartea (...) pe care o citesc. De altfel, spunând că sunt critic, nu rostesc adevărul, nici critic nu sunt, sunt doar un diletant, a cărui prezență în viața noastră literară cred că se datorează, îndeosebi, faptului că vârsta n-a răpit scrisului meu decât puțin din entuziasmul său juvenil" (p. 143). 26. Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii, ed. cit., p. 37. 27. Nicolae Steinhardt
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
2015 Toate Articolele Autorului dinții lunii piaptănă iluzii se nasc stele în liniștea asurzitoare licurici sclipesc ca la Buckingham Palace în întunericul vibrant dansează-mi sentimentele cu zece picioare nu îți aprinde farul nopții până ultimul licurici extatic moare sau diletant stele căzătoare pictează aerul nesățios miroase diafan a iubiri /licurici străvezii/ iubitul meu de moarte și de os în aula sufletului meu e o liniște de adormit iubirea aud lilieci cum se izbesc de pieptul tău amorțit aerul nopții /șarpe
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
lumii operei în lumea „reală", trecută sau prezentă. Lectura devine „întâlnire între două temperamente"8, act de (auto)cunoaștere „prin alții". Tot de la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt pare a prelua implicarea „dramatică" în înțelegere. Cititorul entuziast devenit critic (chiar și „diletant"(23)) joacă rolul deplin al participării, al trăirii lumii ficționale. Astfel, eticul („laic" și religios) revine în lumea esteticului și decide valoarea sau nonvaloarea acesteia. Actul interpretativ devine un „happening", revelație și participare deopotrivă, simultane și interdependente. Prezentarea lui Nae
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
Scriu numai dacă am despre ce scrie și numai în măsura în care sunt în stare să înțeleg și să iubesc sincer cartea (...) pe care o citesc. De altfel, spunând că sunt critic, nu rostesc adevărul, nici critic nu sunt, sunt doar un diletant, a cărui prezență în viața noastră literară cred că se datorează, îndeosebi, faptului că vârsta n-a răpit scrisului meu decât puțin din entuziasmul său juvenil" (p. 143). 26. Nicolae Steinhardt, Primejdia mărturisirii, ed. cit., p. 37. 27. Nicolae Steinhardt
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
a-i recunoaște o valoare aurorală: „La început a fost Cuvântul”. Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat și nepăsător în care folosesc vorbele. Dar în ce privește plăcerea scrisului, cea mai puternică a fost la scrierea romanului Viața începe vineri. Cele trei luni în care l-am scris au fost ca o vacanță petrecută
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
a-i recunoaște o valoare aurorală: „La început a fost Cuvântul”. Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat și nepăsător în care folosesc vorbele. Dar în ce priveste plăcerea scrisului, cea mai puternică a fost la scrierea românului Viața începe vineri. Cele trei luni în care l-am scris au fost că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
a-i recunoaște o valoare aurorală: „La început a fost Cuvântul”. Un mod de a crede în puterea bună, constructivă, ori dimpotrivă, distrugătoare, a cuvintelor. Asta stă la temelia scrisului profesionist, cred eu. Încrederea în cuvânt și teama de el. Diletanții se recunosc prin felul necugetat și nepăsător în care folosesc vorbele. Dar în ce priveste plăcerea scrisului, cea mai puternică a fost la scrierea românului Viața începe vineri. Cele trei luni în care l-am scris au fost că o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
final, Mariana Bendou a prezentat proiectul „Expresia ideii”, în dubla sa calitate de „om de literatură și de cadru didactic”, proiect la care au aderat tot felul de oameni iubitori de poezie și de proză, din țară și din străinătate, diletanți și consacrați. Creațiile literare adunate în timp au crescut numeric până în acest moment, adică pe parcursul unui an, astfel că acest „club”, format pe internet în baza proiectului comunicat, a publicat deja trei volume, din care două de versuri și unul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
estetice, a lacrimilor sincere de jale și de bucurie, cu origini ancestrale sănătoase, cu piscuri înalte și prăpăstii adânci și cu capitala la Eminescu. În ea nu-și vor putea face loc niciodată emanațiile vulgare, schizoide, mizerabile ale unor bieți diletanți ce fac risipă de cerneală sau, mă rog, de tastatură, numai de dragul de a colecționa diplome, de a-și vedea numele și elucubrațiile „literare” prin revistuțe „de cultură”, de a bea șampanie pe la festivaluri de artă și de a da
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
aș fi declinat fără să ezit invitația de a scrie despre poemele sale. Și nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieșit din secolul 20 în materie de poezie și nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux și la Rainer Maria Rilke. Nu mă supăr, puteți spune că sunt un demodat. Și recunosc, citesc foarte rar și întâmplător poezie. Fac și eu ce
RODICA ELENA LUPU – LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI CU „ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL” de ION BRAD în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374204_a_375533]
-
treizeci de ani, de la douăsprezece la numărul uluitor de circa 500! Dacă acesta era entuziasmul oamenilor de știință, al filozofilor, al cugetătorilor în general, pentru descoperirea acestei noi lumi spirituale și culturale, ne putem imagina cum era cel al simplilor diletanți sau al celor de cultură medie, ca să spunem așa! Acum trebuia să fie aclamat miracolul pentru surprinzătoarea lume primitivă, leagănul umanității, în sfîrșit deslușită! În prima jumătate a secolului trecut, în pătura de cultură medie, se trăia cu convingerea că
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
odore dell'India, Longanesi, 1962, p. 148; V. Magliocco, India, da zero all'infinito, Le nuove edizioni d'Italia, 1962, p. 286 [263]; în acestea, pe lîngă adnotările originale pertinente se fac văzute încă afirmații avînd ceva din obișnuitul entuziasm diletant relevat la scriitorii de la începuturile indianisticii occidentale; b) în plus, culegerea noastră hegeliană despre India înțelege să nutrească speranța secretă de a putea atrage atenția unor asemenea tardivi admiratori nediscriminați a tot ce se leagă de India, asupra rezervelor serioase
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formate în străinătate și o populație rurală pe care moravurile și mizeria o fac de neînțeles pentru aceste elite. Decalajul este foarte clar în armată: cîțiva ofițeri superiori formați în Germania, la Turin sau, mai rar, la Saint-Cyr, se alătură diletanților "petrecăreți dar leneși" după spusele atașatului militar al Franței în 1889. Ei se disprețuiesc, se invidiază și nu au legătură cu trupa, "în regimente nu există vreo preocupare pentru educația morală a soldatului, iar conferințele morale acum la mare preț
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
an pentru fiecare. N-o afirmăm pozitiv, dar ni se dă ca pozitiv. Cititorul să ție însă bine minte că nici unul, absolut nici unul dintre acești trei domni nu e special întru ale drumului de fier, ci cel mult niște amabili diletanți. Am înțelege ca un om special în materie, care ar fi construit el însuși linii de drum de fier de ex. și care, prin știință și o vastă esperiență, ar fi o autoritate, să fie plătit escepțional cu 30 - 40
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de muncă și cu înțelegerea individului întrebuințat. Astfel vedem un advocat director de drum de fier, care nu pricepe nici cîtu-i negru sub unghie din ramura aceasta, luând o leafă de trei ori mai mare decât a unui ministru. Onorabilii diletanți întru ale drumului de fier iau binișor câte 36 000 franci pe an, fără să se jeneze cât de puțin de acea onoare care-i mai scumpă decât averea și decât viața. Am susținut că funcționarii înalți ai statului s-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a acoperi cu un văl scabroasele afaceri; "natura catonică" va să zică vitejie nocturnă ca la 11 fevruarie; "binele țării" înseamnă cam urcarea cheltuielilor statului cu 34 la sută în patru ani și căpătuirea în slujbe a toată suflarea patriotică; "artist" va să zică diletant fără talent în pictură, muzică, comedie, arhitectură, ale căror tablouri, executare falsă, construcții centrifugale se plătesc din bugetul statului; "învățat" înseamnă a avea patru clase primare și a fi numit în noaptea de la 11 fevruarie, fără concurs, profesor de universitate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Memento! 16 ianuarie Mult tapaj pe chestia celor două premii ale Academiei Cațavencu, premianții fiind, cum se știe, Ion Iliescu și Emil Constantinescu. Cîtă tevatură, atîta infantilism. Nelăsînd lucrurile (oricum de domeniul derizoriului) la locul lor, comentatori, în mare parte diletanți, s-au grăbit să tragă, se putea!, concluzii politice: că Iliescu, mai abil, mai șmecher (ceea ce e și adevărat), prin prezentarea la premiere, a mai punctat o dată împotriva opoziției, că Emil Constantinescu, mai gafeur, mai arogant, a mai pierdut un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]