4,884 matches
-
De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel al operei propriu-zise. Aceiași termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
fi făcut o depoziție ca martori într-un proces. Ei bine, asta spun, pedagogia asta extraordinară, specială, era a marilor intelectuali români, care au suit la catedră. Eu mă gîndesc la Maiorescu, pentru că, direct, cumva, prin Pogoneni, care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu un discipol al lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
un proces. Ei bine, asta spun, pedagogia asta extraordinară, specială, era a marilor intelectuali români, care au suit la catedră. Eu mă gîndesc la Maiorescu, pentru că, direct, cumva, prin Pogoneni, care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu un discipol al lui Maiorescu. Profesorul Vianu, și el era în felul lui un maiorescian, marele meu model, marele meu profesor. Socot că pentru ei profesoratul era un apostolat, pentru ei exemplaritatea era nu numai intelectuală. Era și de gestică, de ținută
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
1977, doctoratul în litere. Ulterior funcționează ca cercetător și profesor la Școala de Studii superioare de Științe Sociale (1963-1992), la Columbia University (1964), Rochester University (1965), Wilson Center (1979), Hoover Institution (1983), Oxford (1986), Academia de Științe a U.R.S.S. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon este autorul a numeroase studii și volume vizând istoria rusă și sovietică, în care se specializează, dar și nazismul și comunismul - acestea din urmă privite ca "nenorociri ale secolului". Printre titlurile importante: Istoria și
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
de-a lungul căreia s-a discutat îndelung și contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la discipol, relații între fascinație și revoltă, așa cum știm, ca martori, dar cu un constant devotament și acea larghețe în dăruire a lui Dinu Pillat, onorate de magistru în zilele lui bune și, credem, în secret și în celelalte. În nota sa
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
refuzat să renunțe la vălul de pe cap) a fost cu putință la Nazaret. Cît despre necesitatea de a ne schimba nu numai mentalitățile, ci și inimile, ea s-ar cădea să fie luată în seamă de mult mai mulți decît discipolii lui Choufani.
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
desigur, pentru a se putea stabili tipurile biologice și psihologice și, prin consecință, valorile românismului care, la rîndul lui, era o consecință a fenomenelor sufletești, ca element distinctiv al unei substanțe esențiale: sufletul. Motru s-a considerat, toată viața, un discipol al lui Wundt, în laboratoarele căruia a lucrat pentru elaborarea tezei sale de doctorat. Dar ceea ce fusese valabil la începutul veacului al XX-lea, în materie de psihologie și chiar de antropologie, se erodase fatal chiar prin progresul științei. Dar
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Gheorghe Grigurcu Robusta îndoială argheziană, balansarea țărănească a autorului Cuvintelor potrivite între "credință" și "tăgadă" sînt devansate de acest discipol al absurdului, sufocat de disperare, care e Dan Damaschin. Poetul declară: "Eu nu posed nici un adevăr nu dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum nu mă mai las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
Elena Zottoviceanu Omagiu unui profesor Oricât de nedrept este, uitarea se așterne cel mai adesea asupra acelor oameni care construiesc alți oameni; în urma unor creatori rămâne opera lor mai mult sau mai puțin semnificativă, în urma dascălilor rămân discipolii, dar aceștia prea rar își amintesc de cei care au făcut ca talentul lor să înflorească. Cu atât mai meritoriu este un gest de gratitudine. Sub această impresie am ascultat un concert cameral organizat în Sala mică a Filarmonicii în
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
ca șef de orchestră, la simpozioane ca muzicolog iar în Franța a promovat consecvent muzica marilor artiști români. Cine este de fapt Alain Pâris? O succintă fișă biografică ni-l arată ca pe un muzician complex și un fin intelectual: discipol al unor maeștrii ai baghetei ca Pierre Dervaux, Paul Paray și Georg Solti, laureat al importantului concurs de la Besançon, duce o carieră internațională vie; descoperitor pasionat de muzici pierdute sau noi; pedagog cu har; realizator de emisiunide radio; autorul unuia
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
catedră) s-au ridicat împotriva influenței culturale și a standardelor apusene pentru constituirea unui discurs teoretic românesc. "Cel mai important reprezentant al acestui curent este Nae Ionescu, căruia i s-ar putea adăuga, într-o anumită măsură, și unii dintre discipolii săi care au practicat, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, profesoratul (Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu, de exemplu)". Aceștia aveau și ei pregătire în universități străine, o bună cunoaștere a filosofiei de toate orientările. În consecință, "în cazul
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
înainte de toate, datorită "măgulitoarelor" sale teoretizări asupra "ființei românești", "rostirii românești", "cumpătului românesc" sau "sentimentului românesc al ființei"". Așadar Noica a fost acceptat și preluat pentru că, prin scrierile sale, a venit în întîmpinarea naționalist-ceaușismului. Trebuia relevat, cred, că, de fapt, discipolii săi păltinișeni l-au salvat pe Noica de protocronism, spre care ața îl trăgea cu temei. Cartea d-lui Costică Brădățean e scrisă cam la repezeală, folosindu-se de ample citate din scrieri recente pe care le folosește prea mult
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
în unicul fel în care puteam să-l pierdem: nemaijucîndu-l". O afirmație pe cît de crudă, pe atît de adevărată. Putem, desigur, analiza complex situația, putem face un inventar (de cărți și de activitate culturală) și constata că cei doi discipoli nu au pierdut definitiv; unii ar spune că au cîștigat. Cert este că gustul amar al înfrîngerii domină mai toată galeria de portrete din volum. Există un soi de resemnare în această apropiere cu sufletul de marile personalități. Liiceanu face
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
Cartea este extraordinară, foarte bine scrisă, este o "literatură" foarte bună. Cititorul naiv adolescent, cel de după '89, care nu avea clarificate contextele istorice, s-a apropiat de acest jurnal cu mare drag. Pentru că era o poveste frumoasă, cu profesori și discipoli, o experiență unică, în care nu autenticitatea juca primul rol. Un cititor naiv savurează această "poveste", în particularitatea ei - este relatat un moment de grație, o conjunctură extraordinară prin care trei oameni s-au întîlnit. Pericolul a apărut atunci cînd
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
universalizare sau generalizare, contrară filosofiei marxiste de mai târziu, pentru că în gândirea iluștrilor doctori de altădată domina individualismul, domina libertatea individului în orice manifestare... Bazele dreptului actual, în fine, în Europa, vor fi puse de acel avocat Loysel Antoine, 1536-1617, discipolul venerabilului Cujas, autorul vestitelor Instituții cutumiare în care regulile de drept importante sunt înfățișate sub formă de maxime și adagii, precum Accesorium cedit principali - ce este accesoriu, cedează în fața a ceea ce este principal. Plus celelalte adăugate cu vremea: Non fatetur
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
Gyárfas Quartet din Ungaria a evoluat cu predilecție într-o tonalitate lirică. Paradoxal însă, momentele de "decolare" din tramele armonice oarecum previzibile erau tocmai cele swingate. Spectacol dominat de chitaristul lider al grupului, ca și de pianistul Gábor Cseke, indeniabil discipol al lui Bill Evans. La rândul său, Michael Sagmeister Trio (Germania) s-a concentrat în jurul dexterităților chitaristice ale șefului trupei - puternic marcat de modelul americanului George Benson. Secția ritmică era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
și cu o diferențiere a noastră". Ori, cu ton concluziv: Deci cam acestea ar fi condițiile în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în service civil". Aprobînd, natural, asemenea deziderate și aprecieri, nu putem a nu observa caracterul lor "cuminte", rezonabil pentru mai toată lumea (inclusiv pentru destui demagogi restauraționiști!), factura lor de medie, de, pentru a
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Călinescu, evident în numele infernalei "literaturi" la care și-a permis a apela: "stilul călinescian este mai mult un fel de fetiș, care nu a fost curmat. Călinescu nu are elevi. Piru nu este un elev al lui Călinescu. Este un discipol al lui, într-adevăr. Dar stilul lui nu are nimic în comun cu Istoria literaturii române. Istoria lui Piru, care, de bine, de rău, e ultima completă (sic!), nu este făcută din portrete, din parafraze, din metafore, biografii și așa
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
neînțelese". În mod cert, "olimpianismul" posturii macedonskiene în raport cu contemporaneitatea filistină e tangent la "impasibilitatea" și "seninătatea majestuoasă" a poeților Parnasului. O prelungire a demoniei romantice are loc la Macedonski sub influența lui Baudelaire, "capul decadenților", și sub cea a unui discipol baudelairian, Maurice Rollinat, care l-a impresionat și pe Bacovia: "Împrejurarea se poate explica prin voga de care se bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cerut guvernului românesc diminuarea rolului jucat de SRI în administrație și guvern?". Trecută la coada țărilor din Est, România apare nu o dată în ochii apusenilor ca o feudă a lui Iliescu, acesta, la rîndul său, fiind perceput ca un fidel discipol al lui Miloșevici. Și încă un adevăr trist: literatura și arta noastră interesează prea puțin peste hotare, atîta vreme cît nu am izbutit a cîștiga politic, social și moral încrederea pe care Occidentul ne-a acordat-o îndată după decembrie
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
în Dilema)? Într-un roman de idei care continuă. Care ar fi rețeta unei reviste literare cu tiraj? Fotografii cu sex și măcelărie și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
tiraj? Fotografii cu sex și măcelărie și texte macabre-sexual în stil verite plus autobiografii scrise exclusiv de criminali. Ca profesor, în facultate, aveți discipoli? Da - le-am dat și uniforme. Poartă toți un fular albastru de mătase pe care scrie "Discipol AC" și niște pantalonași foarte strîmți pe care nu scrie nimic, dar se vede totul. Ce ziceați că scrie în volumele dumneavoastră de memorii? Scrie că aici stau amintirile - acum pot să uit.
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
a tradiției literare. Deconstructivismul a pierdut în mod cert din vigoare și prin forță unei conjuncturi politice - scandalurile iscate în jurul lui Paul de Man după dezvăluirile legate de activitatea lui din timpul războiului. Oricît de înverșunat l-ar fi aparat discipolii și prietenii, numele lui Paul de Man a rămas - cel puțin pentru unii - compromis. E păcat să judecăm calibrul intelectual al unei metode după calibrul moral al celor care o propun. Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea, povestea cititorului expert și a literaturii, autoarea relatînd etapele înțelegerii operei lui Naum. Șocul principal a fost constatarea
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea, povestea cititorului expert și a literaturii, autoarea relatînd etapele înțelegerii operei lui Naum. Șocul principal a fost constatarea "realismului" suprarealismelor poetului. "Povestea" este alcătuită perfect, demonstrînd importanța stăpînirii tehnicii
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]