648 matches
-
de a vorbi nu avea, în acel moment, o legitimare axiologică. Din perspectiva unei virilități creatoare încă virtuală, Eliade trasa "linii de orientare" pe o viitoare hartă sufletească a unei grupări culturale și resemnifica, prin accente îngroșat pozitive, termenul de diletant, augmentat în fapt printr-un așa-numit nou diletantism, după cum erau puse sub lupa anamnezei, cu concluzii quasiultimative, figura omului de știință, raportul dintre știință și cultură, apologia experiențelor în care generația se va încerca (între ele, cea religioasă fiind
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
arealul nostru cultural-filosofic, cît mai degrabă în cel european. Aceeași tendință o exprimase de altfel, anterior, și programul-manifest Itinerariul spiritual, acolo unde autorul lui Maitreyi comenta apăsat și sancționa fenomenul diletantismului, chiar dacă el dăduse ceva șanse unui anume tip de diletanți. Atmosfera în care Noica era angajat antrena, în epocă, multe spirite ce nu renunțaseră la menirea (pre)destinată, în cultură și spiritualitate, tinerei generații, evaluată, cum știm, din varii unghiuri de intelectualii momentului, între care Mircea Vulcănescu se impunea prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
144. (Parcă e aici, în matrița acestui scepticism în cheia lui nici-nici, un mod inversat al gîndirii duble de care va vorbi, în 1984, Orwell.) Cea mai intensă decepție venea însă dinspre intelectuali și oameni politici, primii nefiind decît niște "diletanți și domnișori ai spiritului", un fel de "gelatină morală" atrasă de politică, în vreme ce băștinașii acesteia, oamenii politici, reprezentau "niște nulități, niște inconștienți, lipsiți complet de un spirit problematic, incapabili să depășească ideea vulgară de eficiență"145. Și Cioran constata că
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în arte și nu în științe. Acestea din urmă sunt doar instrumentul curiozității diletante. Dar omul de cultură tocmai aceasta trebuie să fie: stăpân complet pentru unul sau mai multe domenii în care poate acționa ca expert și un etern diletant al celorlalte domenii culturale în care acționează alți experți. Suntem însă nevoiți să constatăm în ce hal s-a degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fie: stăpân complet pentru unul sau mai multe domenii în care poate acționa ca expert și un etern diletant al celorlalte domenii culturale în care acționează alți experți. Suntem însă nevoiți să constatăm în ce hal s-a degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mastery) acestor tehnologii presupune o anumită inginerie socioumană paideutică pretențioasă. „Inginerii” și „tehnicienii” dezvoltării curriculare nu pot fi simpli improvizatori. Și totuși, în România schimbarea curriculară a fost făcută de o echipă care, pe lângă specialiști remarcabili, a cuprins și câțiva diletanți. Deciziile acestora din urmă, materializate în prescripții eronate și primejdioase, se găsesc în număr mare în documentele curriculare validate de Ministerul Educației ori transpuse în programe școlare. Educatorii se confruntă deja cu ele, iar elevii sunt nevoiți să le suporte
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Consiliului Național pentru Curriculum în România este, cu certitudine, cea mai folositoare inovație pedagogică românească a ultimilor ani. Păcat că noua instituție nu a fost „populată” cu marile personalități științifice, culturale, pedagogice etc. și că au fost preferați novici și diletanți prea puțin conștienți de responsabilitatea asumată. 12.5.2.2. Comunitatea localătc "12.5.2.2. Comunitatea locală" Nu numai în statele cu învățământ descentralizat, ci în orice situație, comunitățile joacă rolul unor adevărate „școli de mentalitate”. Școlile propriu-zise trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
faptul că generațiile de astăzi sunt predestinate unei confuzii perpetue prin curricula tradiționale și moderne, ci chiar neînțelegerile cu privire la idealul educațional. Unele au fost alimentate, involuntar, chiar de cercetările postmoderniste. Disputa modernism/postmodernism a dat apă la moară incompetenților și diletanților. Raportarea negativă a gândirii postmoderne la modernism nu a fost înțeleasă de toți ca un efort, uneori sublim, de a depăși limitele gândirii moderne, ci ca un îndemn de întoarcere la metehne antimoderniste și aberații pedagogice mai vechi. Nu le
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lor nu li se poate răspunde retoric, în manieră critică, interpretativ, teologic sau fenomenologic. Sunt necesare soluții imediate, raționale, cât mai bine întemeiate științific. Sunt soluții pe care nu le pot oferi comentatorii mai mult sau mai puțin avizați ori diletanții care doresc cu sinceritate binele școlii și al educației. Acestea nu pot fi oferite decât de experți și de pedagogi profesioniști. Dar cu condiția ca ei să coboare din elizeele teoriei în realitatea practică a școlii. Expresia theory into practice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun rău în sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun rău în sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun rău în sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist? Desigur că nu! Mai mult, aș spune că, în vremurile noastre, idealul erudiției
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu deosebire Fénelon, se preda retorică de îndrumare clasică. Nu doar în timpul domniilor fanariote, ci și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în casele boierești, de către diletanți. În 1816, Gh. Asachi organizează, la Iași, prima reprezentație teatrală românească din Moldova, cu pastorala Mirtil și Hloe, tradusă după Florian; urmează Alzira lui Voltaire. Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
politici vor ajunge, după modelele democrației și dictaturii, la combinații analoge concurenței monopoliste, la duopol și oligopol. La început modelele se vor construi în absența datelor empirice, așa cum se întîmplă în economie; apoi se va ivi o generație de critici diletanți și de "econometri politici", care să supună verificării legăturile dintre teorie și datele concrete". Political economy Această previziune poate să pară naivă și foarte optimistă și, în realitate, aproape nimic din ceea ce a prezis nu s-a întîmplat; de altfel
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
-a. precedă foile sămănătoriste. Aici apar nuvele cu subiecte din mediul rural, scrise de G. Madan și I. Adam, sau schițe ușoare, aparținând lui Toma Florescu și Eugen Herovanu; se tipăresc, alături de poezia fantezistă, parnasiană, a lui Antemireanu, versurile de diletant ale lui C. Sandu-Aldea, pastelurile și încercările de poezie filosofică ale lui D. Nanu, alte versuri de Zaharia Bârsan, G. Murnu, Al. Gherghel, V. Podeanu. Dialogul vioi și ironia de bună calitate caracterizează proza lui I. A. Bassarabescu. Cu versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
Dramatică din București, în același interval urmând și un stagiu de pregătire teoretică la Berlin. Ca director artistic al Societății pentru fond de teatru român între 1908 și 1914, înființează peste 60 de comitete filiale, formează și instruiește trupe de diletanți, întreprinde turnee cu compania pe care o alcătuiește și unde va funcționa ca regizor și nu o dată ca actor și autor. În timpul războiului, B. dezertează din armata austro-ungară, trece munții și se înrolează voluntar în armata română, încercând să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
B. este autor al unei literaturi de aspect fragmentar - foiletoane, schițe umoristice, proză -, apărută în periodice de mare tiraj din Ardeal și Banat, editată și reeditată în colecții de circuit popular, multe dintre textele lui făcând deliciul spectacolelor date de diletanți. O galerie de personaje ilare, surprinse, în miniaturile sale, în situații de dilatare ridicolă a importanței lor sociale, formează lumea în care pătrund un ochi avizat și o ureche exersată, spre a restabili, prin exagerarea metehnelor, ordinea firească a lucrurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
de acest gen în istoria presei românești. L. r. avea un aspect compozit - Grandea o voia chiar enciclopedică, dar multe dintre articolele publicate nefiind redactate de profesioniști, ci transcrise grăbit din diverse dicționare și manuale, par simple rezumate ale unui diletant. Totuși, printre contribuții sunt și câteva care aparțin unor specialiști, precum profesorul N.I. Șerbănescu, dr. C.I. Istrati ș.a. Gr. H. Grandea republică un interminabil studiu în care încearcă să definească literatura ca artă, text evident tradus, din franceză sau din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287803_a_289132]
-
Și că de-aia, argumenta perfect logic femeia, ezitam io să sun la interfon. Așteptam să iasă careva, să pătrund fraudulos în bloc și să căsăpesc alte vreo câteva tipe nevinovate. Vă dați seama, pe lângă mine, Jack Spintecătorul era un diletant împuțit. Totul se întâmpla într-o zi splendidă, știu că mă repet, dar chiar așa era. Pe cuvânt. Și io mă uitam lung la babă. Iar ea privea cu reproș la mine, ca și cum îmi făcea o concesie că nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care le avem prin noi, dincolo de toată sublima noastră nerozie, poezia ne leagă cel mai mult. Nu știu cîtă zbatere există în cuvinte, pentru că ce simți nu știi bine, dar sentimentul că-n preajmă ai un POET, și nu un diletant, m-a umplut de o bucurie pe care o intuiam, dar care nu-mi fusese relevată atît de copleșitor. Am văzut anumite clipe cu tine, iată nodul care ne va ține tare apropiați. Și ne sîntem și tare simpatici, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ai săi: din ființe de lumină se preschimbă în ființe de întuneric. Așa mor îngerii... Lazarus își încheie explicația și acum e rândul meu să rămân fără replică; dezvăluirea sa mă descumpănește: așadar, asta s-a-ntâmplat, am fost niște diletanți fără șanse, niște penibili care vor să taie o creangă a pomului în vreme ce stau ca proștii pe ea. -Dar, întrucât pentru tine acest fapt este atât de important, am hotărât să vă ajut, încălcând, probabil, tipicul, modul clasic de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din fauna obișnuită a localului: "Vin aici din când în când, mai ascult una, alta..., sunt oameni simpli, beau, se îmbată, cântă... Altceva nu știu". Vădit, el era din altă categorie umană. Mi-am închipuit că este unul dintre acei diletanți studioși de tipul parapsihologilor și când l-am întrebat s-a uitat "rău" la mine și mi-a spus că el este un cercetător "de știință", nu un speculant al unor ipoteze absurde. "Mă interesează donarea. Am o problemă personală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
conține mai mult dramatism decât un episod romantic petrecut la Veneția. Totuși, ceea ce povestesc aici începe la Paris, într-un loc foarte romantic al acestui fermecător oraș, anume în Place du Tertre, unde, de zeci de ani, se adună pictori diletanți și gură cască privind cum apare, pe carton sau pe pânză, un peisaj, un chip, mă rog, ceva care este în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceva care este în strânsă legătură cu artele plastice. În ceea ce mă privește, deși îmi dau seama de calitatea de "kitsch" a celor mai multe produse din Place du Tertre (aflată în inima lui Montmartre), mă simt mai atras de lumea artiștilor diletanți decât de ifosele snobului cu gusturi artistice confirmate de modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]