1,027 matches
-
și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din nou ministrul apărării, Scuzați-mă, n-aș vrea să vă întrerup odihna binemeritată, dar din nefericire nu am altă soluție, Ce mai e acum, Un amănunt pe care nu l-am observat, Ce amănunt, întrebă prim-ministrul, fără a disimula un început de iritare pe care i-l provocase pluralul, E simplu, dar foarte important, Spuneți mai departe, nu mă faceți să pierd timpul, Mă întreb dacă vom putea avea certitudinea că toți acei oameni care vor să iasă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conjuraților. Se uită din nou spre mica scenă de pe tabla de șah. Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vadă Contesa. - Cine e Contesa? Așa o chema pe cățeaua mea înainte s-o calce tramvaiul. - Contesa se va supăra foarte tare dacă vă aude. Și ea aude tot. - Păi să se supere pe vatman, nu pe mine, mi-am disimulat eu durerea pe care mi-o provoacă de fiecare dată amintirea Contesei. Cred că l-am supărat și pe el, pentru că și-a dat ochii peste cap și a leșinat. Sensibil tipu. Și seamănă puțin cu Mișu, așa adormit. Ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oricum nu-i dădeam numele tău, da oricum nu mi-aș lua niciodată, Contesa - cealaltă - e o femeie frumoasă care când m-am trezit eu în cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
stătea ore în șir privind portretul lui Mișu. Era un ideal la fel de îndepărtat ca Brad Pitt. Alteori se simțea mândră în anonimatul ei pustnic. Dacă ar fi vrut musai, ar fi fost acum cu el acolo. Se uita cu superioritate disimulată la oamenii din bar: ea era soția (cu acte!) a Halterofilului din Vitan și putea să plece la el când voia. Dar unde? Și de ce nu-i scria Mișu? De ce nu-i dădea nici un semn de viață? O fi pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
despre cum fusesem eu - mă rog, personajul - la curve, o poveste destul de încurcată și, în orice caz, lungă al dracului. Vichi mă sfătuise să scriu o parte din text pe cearceaf sau chiar pe ceva hârtii pe care să le disimulez în pat, nu puteau să-mi ofere nici o repetiție pentru că erau cu toții foarte ocupați, dar, cum spusese Beligan, eram un actor bun, așa că la treabă! Mă duc eu acasă, mă frământ ca toți dracii și hotărăsc că nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca la ochii din cap, ne-a și atras atenția să nu care cumva să scăpăm vreuna pe jos, că ne omoară. Pretorian, un oltean dat dracului, leagă o sfoară de toarta ceșcuței și o atârnă de degetul mic, apoi disimulează sfoara, bea cafeaua și când ajunge Moni lângă el, se face că scapă ceașca, asta se duce dracului până aproape de podea, Moni se face galben, se face alb, dă să moară, amână chestia pentru câțiva ani, dar face o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. În foiletonul unui jurnal de seară a trebuit să citesc o nespus de sălcie înseilare asupra cărții și sărbătoririi noastre. Un creier palid, castrat de lobii superiori ( dar tocmai de aceea producător inconștinent de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alte conjuncturi, necunoscute investigatorului grăbit, l-au împiedicat fatal pe Grigore Niță să-și împlinească acea datorie pornită din adâncul ființei sale. El a căzut însă cu demnitatea eroului, luptând până la sacrificiul suprem, pe câmpul de instructie,cu himera cotropitorului, disimulat în zmeul văzduhului, celcare răspunde de anotimpul iarnă. Pe cotropitorul nedisimulat, în carne și oase, avea să-l înfrunte, și în numele nefericitului său tovarăș de armă, Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o fatalitate, încă
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
când a degenarat ideea romantică a filosofiei ca poezie în estetism. Din păcate raporturile poeziei cu filosofia au fost deteriorate de “poezia filosofică “practicată de autori mediocri. Înrudirea profundă între formele spiritului, face ca spiritul științific și tehnic să nu disimuleze înrudirea acestora, operând acel scepticism de proastă calitate care anulează conștiința. Există o relație dintre cele două printr-o filiație. Însă, la rândul ei această filiație se încredințează mai degrabă logicii decât istoriei.Reprezentarea specifică romantică despre poezie și filosofie
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
drese de câteva ori glasul întârziind să-și înceapă discursul și, fiindcă avea gura uscată de emoție, căută din ochi o cană de apă. Bău cu lăcomie și înghițituri sonore de care se jenă și pe care încercă să le disimuleze scârțâindu-și pantofii. Rabinul zâmbi pe sub mustățile colilii și-și împreună vârful degetelor mâinii drepte în acel gest legănat, specific oriental, care îndeamnă la răbdare. - Întoarce-te acasă! Ereț Israel are nevoie de bărbați adevărați ca tine! De minți luminate
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
eu vreau ca acesta să fie DEASUPRA tuturor partidelor. Păi, dacă este membrul unui partid, cum poate fi echidistant față de TOATE partidele? Practica ne-a dovedit că lupul prezidențial își schimbă părul politic, dar năravul partizan rămâne, oricât l-ar disimula. De aceea m-am dus la Măritul Poet să-i cer un sfat, iar el m-a îndemnat să bâjbâi tot prin jungla noastră politică, doar-doar voi da peste un zdrahon de Basarab, căruia să-i dau cu ștampila-n
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
a fost ceva accidental, nu o practică obișnuită. - Nu știu ce să zic! Acum, dacă încep să rememorez toate semnele de întrebare ce apăreau în căsnicia noastră, cred că nu-i un accident sau ceva izolat, ci mai degrabă o practică bine disimulată printr-o căsnicie liniștită, lipsind elementul surpriză care a apărut astăzi când mergeam la el cu o problemă urgentă de familie. - Chiar, de ce te-ai dus la el la cabinet? - Nu-l găseam la telefon avându-l închis și acum
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
este în iubită, ci tot în el; că el nu avea nevoie să se înalțe prin ea, ci ea, ființă de lut, ar fi trebuit să năzuiască spre culmile spiritului pe care-l stăpânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). Sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă numește o realitate. Opera lui Eminescu este o chemare lansată, o invitație disimulată, o invitație disimulată, spre Întrebare, spre neliniște. Răspunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului dă impresia pentru
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
suferi cumplit, am muri chiar de foame. Pentru instinctul setei și nu am bea apă, am suferi de sete. Așa suferim acum, pentru că nu ?l avem pe El. Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afișeze un zâmbet în colțul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav. Radiana Cordoș
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
la bord s-a servit șampanie tot timpul, însă condițiile de cazare din insulă sunt absolut detestabile, totul fiind de o sărăcie dezolantă. - Dar, așaa, de văzut, ce ar fi mai interesant? Remarc unda de maliție din vocea Lizetei perfect disimulată de o privire inocentă și un zâmbet candid. Doamna mușcă nada: - Vai, tuu, dar nu este nimic de văzut, numai pietre și iar pietre! Un fel de munte nenorocit și niște servicii oribile. Închipuiți-vă că la cazare ne-a
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
-o în Platonia. Totuși, același sentiment al aflării femeii ideale în persoana Platoniei, îl trăiesc și ceilalți bărbați care au fost cândva, îndrăgostiți de ea, poveștile lor alcătuind încă un roman în interiorul romanului. Niciunul dintre ei nu își propune să disimuleze, să nege interesul pentru soția și mama copiilor lui Virgil. De fapt, pentru Jean Dumbravă, Adrian Morariu și Matei, Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmă, pe vremea studenției ei, la Cluj. Platonia simbolizează
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
ore în șir de discuții, întâlnirile lor nu sunt menite să dezvăluie punctele slabe ci să le ascundă. De regulă fiecare dintre cei doi încearcă să se pună pe șine într-o poziție cât mai favorabilă având tendința de-a disimula capriciile, năravurile și temperamentul irascibil. Acestea ies însă la iveală la scurtă vreme după căsătorie și membrii noii familii se trezesc că au diferențe mari de opinii care nu au fost anticipate în perioada de curtoazie. Dat fiind însă faptul
CASATORIA CERTIFICATA CA LEGAMANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349591_a_350920]
-
ore în șir de discuții, întâlnirile lor nu sunt menite să dezvăluie punctele slabe ci să le ascundă. De regulă fiecare dintre cei doi încearcă să se pună pe șine într-o poziție cât mai favorabilă având tendința de-a disimula capriciile, năravurile și temperamentul irascibil. Acestea ies însă la iveală la scurtă vreme după căsătorie și membrii noii familii se trezesc că au diferențe mari de opinii care nu au fost anticipate în perioada de curtoazie. Dat fiind însă faptul
CASATORIA CERTIFICATA CA LEGAMANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349591_a_350920]
-
Un lunetist a deschis focul la întâmplare, un bătrân a murit de inaniție, un copil abia născut încearcă să înfrunte lumea cu scâncetul său... Un Papă necrezând că va mai salva omenirea (din cauza ei, nu a Sa, firește), un dictator disimulat sub masca apărării drepturilor omului, un eu pierdut iremediabil, confuz... Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și nu câtă dreptate, să vă judec... Marea nebunie a creației și fatala imperfecțiune, eroare, ca un virus rătăcit
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Valeriu Anania Articol de Dr.Ionuț Țene Am citit cu precauția maturității recentă carte a octogenarului Teodor Țânco, de altfel un excelent istoriograf local, deoarece știu că este un activist greco-catolic, care și în opera să nu și-l poate disimula. „Sfinți și securiști” scrisă de Teodor Țânco și publicată la Editură „Ecou Transilvan” se vrea o carte autobiografica, în centrul acesteia fiind încercarea nereușită a Securității comuniste de a îl racola în 1959, deoarece a refuzat colaborarea. Cartea este construită
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
ceea ce rămâne inefabil ,adică esență . Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu ,poezia este un fel de expulzare a eului ,pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui .Dar,pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea , câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate .Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi înțeles esențele , de a o fi trăit printr-o experiență proprie .O profundă și puternică
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]