65,790 matches
-
antisemitism înfățișate pînă aci sînt departe de-a epuiza acest filon bogat din discursul protocronistului. Mai putem aduce și altele, ce se revarsă, de sub condeiul său, ca dintr-un corn al abundenței, pentru a fixa mai exact atmosfera volumului în discuție, îmbibat de exacerbare etnicistă: "Holocaustul culturii române începe cu denunțuri seci, cu liste negre, alcătuite de scriitori de linia a doua, de linia a treia sau chiar mai de jos, care vin din descendența revistei "Cuvîntul liber" scoasă cu ideile
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Rodica Zafiu Formulele de politețe ar trebui readuse periodic în discuție, pentru că statutul lor social e foarte schimbător, supus modelor, tendințelor, reevaluărilor mai mult sau mai puțin subiective. Pentru cine ar vrea să afle care e situația actuală a expresiei sărut mîna, dincolo de definiția, în esență corectă, din DEX ("formulă de
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
ipoteticele relații egalitare - tovărășești) - nu e neapărat simpatizată nici după schimbarea de regim, cînd pare a fi suspectată de balcanism și non-modernitate. Mai puternice decît interpretările ideologice sînt însă obișnuințele lingvistice. Textele actuale din Internet (articole de ziare, liste de discuții) demonstrează folosirea curentă a formulei, mai ales în situația tipică de adresare a unui bărbat către o femeie ("Sărut mîna, doamnă"), dar și a credinciosului către preot ("Sărut mîna, părinte"), ca și în raporturi guvernate de vîrstă și de o
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
Apocalipsului, de pildă), apoi desacralizant și, în al treilea rînd, satanizator. Acuzatorii marșează, de obicei, pe ideea de blasfemie pusă în cîrca celor acuzați, care ar reprezenta, astfel, o sectă de eretici. Sindromul liturghiilor negre este și el adus în discuție, uneori. Mefistofelizarea incriminaților este necesară, în acest registru, pentru a legitima suprimarea lor în forță (de acest lucru a avut parte, de pildă, manifestația din Piața Universității 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar demitizarea Bisericii naționale (a se vedea
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
plasat echivoc începînd din secolul al XII-lea în Asia sau în Africa. Exemplu binecunoscut al modului în care mentalul european și-a construit imaginea Orientului, legenda și diferitele ei interpretări sînt atent urmărite de Eugen Ciurtin care aduce în discuție o mai veche contribuție românească la această temă, cea a istoricului Constantin Marinescu, ale cărui ipoteze privind etimologia numelui Părintelui Ioan acreditează originile etiopiene ale legendei. Impresionează felul în care autorul reușește să ofere, pe parcursul unui studiu care cu tot cu substanțialele
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept de imperialiștii romani" (negura.go); "în final, se configurau nivelele, evident dialectice, ale procesului "politic corect" al creației" (interval.tripod.com). Nuațele semantice diferite ale folosirii sintagmelor în cauză ar merita o discuție aparte. Oricum, edițiile viitoare ale dicționarelor românești generale nu au cum ignora această productivitate lexicală și sfera ei de sensuri.
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
scopul urmărit la Chișinău. * Foarte curios în acest context e faptul că Ilie Ilașcu, cităm din COTIDIANUL: "Pe l4 martie a venit însoțit de încă o persoană în Dealul Mitropoliei, în timpul desfășurării lucrărilor Sfîntului Sinod. Senatorul PRM a avut o discuție aprinsă cu înalt Prea Sfințitul Petru de Bălți, Mitropolitul Basarabiei. Enervat, parlamentarul a scos în văzul cuvioșilor părinți un pistol. După ce l-a amenințat pe liderul PPCD, Iurie Roșca, senatorul de Bacău a părăsit, rapid, Palatul Patriarhiei. Și alte ziare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
cifre inexacte, cronologii forțate), dar, fiind vorba de o ficțiune, și nu de un documentar, totul e permis. Important e mesajul: tăcerea e vinovată, ea înseamnă complicitate.Vocația lui Costa-Gavras nu e pentru metafizic, ci pentru militant... Filmul pune în discuție responsabilitatea calității de martor și acuză - preluînd o formulă a lui Mauriac - "toți martorii care nu au strigat, oricare ar fi fost rațiunile tăcerii lor"... Trecînd, atît cît se poate trece, peste vastitatea subiectului, rămîne filmul în sine: făcut cu
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
legat de modernism, știu de Zukofsky, dar n-au studiat niciodată Cantos de Pound sau Tărîmul pustiit de T.S. Eliot. Iar, chiar dacă lucrează pe Cantos, nu le citesc, ci doar le folosesc ca un exemplu de fascism. Nu mai există discuții interesante despre literatură, iar persoanele pe care le angajăm la Stanford fac orice altceva decît să scrie despre literatură, cu alte cuvinte, fac studii culturale, disciplină care, în fond, nu se ocupă decît de un număr limitat de subiecte de
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
care muncitorii din fabrici urmau să fie la fel de importanți ca intelectualii? Și care ar fi gusturile acestor muncitori? Noi trăim într-adevăr dictatura proletariatului - oamenilor nu le place să o spună, dar așa stau lucrurile în Statele Unite. Am avut multe discuții în contradictoriu pe această temă cînd, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Metro Goldwyn Mayer, scriind titraje. Așa am ajuns să văd multe filme. Unele erau atît de slabe, încît îmi era groază să le titrez. M-am contrazis
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
acest punct de vedere, România este considerată foarte exotică. îi aveți pe Tristan Tzara, pe Eugen Ionescu și pe Brâncuși. Tot jucîndu-ne cu termenul, am inventat un nume, Gaia Ceruli, care nici măcar nu sună românește, nu-i așa? Mă obosesc discuțiile nesfîrșite despre globalizare, care este adesea o scuză pentru necunoașterea nici unei literaturi străine. Astfel încît una din persoanele din prezidiu, o profesoară din Franța pe nume Adelaide Russo, a spus, "îmi voi începe discursul cu un moto din Gaia Ceruli
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60. Analiza lui Marius Jucan surpinde în eseurile lui Thoreau premisele și caracteristicile proiectului unei culturi terapeutice, precum și pericolele și utopismul ei, dar și elemente legate de stilul și ale formației autorului în discuție. Totul pus în termeni cît mai simpli, punct de plecare doar pentru o discuție asupra tradiției individualismului american față de doctrinele noastre sociale. Marius Jucan - Singurătatea salvată. O încercare asupra operei lui Henry David Thoreau din perspectiva modernității americane, Editura Fundației
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
eseurile lui Thoreau premisele și caracteristicile proiectului unei culturi terapeutice, precum și pericolele și utopismul ei, dar și elemente legate de stilul și ale formației autorului în discuție. Totul pus în termeni cît mai simpli, punct de plecare doar pentru o discuție asupra tradiției individualismului american față de doctrinele noastre sociale. Marius Jucan - Singurătatea salvată. O încercare asupra operei lui Henry David Thoreau din perspectiva modernității americane, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2001, 192 p., f.p.
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
ale autorului, teme, obsesii, întrebări, prezente și în precedenta sa carte Frica de diferență (1999), toate axate pe chestiunea delicată a identității (nu doar) culturale, care capătă conotații multiple în cazul intelectualilor din Moldova de peste Prut. O posibilă bază de discuție în acest sens, ne oferă următoarea afirmație a criticului, extrasă dintr-una din cronicile sale: "Printre faptele cu adevărat importante ale vieții literare, o carte continuă să reprezinte dovada cea mai sigură a viabilității culturii, și argumentul ar suna liniștitor
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
și nici pile la Primărie merită să dispară. Nu s-a acomodat la economia de piață în cumplita ei variantă dîmbovițeană? Cerul patriei și gurile de canal îi pot adăposti în spiritul ospitalității și omeniei noastre recunoscute. Dar dacă în discuție intră vreo casă de casă ridicată în inima tîrgului, vilă, blocșor sau ditamai hardughia croită pe tipicul Casei Poporului se schimbă discuția. Arhitecții care n-au dat aviz de construcție oribilității sînt bătuți pe spate energic-prietenește să lase prostiile și
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
patriei și gurile de canal îi pot adăposti în spiritul ospitalității și omeniei noastre recunoscute. Dar dacă în discuție intră vreo casă de casă ridicată în inima tîrgului, vilă, blocșor sau ditamai hardughia croită pe tipicul Casei Poporului se schimbă discuția. Arhitecții care n-au dat aviz de construcție oribilității sînt bătuți pe spate energic-prietenește să lase prostiile și mofturile. Sau sînt chiar amenințați, pentru că își permit să se împotrivească unor proiecte la a căror valoare nu-i duce mintea. În loc să
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
exegeza lui V. Pârvan și "nereluat" în edițiile Sahia. Dar iată și descoperirea lui Al. George: articolul din Scînteia din 9 iulie 1945, Despre lipsa unui critic literar, "rămas fără ecou în concertul vremii" prin care se cerea "repunerea în discuție a lui E. Lovinescu". Fiindcă tot îi citez mereu pe cei trei, încerc să le fac succinte caracterizări, deoarece adevărata lor carte de vizită de cercetători în domeniul literaturii o realizează fiecare prin relieful stilului lor propriu. Îi caracterizează perseverența
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
ei - adică în posibila preluare a ideilor cuprinse în ea de către inși mai puțin pregătiți intelectual decât H.-R. Patapievici. Pot pricepe (ba chiar mă bucur) că nu e obligatoriu să împărtășim cu toții aceleași idei. Dat nu pot înțelege de ce discuția calmă, la obiect, este înlocuită cu procesul de intenție, cu stigmatizarea, cu agitarea ciomagului și a bardei. După această logică, un răuvoitor ar putea, din trei mișcări abile, utilizând poncifele corectitudinii politice, adică neroziile în numele cărora oameni întregi la cap
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
care și traduce Vînătoarea burgravului. Caloriferul dlui Marcel Tolcea te umple de voie bună. Lucru mare, fiind vorba de colosala factură la căldură pe care românul o plătește începînd din iarna care a trecut! Și, dacă tot a venit în discuție căldura, să cităm și spiritualul final al interviului acordat emisiunii A cincea roată de pe canalul Analog (și preluat în revistă) de dl. Mircea Daneliuc, cunoscutul regizor și prozator: "Păi, nu ați asistat la lansarea cărții mele, cînd Dan C. Mihăilescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
nu s-ar gîndi la lingvistică sau la semiotică (chiar dacă un anume interes semiotic i se cere cititorului binevoitor), ci la istoria ideilor. Ceea ce atrage, de la bun început, atenția, este erudiția extraordinară a autorului, în acest domeniu; sînt aduse în discuție nume mai mult sau mai puțin celebre (de la Guillaume Postel la Raimundus Lullus, de la episcopul Wilkins la Francisc Lodwick ș.a.m.d.), toate avînd, evident, legătură cu tentativele de alcătuire a unei limbi universale. Date fiind dimensiunile copleșitoare ale unui
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
s-a intersectat de-a lungul vremii, de nenumărate ori. Sînt multe episoadele din această istorie asupra cărora ar merita să zăbovim. De la primul capitol - acela care se ocupă de configurarea unei utopii a limbii perfecte în Geneză - pînă la discuția asupra inteligenței artificiale și a limbii esperando, ipotezele lansate de Eco sînt cum nu se poate mai seducătoare, cu atît mai mult cu cît - lucru rar - se bazează, cum spuneam, pe o minuțioasă documentare. Reținem, mai cu seamă, capitolul consacrat
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
prima temă, făcînd abstracție de formularea ei pleonastică, autoarea își împarte terenul de analiză cu grupul de istorici (dintre care se remarcă Lucian Boia) care se preocupă de mult timp cu cercetarea imaginarului comunismului românesc; Psihologia politică aduce însă în discuție aspecte diferite, ținînd în primul rînd de urmărirea modelului sovietic și a modului în care a fost el exportat în țările lagărului socialist (să nu uităm totuși că profesorul Boia este cel care a scris despre Mitologia științifică a comunismului
Tehnici de propagandă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15468_a_16793]
-
patra găsim citate cîteva rînduri din Jurnalul lui Eliade: "Vorbește în majuscule: Absolut, Viață, Ideal, Spirit de observație, expresii surprinzătoare. Și, ceea ce mă încîntă, vanitatea femeii care vrea cu orice preț să rămînă superioară, înconjurîndu-se exclusiv de oameni superiori, dirijînd discuția către ". Ironia lui Eliade este evidentă, cu multe nuanțe misogine. Din rîndurile lui trebuie reținută mai ales puterea acestei femei de a-și aduna în jur oameni "superiori"... Cît despre , nici n-are rost să mai discutăm. Avem de-a
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
mai la întîmplare, cineva își gîndește cu minuție aparițiile în sistem. Cele două volume sînt produsul unor preocupări care în sens comun sînt considerate divergente. Caragiale și Caragiale este un studiu academic, cu tot aerul său de frondă, cu toată discuția care s-a făcut în jurul lui la apariție (1983) și care l-a consacrat ca nonconformist, în răspăr cu interpretarea tradițională a marelui clasic. După aproape douăzeci de ani vom vedea că mare parte a acestui nonconformism s-a estompat
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
despre Caragiale. Și cum sistemul de evidență la care am avut acces săptămîna trecută în biblioteca înghețată a Facultății de Litere nu e tocmai infailibil, ne putem închipui că cifra depășește 40. Se scria mult, se scria aplicat și o discuție pe marginea receptării lui Caragiale în a doua jumătate a secolului XX ar fi probabil deosebit de interesantă. Titlurile și autorii sînt cît se poate de diverse, am încercat de pildă să văd ce scria despre Caragiale Mihai Beniuc în 1975
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]