1,449 matches
-
în genere în structurile de tip apozițional unde numeralul cardinal e echivalent cu un ordinal (etajul unu, numărul unu, Formula Unu etc.). În rest, forma numeralului este omonimă cu aceea a pronumelui nehotărît (de care adesea nici nu se poate disocia perfect, valorile fiind în bună măsură suprapuse). Opoziția dintre formele unu și unul ține în acest caz nu de specializarea gramaticală sau lexicală, ci de registrul limbii, corespunzînd păstrării lui -l final din articolul horărît, în limba cultă scrisă, spre deosebire de
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
de arhanghel căzut în dizgrație, acuzînd ,dureri imposibile de glezne", cu fața ca o zăpadă călcată de copitele caprelor, împietrită în vîrtejul de ierburi și semințe, otrăvită de timpul ,curs ca un izvor". Făptura poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
se face cu ziare și reviste, se face cu rumori (ce dacă scripta manent...), prilej de comică exasperare: , telefoniada e sfîntă, ca și taclaua pe coridoare. Nimic nu se știe exact, nimic nu se citește cu atenție, nimic nu se disociază (totul se asociază întru suspiciune), dar totul se comentează la sînge. Telefonul fără fir face ca articolul tău din ziarul X, de laudă la adresa cărții lui Y, să devină, în gura lumii, exact inversul: înjurătura lui Y, din ziarul Z
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Simplu: pentru că Arghezi e multiplu, ireductibil la o unică și privilegiată ipostază. Iar această multiplicitate e atât a personalității creatoare, a scriitorului (poet, prozator, publicist, dramaturg) ca identitate socială, cât și a eului profund, mai greu de analizat și de disociat în ipostaze contradictorii. Scriitorul își scapă lui însuși, ca definiție posibilă și acceptabilă. Dar și vrea să scape de el însuși. Ion N. Theodorescu e definitiv pierdut, la scurtă vreme după debutul scriitorului, deopotrivă cu alte identități adoptate pe parcurs
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
desăvârșiți, aceste transgresiuni rămân problematice. Atunci Biserica se folosește de singura armă de care dispune în mod legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică. Scepticismul nu este
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
a deprins să nu scrie "decît la temperatura spiritului", la comanda venită "de Sus", ca și din cele mai adînci resurse ale "omeniei" (fiind atent numai la "dacă te-ar citi Maiorescu, Lovinescu, Blaga?"), I. D. Sîrbu înțelege a se disocia fără echivoc de cei care-l dezamăgesc. Profilaxia sa disociativă, care funcționează fără întrerupere, e impresionantă. "Caracterul, "morala intelectului" reprezintă pentru scriitor imperative decisive: "cred că am fost (și sînt încă) un demn urmaș al caracterului, al moralei intelectuale a
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
resuscita un trecut mort, dar mai viu decât prezentul. E mai provocator să te îndoiești de certitudine decât de imprevizibil, cam așa ar suna platforma de unde pornesc refugiile lui Octavian Paler. Într-un singur loc greșește, cred, scriitorul. Când nu disociază între melancolie și nostalgie. Încolo, cuprinzătoare, singurătatea examinează, pretutindeni în opera lui Paler, o stare de iresponsabilitate, cum sunt copilăria și tinerețea, pentru a retrăi un extaz interzis și a repoziționa argumentele ratării. Calomniile mitologice sondează realitățile întunecate ce pot
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
Vasile Blaga și-a exprimat regretul că o formațiune de dreapta a intrat în USL, acuzând pentru acest lucru liderii partidului. Președintele PDL acceptă că PNL nu se va rupe, așa cum sugerau scenariile vehiculate de unii analiști, de care se disociază. Îmi pare rău că liderii PNL și-au lăsat partidul să se topească în PSD și au acceptat un program din care lipsesc măsurile de dreapta. E clar că din acest motiv mulți sunt nemulțumiți, dar acesta nu e un
Cum vrea Blaga să câștige, în ultimele două săptămâni de campanie. Cu cine ar guverna PDL () [Corola-journal/Journalistic/40976_a_42301]
-
mai ales că numele de Mâțu nu este foarte răspândit, ca Popescu. Unii chiar au fost lăsați să creadă că îi este frate. După intrarea lui Mâțu Stoian în campanie, de partea lui Chiuariu, politicianul e chiar obligat să se disocieze de ”vărul” său. Alianța grupată în jurul PDL are mari probleme de imagine, iar candidații acesteia sunt chemați să dea socoteală pentru dezastrul guvernării Boc și pentru susținerea înverșunată a lui Traian Băsescu. Umiliți în permanență de pedeliști, actorii sau cântăreții
Petre Stoian Mâțu, ”vărul” candidatului ARD, Ion Mâțu, îi face reclamă lui Tudor Chiuariu, USL () [Corola-journal/Journalistic/40657_a_41982]
-
mai mare de ambiguitate și imprecizie>. Este un termen âfolosit mai totdeauna la întâmplare, cum dă Dumnezeu>. Uneori, îmi spun, ideocriticul exagerează retoric, dar nu eu trebuie să strâmb aici din nas. De regulă, mai descopăr aici, conceptul nu este disociat în accepție estetică de uzul din știință. Excepția o reprezintă Angelo Guglielmi (Avangardia e sperimentalismo, 1963), care âface toate distincțiile necesare>, pornind, desigur, de la avangarda ca ruptură și experimentalism ca recuperare. A. Guglielmi, citat de dvs., domnule M. Mincu, cum
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
Lucia Simona Dinescu Acum 10 ani, Ion Manolescu publica Un manifest postmodernist în România literară, numărul 5/1996. Manifestul disocia între textualismul scriptic (optzecist) și postmodernismul mediatic (cu nume, precum Mircea Cărtărescu și Sebastian A. Corn), dorind în același timp a provoca o parte a criticii literare, nesincrone cu mijloacele multimedia și cu influența acestora în scrierile anilor 1990. între
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
general. Explicația este una foarte simplă: pelerinajul este pentru mine, în primul rând, un subiect de cercetare, un proiect academic. A merge și a participa la un pelerinaj constituie ceea ce se numește teren antropologic, dar partea științifică nu poate rămâne disociată de pasiunea de a fi în mijlocul mulțimii și de a încerca să înțelegi, nu să explici - lucru foarte dificil, ceea ce se întâmplă în interiorul unui pelerinaj. Totul a început cu un pelerinaj din anul 2009, în data de 13 octombrie, pe
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
să coborâm și mai mult de atât în istorie, putem afirma că orice pelerinaj din lumea aceasta, fie că este vorba de pelerinajul de la Iași, de la Prislop, de la București, de la Nicula, de la Curtea de Argeș sau de la Lourdes - Franța, nu poate fi disociat de o anumită evoluție istorică. Personal, am întâlnit citate și fragmente extraordinar de interesante în romanul „Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă“, al lui Mihail Sadoveanu, în care autorul descrie atmosfera de pelerinaj de la Sfânta Parascheva. Imaginați-vă că acum câteva
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
mult 'experiență' i se urcă la cap! :P Decât să fie o experiență cantitativ - disociativa pentru corp, cât și mai ales pentru spirit, deci decât să fie o msb-intravag născătoare de multe neajunsuri, mai ales a aceleia de a-ți disocia imaginea iubita de sexualitate - ca primă energie a iubirii, mai bine aș spune că este o simplă mm.. ce nu are nicio repercursiune negativă din acest punct de vedere. Schimbarea prea des a partenerilor face ca în niciun caz sexul
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
de politică și cultură», ea se intitulează azi, mai modest, doar «revistă de literatură”, pentru că astăzi credem mai mult ca oricând că literatura este un punct de trecere obligatoriu pentru o întreagă societate, cu toate instituțiile ei. Scriitorii mari nu disociază între politică și literatură, pentru că frumosul este și el adevărul absolut, iar acesta este tot binele. Din această suprapunere rezultă angajamentul artei. Numai că angajarea nu vizează un partid, nici măcar o coterie a Uniunii Scriitorilor, ci legi absolute aflate undeva
O nouă revistă literară la Baia Mare: ”Polemici” [Corola-blog/BlogPost/92344_a_93636]
-
subsumează noțiunii de mass-media, caracterizată în primul rând prin instituționalizare și control legal. În acest context, o problemă nouă ce poate fi abordată, după ce am căzut de acord că social media și new media sunt concepte diferite, este de a disocia între categoriile de conținut ale mesajelor transmise prin social media. Acest conținut poate fi unul pozitiv, dezirabil, în consens cu principiile și comportamentele unei societăți democratice, ale civilizației și culturii umane, în timp ce altele, dimpotrivă, conținuturi negative, agresive, influențate de cele
VIOLENȚA ÎN MASS MEDIA ȘI CRIMINALITATEA CA FENOMEN SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92353_a_93645]
-
dispărut, iar eu m-am izbit de pământ, avidă după aer ca și cum aș fi alergat la maraton. Eram conștientă încă și pentru un moment am crezut că murisem și că încă nu mi-am dat seama, că mi s-a disociat creierul de restul corpului și că pluteam peste el. Și avea sens. Părți din corpul meu nu păreau să fie ale mele. Zăceam jumătate pe asfalt și jumătate pe altceva, iar mâna de sub mine nu se mișca oricât aș încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
depășește 30 de ani. Omului începe să nu-i ajungă timpul pentru a transmite ceea ce știe generațiilor următoare. Dorința de a transmite este, de altfel, ceea ce-l deosebește tot mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Cehia cu Slovacia. Dintre democrațiile existente, Flandra ar putea decide să se separe de Valonia, Italia de Nord de Italia de Sud, Catalonia de restul Spaniei. Scoția ar putea să-și reclame și ea independența; kurzii ar putea să se disocieze de ceilalți irakieni; indienii și indonezienii ar putea fi și ei actorii unor astfel de scenarii. Statele create artificial prin colonizarea Africii și Asiei s-ar putea dezmembra și ele. Astfel, înainte de sfârșitul secolului, ar putea să apară mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
s-o facă tolerabilă. în secolul XX, Ordinea economică se străduiește să elimine rolul reproductiv al sexualității, artificializând maternitatea prin tehnici din ce în ce mai sofisticate: pilula contraceptivă, nașterea prematură, fecundarea in vitro, mamele purtătoare. în hiperimperiu, Ordinea economică va merge până la a disocia reproducerea de sexualitate: aceasta va ține de domnia plăcerii, iar reproducerea, de cea a mașinilor. Hipersupravegherea, autosupravegherea și apoi autorepararea vor conlucra: după ce au reușit repararea organelor bolnave, oamenii vor vrea să le producă, iar apoi să creeze corpuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine În minte decât Ray-Ban. Totuși, numai bărbații sunt În stare să accepte provocarea de a picta această frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reduce orice realitate la atomi care se grupează și se agregă în mișcare în vid. Dacă ne concentrăm atenția doar asupra particulelor, lăsăm deoparte puterea care face ca atomii să se întâlnească și apoi să se asocieze sau să se disocieze. Vedem bine elementele componente ale lumii și nu mai suntem atenți la ceea ce guvernează această dinamică. Cinetica despre care Lucrețiu vorbește mereu pare mai importantă și mai interesantă decât nesfârșitele descompuneri care ne readuc la unitatea de bază. Bergson știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne poate costa... Disociind iubirea de sexualitate, el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
greacă a definit raportul profund și autentic dintre gând și cuvânt prin sintagmele „corectitudinea cuvintelor” și „exactitatea realității”. Altfel spus, vorbirea corectă este egală cu gândirea corectă, iar a vorbi frumos înseamnă a respecta legile interne ale limbajului, a nu disocia limba de conținutul său ideatic, a cuprinde într-un singur demers conștient cuvintele și gândirea, a se conforma esenței și menirii limbajului. Este foarte important să știm că limbajul nu poate fi despărțit de gândire, fiindcă el are o funcție
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]