305 matches
-
o lăsăm să putrezească-n casă, făr-o lumânare? Păi să putrezească, să neputrezească, trebuia să che mați organul! Numai organul are dreptu’... — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. Noi ne-am speriat și gata, se disculpă Caterina scăpând din mână andrelele, care rămăseseră țepene în aer de când in trase polițistul. — Mda, îhî, trase iar o concluzie polițistul. — Da’ domnu’ polițist, cu Veta ce-o fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot așteptăm..., își luă avânt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
viețile posibile» ale scriitorului” (p. 49). Cu alte cuvinte, trebuie să citim în Remus Lunceanu, dacă ne situăm în sfera unei lecturi biografice, atât o proiecție de identificare a autorului, cât și o proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
și fără justificare reală, dar cu atât mai greu de înlăturat. Învinovățit continuu, de la tinerețe până la maturitate, de vini care își creează vinovatul prin simpla lor acuzare publică, Liviu Rebreanu încearcă cu disperare, prin unele dintre scrierile sale, să se disculpe în forme mai mult sau mai puțin explicite, sub aspectul simbolic al artei ce lasă să răzbată ecourile autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă prin alambicurile nevăzute, dar deslușibile, ale inconștientului.
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
acestui tineret. (Gazeta favorabilă semnala iarăși "aplauze furtunoase", în vreme ce Ioanide remarcă uzul și abuzul ideii de "spiritualitate".) Nu vreau să se creadă un moment că am în gând bănuiala că s-a comis un omor și că vin să-l disculp. Din dezbaterile procesului pe care l-am urmărit și eu din jurnale n-am avut impresia că există o prezumție precisă. Obiectiv vorbind, nu pot ca martor să fac nici o afirmare în această privință și deci nu știu dacă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comentat a fost mai aproape de adevăr decât colegii ei de breaslă de la Evenimentul zilei. Aceasta i-a cerut o explicație și lui Virgil Măgureanu, care era director al SRI-ului la data când a fost făcută delațiunea. El s-a disculpat spunând că raportul în care era relatată cercetarea făcută în cazul meu era opera unui fost securist mai zelos, care mă urmărise din proprie inițiativă. Dacă era așa, acea hârtie ar fi fost aruncată la coșul de gunoi. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
o acceptare aparentă, pentru că una reală nu ar fi posibilă, decât cu prețul uciderii părților beligerante. În ambele cazuri, moartea ar fi dezonorantă, inacceptabilă. Fără nici o scuză. De altfel, poetul nu urmărește să inventeze vreo scuză. Emil Botta nu își disculpă personajele, chiar dacă acestea nu fac decât să îi urmeze cuvântul. Faptul că Oedip a îndeplinit vorbele oracolului nu îi spală vina de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei scuze, dar personajele sunt condamnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dumitale...!?” Tony Pavone rămase fără grai. Ar fi oferit o țară În schimbul unui mijloc de-a se face nevăzut. Primi lovitura exprimată cu dibăcie Încât nu schiță nici cel mai mic gest de apărare. Orice cuvânt rostit pentru a se disculpa era sortit eșecului. Făcu o plecăciune de profundă demnitate, părăsind biroul fără a rosti un singur cuvânt. Uneori cuvintele rostite pătrund În profunzime mai cu efect decât cea mai ascuțită sabie. Inteligenta Tatiana având de partea ei calmul, trufia ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În libertate. În acele momente de Înaltă tensiune, În Întregul penetenciar domnea o liniște desăvârșită Încordarea fiind maximă: liberul nu repeta numele celui strigat!! Atunci când se aștepta mai puțin, de fapt uitase unde se află și, va trebui să se disculpe În fața uni judecător pentru fapte imaginare săvârșite, Tony Pavone Își auzi numele strigat. Avea primul termen de judecată. Bazat pe asigurările Șefului de Șantier primite prin intemediul maestrului care mijlocea legătura, a Atenei care consultase avocați cu renume, avea asigurarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Bazei de Materiale, spune drept...Dacă nu recunoști, te asigur eu, Încăpățânarea ta va duce la agravarea condamnării...! Ei bine, hai, spune ceva...!” Luat prin surprindere de atitudinea dușmănoasă, provocatoare a judecătorului Tony Pavone rosti Înfricoșat. „Doresc...! Doresc să mă disculp...!!” Judecătorul, i’o reteză scurt. „Ai dreptul la cuvând numai dacă recunoști greșeala...! Mărturisește, ai furat...?” „Nu... Nu am furat...!” „Bine. În acest caz hotărârea instanței de judecată va fi pronunțată poimâine, În data de 15 februarie 1981 ora 14
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă moș Costache părea de-a dreptul încîntat și specula cu umilință această situație, Aglae și Aurica nutreau în priviri invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se disculpă patetic Pascalopol, dar fără să încurajeze vreo interpretare precisă. - Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acră Aglae, dumnealuicaută temperament, îndrăzneală, cum au fetele de azi. Acum nu mai merge modestia fetelor crescute cumsecade. Știi tu să pui picior peste picior
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin două sute de franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu, dragă, nu te teme, parcă eu nu văd că nici dumneatan-ai? Birjar! Birjar! Birjarul chemat opri în apropierea celor doi, și Stănică îl împinse pe Felix în trăsură, fără ca acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
jos. — Bună ziua, domnule sergent. — Spune-mi Bob. Iar Ellis Loew Îți trimite mulțumirile lui. Se temea că suspecții vor fi omorîți În bătaie, iar el n-o să mai aibă ce caz să instrumenteze. Ed rîse. — S-ar putea să fie disculpați pentru Nite Owl. — Nu-mi pasă și nici lui Loew nu-i pasă. Little Lindbergh cu viol se pedepsește cu moartea. Loew vrea să-i bage pe indivizi În mormînt, iar eu vreau același lucru. Și tu o să-i vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
același răspuns din partea principelui iritat de versurile imorale : Azvârle-această carte ce mânele-ți pătează/ Și-n sân pe nesimțite otrava infiltrează (III 2). Nu are mai mult succes nici Mecena, care încearcă să anihileze calomniile lui Ibis și să-l disculpe pe Ovidiu de învinuirea că ar fi pus la cale o conspirație, cu argumentul că uneltirea nu i-ar sta în fire celui interesat doar de reușita sa în fața publicului feminin : Ovidiu este/ Un vânător ferice de versuri și neveste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În stare să fure și ouăle de sub cloșcă. Înghiți-i-ar iadul sau primăria. I-am suportat și i-am Întreținut destui ani de zile. Ceea ce vreau e o femeie. — Poftim? Bătrînul mă privi cu nerăbdare. — Anii tineri nu-ți disculpă opacitatea minții, flăcăule. Îți spun că vreau o femeie. O muiere, o subretă sau o iapă tînără de rasă bună. TÎnără, adică sub cincizeci și cinci de ani, și sănătoasă, fără răni și fără fracturi. — Nu sînt sigur dacă Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aveți nici un drept să emiteți asemenea ipoteze, se amestecă nepotul lui Lebedev, făcând-o pe consilierul. — E jignitor în cel mai înalt grad! strigă Ippolit. Ipoteza e jignitoare, falsă și fără legătură cu realitatea! — Sunt vinovat, domnilor, sunt vinovat, se disculpă prințul în grabă, vă rog să mă scuzați; s-a întâmplat pentru că mi-am zis că e mai bine să fim absolut sinceri unii cu alții; dar cum doriți, facă-se voia dumneavoastră. Lui Cebarov i-am spus că, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi umflă pieptul. El, personal, nu a întâlnit decât o singură femeie cu asemenea picioare de zeiță: Mariamne, micuța prințesă herodiană... Alungă cu mânie gândul din minte și întoarce o privire haină către Trio. Acesta se sperie. Dă să se disculpe: — Le-a dat copiilor alte nume... Augustus nu se ostenește să-l întrebe care. Din ce în ce mai disperat, mai face o sforțare: — Asta înseamnă că a făcut farmece... Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-am explicat de atâtea ori, o admonestează cu severitate, că există lucruri intime despre care nu vorbim cu toată lumea... — Da’ nu i-am spus decât lui! se disculpă fata. — Regele Sacrificiilor nu este o profesoară sau o colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot, față de care se cuvine să te porți cu decență. Măcar în public, suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi pierdut într-atâta atracția vechea artă a haruspiciilor și augurilor, încât romanii ăștia înfumurați se înjosesc până la a cere ajutorul chaldeilor disprețuiți? Nu sunt eu omul care să dea dovadă de astfel de slăbiciuni, încearcă neîndemânatic Germanicus să se disculpe. Tonul scade în intensitate până la adierea unei șoapte: — Dar Mariamne chiar mi-a apărut în vis... Deși nu chipul Mariamnei îl bântuie de când s-a trezit, ci cel al lui Varus. Dar asta nu i-o poate mărturisi evreului... Pleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ani, până la urmă se ajunge la un acord cu papa, iar la 19 martie 1314, În fața bisericii Notre-Dame, Molay e condamnat pe viață. Auzind această sentință, Molay are o tresărire de demnitate. Așteptase ca papa să-i Îngăduie să se disculpe, se simte trădat. Știe foarte bine că, dacă retractează Încă o dată, va fi considerat și el sperjur și recidivist. Ce se petrece În sufletul său, după aproape șapte ani petrecuți În așteptarea unei judecăți? Regăsește el curajul Înaintașilor săi? Hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
paginile lecturilor mele: Agenta X, Agenta blondă etc. Mitul pătrunsese atât de adânc în conștiința mea, încât am sfârșit prin a ceda rugăminților lui Emil și m-am complicat în aventură ce avea să urmeze. Lăură încerca zadarnic să se disculpe, căci ea era produsul acelei literaturi senzaționale care îi sfâșiase copilăria , dar mai ales adolescență. Poate că unicul simptom al unei iminențe schimbări în viața ei era unul negativ. După nenorocitul ăla de scenariu al Securității, Lăură nu mai avea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
M.I.: Cum zic, nu știu cum am ajuns la decizia asta. Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" a fost de la început defensiv. Desigur, știa de la Wendy XE "Doniger, Wendy" că mă interesez de Eliade XE "Eliade, Mircea" . Deci a început să se cam disculpe, insistând că nu cunoscuse trecutul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" atunci când scrisese cartea despre el. Eu nici măcar nu-l pomenisem pe Eliade XE "Eliade, Mircea" . Nu i-am impus nimic. I-am replicat că nu-l acuzam de nimic, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
erau ei de liberali se speriaseră de programul Basarabenilor - și nu mai era Stere al nostru, să-i descânte de deochi, Îl băgaseră În pușcărie pentru trădare de patrie, iar prietenii lui Brătianu, Duca n-au deschis gura ca să-l disculpe, doar ei Îl rugaseră să rămână În Bucureștiul ocupat de nemți, ca să-i apere pe români... Dar chiar așa: subțiat, stors, adus la nivelul Regatului: noi nu uitasem programul acela. Și ce dacă regățenii ziceau că a fost inspirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iar ei s-au speriat. Au citit că poliția căuta un bărbat care semăna cu Reynolds și s-au gândit că fiul lui încerca să-l scoată vinovat pe taică-său. Așa că au lăsat unele indicii la vedere, ca să-l disculpe pe Reynolds, iar eu l-am urmărit pe Upshaw când a plecat de la Claire. A doua zi Claire l-a pus pe Mondo Lopez să spargă încuietoarea de la apartamentul lui Upshaw și să caute orice probe legate de crime, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cină. Ucenicii intră imediat în panică, arătându-se ofensați. Marcu folosește o expresie foarte grăitoare, heis kata heis („pe rând, unul după altul”), pentru a reda vălmășagul general stârnit de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, încă neindividualizată. Urmează momentul al doilea, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]