513 matches
-
mai puternice, una genetică, spre diformitate. Ca să-l parafrazez pe Nietzsche: sunt două tipuri de greci - apollinicul și dionisiacul. Eu mă născusem apollinic, o fetiță solară cu chipul Înconjurat de bucle. Dar, cum mă apropiam de treisprezece ani, un element dionisiac se furișa peste trăsăturile mele. Nasul meu, la Început delicat, apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timp ce coechipierele mele Își trăgeau sufletul, eu mă Îmbărbătam. Trebuia să acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia să fiu antrenor, jucător-vedetă și majoretă În același timp. Căci, În ciuda orgiei dionisiace care se dezlănțuise În corpul meu ( În dinții care-mi pulsau, În dezmățul sălbatic al nasului), nu totul la mine se schimbase. La un an și jumătate de când Carol Horning venise la școală cu sâni nou-nouți, eu Încă nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost mândră să am așa un bărbat celebru În viața mea. Din punct de vedere social, eram cuplul ideal. Cât despre plăcerile budoarului, să zicem că am avut parte de nenumărate nopți sălbatice care s-ar fi ridicat la standarde dionisiace. Dar nu puteam să renunț la munca mea pentru a fi o anexă la munca lui. Iar cum el era mereu plecat ca să țină conferințe plătite, să participe la cina anuală a curatorilor Met-ului1 la New York sau ca să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de absolut. Totul în el este ponderat, echilibrat, sănătos, firesc. Unul dintre colegii săi de seminar își amintește: Niciodată nu-i luneca de pe buze o frază inutilă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimic și nici nu le luăm În calcul. Mie Însă Îmi e mai la Îndemână să cred că ei au acționat și au decis tot timpul și În numele acestor țeluri. Și atunci...? De asta eram atunci un susținător al mitului dionisiac, al rolului important deținut de acest mit În istorie. Dacă tot rescriem mereu istoria după logica noastră prezentă să introducem și acest mit care sfidează logica. Așa pentru a vedea ce rezultă! Adevărurile parțiale mă interesează cel mai mult. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau la o determinare dată reacționează normal, deci sunt normal? Mai clar: dacă reacția mea ar fi cea firească și aș ignora situația nefirească În care mă aflu, nu cumva comportamentul meu ar fi puțin pieziș față de logică? Să zicem „dionisiac“, am propus au atunci, dar cred că nu ați acceptat propunerea mea. L-ați lăsat pe Solemnul să-mi facă el o scurtă lecție despre mitul lui Dionis. Am vrut să mă Îmbăt atunci, dar n-am reușit. Solemnul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
admirație, de indignare, Înscenată, jucată, cântată etc.! Încifrată, dacă vreți, dar Încifrată așa de frumos Încât nici nu mai poate fi rescrisă și nici nu-i inexactă. În felul ăsta ziceam eu atunci că și istoria are dreptul să fie dionisiacă. Dar m-ați ironizat și mi-ați zis că n-am șanse să devin student la istorie cu teorii de genul ăsta. Cine știe? (Trei muncitori aproape fruntași se Întorc agale pe strada pustie a stațiunii N de la hotelul N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a fi, astfel, productiv. Am mai zis eu cu alte ocazii că istoria cea adevărată este colindul. Că el presupune un alt contact Între oameni și numele, obiectele și poveștile lor. Acceptați, vă rog, o singură dată, explicația mea „dionisiacă“ și „metaforică“: solul istoriei, compus din oameni și vise, din obiecte și cuvinte, din legende, eresuri, fantasme și speranțe, din iluzii și planuri, din povești cu sau fără sens moralizator, acest tumul uriaș În formă de geoid de rotație, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai accentuată de reacție a lui Mariusache, aneantizat finalmente de escapadele dionisiace și de alergătura istovitoare, de peste zi. Tu nu mă interesezi, pricepe-te, nici cât negru sub unghie! Pașol! Mie-mi place blondu'. Mi-a mers la suflet ăsta, cu cioculețu' lui, ăla-mpletitu', încă de pe când l-am reperat! Bărbosu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor" (p. 48), pentru a accepta "atmosfera dionisiacă" ale cărei umbre se întind peste lumea socială. Sociologul fenomenolog s-a hrănit abundent cu seva filosofiei fenomenologice, cu sociologia comprehensivă a lui Max Weber, cu sociologiile subiective ale lui Simmel și Schütz, deopotrivă cu izbucnirile vitalismului romantic nietzscheian și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
răul pornind de la ceea ce se numește "fantasma lui Unul": Dumnezeu Unul, Adevărul Unul, Finalitatea, Sensul Istoriei și alte majuscule care ignoră pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor. Dificultatea de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
îl filmează atât de bine S. Kubrick. Cu ochii închiși la constrângerile rațiunii moralizatoare, bacantele celebrează o legătură societală al cărei fir roșu este constituit din pasiune, emoție și alte afecte pe care nu le putem numi. Astfel de sărbători dionisiace postmoderne nu sunt apanajul unei anumite clase decadente. Desigur, putem repera manifestările lor paroxistice în producția cinematografică sau romanescă. De asemenea, este instructiv să revelăm exagerările coregrafice ale Istoriei lacrimilor, arta vizionară a lui Jan Fabre. Dar aceste forme dezlănțuite
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
stâlpi de piatră printre care treceau îndrăgostiții către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la dionisiac, sinele poetului se manifestă ca un catalizator al unui univers alcătuit din elemente aparent disjuncte, experiență din al cărei athanor iese fortificat, selectând excepționalul, îndreptându-se spre un Arhipelag stelar, și probând valoarea acestui volum monumental al literaturii române contemporane
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur / bărbați jinduindu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând, sporadic, de la apolinicul, dominant, la dionisiac, într-o descătușare a aspirației spre perfecțiune, tangibilă, totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin) o notă oximoronică, însă, situarea lui aici explică deliciul indus de omniprezența culorii și de consecințele acesteia, fiindcă, dacă mergem tot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând atitudinea dionisiacă a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în cele ale altora, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul atenției, îndreptate spre tot ce alcătuiește trecutul personal, cel al timpului pe care îl străbate alături și împreună cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un imaginar poetic bogat, în care tradiționalismul (mai ales în poeme din primele volume) și livrescul alcătuiesc o poezie de multe ori descriptivă, în care trecerea de la apolinic (unde eul e receptiv, îndeosebi, la partea excesiv estetică a lumii) la dionisiac se face - în ambele sensuri - frecvent: La polul nord orchestrele sub pleoape / ales au țipetele aurale / vedere fără pată. Reci spirale / ca norii urca lumea să te-ngroape ori: apleacă magii fețele deodată / versetele asudă și izvorul / mirării se mărește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aș descrunta neapărat acum, însă trebuie să recunosc: mai rar așa îmbăiere căftănită ca în acest „roman al unei educații“, cu subtile trimiteri la psihanaliza „tatălui castrator“, cu sincerități uneori crude, incomode dezvăluiri de sine și captivante aliaje de boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
deschide narațiunea lui Jacobs către domeniul fabulos al regatului Mungo din saga lui Flash Gordon. Pe insula luxuriantă unde vor fi prizonieri, norlandienii întâlnesc emblemele imaginației cinematografice ale secolului XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă în Le rayon U - lumea în care pătrund călătorii este una croită după modelul lumii pier dute a lui Conan Doyle. Dinozaurii, tigrii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care nu se lasă citit cu adevărat niciodată. Dragostea lui Morgan se împletește, în decorul venețian, cu atingerea morții. Recuperând o tonalitate a filmului noir, Pratt incarnează în agenta secretă pe care Morgan o împușcă în piazetta din Veneția strălucirea dionisiacă a femeii fatale. Uciderea Valeriei Bastico este parte din acest drum inițiatic pe care îl străbate Morgan. În această succesiune de scene plasate pe fundalul marin al arcanelor, iubirii și crimei, misiunea finală a lui Morgan traduce ambiguitatea indescifrabilă a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
semnificație african. Apropierea nu se va confunda cu înțelegerea autentică, deși ambiția lui Pratt (cel care revine pe urmele biografiei sale africane) este de a se contopi cu enigma pe care o convoacă. Trăind în marginea acestei Africi nocturne și dionisiace, colonia din Gombi este legată, prin mii de fire, de Europa pe care a lăsat-o în urmă. Timpul din Ann de la jungle este cel din epopeea primului Corto Maltese. Războiul nu va întârzia să tulbure pacea densă ce îi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de diversele genuri de beție pe care le consideră de două feluri: beția dionisiacă și beția apolinică. Beția dionisiacă, în fiziunea filosofului, presupune stimularea și potențarea laturii afective astfel încât se produce o descărcare instantanee a tuturor mijloacelor de expresie, exhibând forța reprezentării, reproducerii, transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]