4,692 matches
-
tehnici și principii de mișcare „Skinner Release”, „instant composition”, „Bartenieff”, „Laban Movement Analysis”, introduse de doi dintre cei mai importanți pedagogi de dans contemporan ai momentului - Bettina Neuhaus și Jan Burkhardt. Celelalte trei se concentrează pe abordări metodologice, teoretice și discursive, adresate practicienilor și noii generații de coregrafi și artiști ai scenei de dans românești. Invitate sunt: Siegmar Zacharias, Constanze Schellow, Martina Ruhsam. Cele trei vor susține lecture-uri în care vor aborda discursiv problematici adresate în ateliere, dar vor propune și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
trei se concentrează pe abordări metodologice, teoretice și discursive, adresate practicienilor și noii generații de coregrafi și artiști ai scenei de dans românești. Invitate sunt: Siegmar Zacharias, Constanze Schellow, Martina Ruhsam. Cele trei vor susține lecture-uri în care vor aborda discursiv problematici adresate în ateliere, dar vor propune și o contextualizare mai generală în zona teoriei artei. Programul curatorial mai cuprinde o parte educațională care constă într-o mini-stagiune cu spectacolele produse în Programul SoDA. Artiștii invitați (Andrew Kerton, Joshua Rutter
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
concurență mare? În anul meu au fost 120 de aplicanți, din care s-au ales 25 candidați care să se prezinte la audiție, în final fiind aleși 8. Audiția a constat într-un moment live și apoi o scurtă încadrare discursivă - cum îți încadrezi momentul, ce spui despre ce crezi tu că faci. După care trebuie să scrii un eseu despre una dintre lucrările pe care le vezi la audiție. Urmează apoi un interviu în care citești ce ai scris și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
care înseamnă reperarea practicii si ariei de interes, Compoziție, Teorie, etc. Cei trei profesori de bază, Rhys Martin, Sophia New, Boyan Manchev, conduc la rândul lor ateliere si alte seminarii. Boyan Manchev, coordonează toată partea de teorie și lecture-uri, partea discursivă și critică, de-a lungul programului studenții susținând și examene scrise sub formă unor eseuri și o teză la final. Limba de studiu este engleza, chiar daca programul e în cadrul UDK, Universitatea de Arte din Berlin. Anul II are un prim
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
lucru după experiența de la SoDA? Te-au preocupat mai mult anumite lucruri? The Agency of Touch este o lucrare făcută într-un context academic și de cercetare, în urma căruia, pe lângă lucrarea în sine am dezvoltat o metodologie și o parte discursivă. Cred că zonele astea de încadrare teoretică, de explicare a unui demers, de arhivare și documentare, de reperare a exemplelor artistice similare cu practica mea artistică au devenit mult mai prezente în ultima perioadă în demersul creativ. Cred că am
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
care lucrează, temele articolelor și interviurilor încearcă să scoată în evidență aspectele politice ale impactului unor probleme globale la nivel local: documentarea și transmiterea prin medii artistice a poveștilor de viață și perspectivelor unor oameni din comunități marginalizate economic și discursiv; crearea unei platforme de dialog și înțelegerea terenului comun pe care se duc atât lupta pentru egalitatea de gen, cât și lupta de clasă; problematizarea limitelor acțiunii artei active în contextul retragerii instituțiilor statului din zonele rurale; rolul artei în
Arta categoriilor excluse () [Corola-website/Science/295714_a_297043]
-
Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă, tehnici discursive si abilități strategice. Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin
Lobby () [Corola-website/Science/319745_a_321074]
-
se înfățișează ca „defloratorul” unei lumi încă virgine: „Nedeflorată e lumea în calea poetului / ori prea bătrână, și ziua de ieri / e o lumină cu gâtul răsucit.” Odată cu Patimile după Bacovia (1972), G. renunță la limbajul fastuos în favoarea unui lirism discursiv, în care enumerarea, lipsa punctuației și fracturarea sintaxei iau locul metaforismului intens de până acum. De asemenea, se observă și o ușoară deplasare de perspectivă: nostalgia începe să se amestece cu ironia și autoironia în poeme în care imaginea poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
în special criticii comunitariști i-au imputat lui Rawls holismul teoriei sale morale. Horia Moașa analizează un tip special de cultură organizațională, și anume "cultura tăcerii": ceea ce produce insatisfacție angajaților dintr-o organizație este menținut într-un regim de interdicție discursivă, pentru a proteja organizația de dezordine. Interdicția de a scoate la lumină aspectele negative ale organizației amplifică nedreptatea prin măsuri manageriale menite să atenueze conflictul, să sporească controlul și să canalizeze comunicarea înspre zone admisibile. Injustiția poate fi reperată la
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cuvintele 33. Prin urmare, "oglinda reacțiilor celorlalți"34 devine nu doar o modalitate de a construi, ancora, verifica și repara identitățile narativizate, ci și o sursă de anxietate și control. Actorii sunt constrânși de organizație să exprime doar acele resurse discursive, atitudini și emoții care se aliniază atât cu propriile narațiuni ale sinelui, dar și cu așteptările celorlalți relevanți de la locul de muncă 35. Puterea se îndepărtează de discurs și se îndreaptă către continua și persistenta confirmare sau infirmare a celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și să eleveze identitățile alternative, non-profesionale la același nivel cu identitatea organizațională. Cu cât angajații se implică mai mult în activități externe muncii (organizații voluntare, grupuri religioase, instituții de educație, sport), cu atât vor avea mai multe narațiuni și resurse discursive și simbolice pentru a-și construi un sine mai bogat, mai complex și mai cristalizat. Prin adoptarea de discursuri conflictuale, prin traversarea, intersectarea, alegerea și crearea discursurilor, angajații dobândesc agency-ul necesar pentru a dezvolta continuu sinele cristalizat. Astfel, angajații au
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
din manuscrise. Producția lirică a lui L. - atâta cât poate fi reconstituită - excelează prin unitatea de stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
să conducă procese accelerate și sumare împreună cu cadrele locale, iar comitetele de mediere locală au fost instituite pentru a se ocupa de criminalitatea minoră. După Marele Salt, comunitățile și comitetele de judecare din unitățile de muncă (danwei) își asumaseră funcțiile discursive zilnice ale justiției, de moralizare și educare. Puterea cadrelor superioare (lingdao ganbu) ca unicii furnizori ai mijloacelor de trai a însemnat că erau în măsură să asigure acțiuni de supraveghere generalizată și de coerciție și să impună sancțiuni variind de la
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
mai degrabă în Mihai Eminescu. Chiar dacă se diferențiază de eminescianism și de toată poezia românească anterioară, cu toate că iese din orizontul rural și cântă orașul, parcul, marea, plecările, tărâmurile exotice, cultivă stările evanescente, crepusculare, visarea, privilegiază simbolul polisemantic, muzicalitatea, respinge expresia discursivă, practică versul liber și sugestia, s. românesc exprimă o sensibilitate mai apropiată de cea eminesciană decât de cea a lui Macedonski. Așa se explică larga receptare a influenței lui Verlaine, a celorlalți „poeți blestemați” și rezistența la poezia lui Mallarme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
hiperrealul) nu puteau rămâne fără ecou în teritoriul de nisipuri mișcătoare al teoriei și criticii literare. Producătorii și consumatorii de literatură, scriitorii, criticii, teoreticienii manifestă deopotrivă, în această epocă a permisivității, performativității și sincretismului, un interes din ce în ce mai evident pentru strategiile discursive ce vizează acea reacomodare amicală între text și realitate. Reacomodare care - mai e nevoie să o spunem? - presupune ea însăși un mod propriu de detașare și un întreg set de convenții aferente. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
utopică a „fabulei”. Metateoria va fi așadar una dintre metodele de care se va servi din plin prezentul demers, iar miza sa majoră va consta, pe de o parte, în evidențierea supremației actuale a narativului și ficționalului asupra celorlalte modalități discursive, iar pe de altă parte, în cartografierea și reabilitarea unui continent ascuns al poeziei ultimelor decenii, ignorat sau minimalizat de teoreticienii domeniului. În această ordine de idei, poate fi invocată ca argument foarte pertinenta observație a lui Matei Călinescu 1
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de vedere îndeobște cunoscute ale autorului Limbajelor artei : „nu am spus niciodată că reprezentarea ar fi guvernată exclusiv de convenții”3. Așadar, inversând perspectiva, putem porni deopotrivă de la primatul referinței și al reprezentării cărora li se subordonează convențiile și tehnicile discursive. Impasul poate fi așadar depășit prin postularea unui armistițiu provizoriu între natură și convenție. Din moment ce se poate vorbi de o relație de coapartenență (și nu de opoziție pur și simplu) între cei doi termeni, înseamnă că există totuși - dincolo de ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict de textură). O semantică a lumilor ficționale nu se poate limita însă la discutarea acestor procedee discursive: textele de ficțiune comunică, de asemenea, la un nivel extensional, prin reluarea unor personaje și chiar a unor lumi ficționale deja construite de operele canonice („protolumi”, în terminologia autorului). Această reluare se aseamănă cu alte tipuri de relații ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
va fi imposibil să depășim aporiile platonică, respectiv aristotelică”182, dar trece cu vederea tocmai împrejurarea că aristotelismul lui Gérard Genette este extrem de nuanțat, deplasând treptat accentele dinspre simplul mod de enunțare către ceea ce am putea numi mai curând „situație discursivă”. Poate tocmai pe această cale realitatea extratextuală, contextul istoric se reîntorc în atenție, permițând revizuirea statutului modurilor. Este drept că în Introducere în arhitext toate acestea lucruri nu apar explicit formulate 183. Însă cu greu am putea afirma că Genette
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât proza, întrucât, spre deosebire de aceasta din urmă, poezia ar fi autonomă, autosuficientă și neaservită timpului sau realului contingent (a curs multă cerneală pe tema esenței atemporale a limbajului poetic!). Așa cum, pe bună dreptate, observa Antonio Russi 230, sub numele de discursiv sau de proză modernii au exclus de fapt dimensiunea comunicativă a expresiei, altfel spus transparența sau tranzitivitatea sa. Suprimarea fluxului discursiv, colajul în spiritul lui Borroughs, tăcerea, pagina albă constituie, în acest sens, doar câteva exemple peremptorii 231. Experiența extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cerneală pe tema esenței atemporale a limbajului poetic!). Așa cum, pe bună dreptate, observa Antonio Russi 230, sub numele de discursiv sau de proză modernii au exclus de fapt dimensiunea comunicativă a expresiei, altfel spus transparența sau tranzitivitatea sa. Suprimarea fluxului discursiv, colajul în spiritul lui Borroughs, tăcerea, pagina albă constituie, în acest sens, doar câteva exemple peremptorii 231. Experiența extremă a lui Mallarmé, având ca etapă obligatorie de-realizarea referentului (când Mallarmé spune „une fleur”, se cunoaște, „musicalement se leve, idée
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
face cu materializarea unui moment de grație, care nu se mai restrânge la teritoriul verosimilului, ci se situează în punctul de interferență al imaginației, emoției și gândirii, (...) experimentând complexitatea realului ca pe un continuum 283. Distincția dintre aceste două modalități discursive - deși depășește vechea dihotomie artă/non-artă - poate părea abuzivă întrucât se dovedește tributară unui concept destul de restrictiv de poezie. Însă, în practica poetică, Deidier nu rămâne, nici pe departe, prizonierul acestei viziuni simplificatoare, mizând mai curând pe „dialogul” genurilor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Am fi tentați să concluzionăm că, dintre categoriile tradiționale, aceste texte par a se apropia cel mai mult de poemul în proză. Însă dacă luăm în calcul și împrejurarea că notațiilor propriu-zise li se adaugă citate decupate din alte universuri discursive (fie că e vorba de romane, jurnale, dicționare sau lyrics-uri de muzică ușoară), asamblate și combinate după o tehnică a bricolajului, ne dăm seama că ne aflăm în fața unor texte inclasabile, ce depun mărturie despre „noua funcție perversă” a taxinomiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
comunitatea respectivă cu o anumită aspirație la integrarea În comunitatea de limbă (comunitate mitică, de altfel) a francezilor din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate observa, de exemplu, la militanții În favoarea unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
bun Început (bilingvism simultan)? Această Întrebare nu a primit un răspuns definitiv. Se pare că cea de-a doua situație a fost frecvent observată, dar trebuie respectate anumite condiții. În cazul bilingvismului simultan, riscurile de interferență Între cele două coduri discursive sunt mai mari, de exemplu, decât În cazul Învățării consecutive a celor două limbi. Pe lângă vârstă, intervin aici și alți factori, care pot avea un impact semnificativ asupra „rezultatului final”: inteligența, frecvența și calitatea contactelor, precum și contextul Învățării. Inteligența Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]