1,706 matches
-
e „imagine și senzație” cum socotește un comentator, citat pe coperta a IV-a, ci mai curînd tehnică și sens, fiind articulată „la rece” printr-o operație de reducție a sensibilității genuine prezumate. Nefiind preconizată nicio evaziune, nicio răsturnare rezonabilă, disocierea de existențial apare implicată în chiar băltirea acestuia în formulele date: „viața-mi pare o vechitură de film rusesc/ cu cadre largi/ monotone/ prin care mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
A. Guglielmi, deși articolul lui A. M. este înregistrat de autoare la bibliografie, voiam să spun că neadevărul continuase să rămână, printr-o omisiune - nu știu cât de inocentă. Marian Victor Buciu P. S. Am deschis și închis paranteza. Nu iau, acum, în discuție disocierile revendicate de dl M. M. față de A. Guglielmi. Mi-ar fi necesar mult mai mult spațiu. Din păcate, datorită celor semnalate mai sus, mi-au fost induse unele dubii, deloc carteziene. Premisele suspiciunii provin din șițlogica procedurală a dlui M.
Paranteza (ne)dreaptă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10440_a_11765]
-
lumină, cel mai incitant și amplu studiu rămîne cel care dă titlul volumului. Pornind de la o carte a lui Martin Buber, Fundoianu forează în straturile suprapuse ale celor două moduri de gîndire în plan moral-filozofic, sociologic, istoric, religios și estetic, disocierile la care ajunge fiind dintre cele mai percutante. Cîteva exemple: iudaismul caută în lucruri adevărul, elenismul caută în ele frumosul. Nu numai grecii ci și iudeii au comis fapte imorale; dar în timp ce elenul le comitea inconștient, ca pe niște acte
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine - posibilitate instinctiv sau educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
care se plasează în țară cel mai la dreapta, odată ajunși la Strasbourg pactizează natural cu grupurile stângii, măi toleranțe de obicei cu migrația. Singură excepție notabilă de la această unanimitate românească face președintele Klaus Iohannis care declara recent că dorește disocierea liberei circulații de ajutoarele sociale, si este foarte interesant de văzut dacă va reuși să-și apere punctul de vedere într-o ambianța politică cu inclinații cu totul contrare. Radu Carp, una din variantele de ministru de externe într-un
NOI DEZVALUIRI IN SCANDALUL SCADERII ALOCATIILOR COPIILOR ROMANI DIN STRAINATATE LA NIVELUL CELOR DIN TARA [Corola-blog/BlogPost/92913_a_94205]
-
sistem financiar va fi periclitat. Frustrările economice ale salariaților se vor resimți tot mai acut pretutindeni în America. Clasa de mijloc, principalul actor al democrației de piață, va recădea în starea de precaritate de care crezuse că a scăpat prin disocierea de clasa muncitoare; de îndată ce cadrele nu-și vor mai revendica apartenența de clasă, muncitorii vor fi sărăciți, funcționarii vor fi hărțuiți, familiile vor rămâne fără alocații, proprietarii vor fi înglodați în datorii, consumatorii vor fi dezamăgiți, clienții vor fi revoltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de iubire, ea este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să despartă... spre exemplu o așezare românească de una moldovenească - Ungheni - un oraș și un sat, care odată erau una, chit că de-o parte și de alta a malurilor râului (...), nu chiar tocmai acestor lucruri va putea exista vreo disociere a colaborării acesteia frumoasă și nu întocmai din interior, nicidecum..! Poate că, la fel de mult va mai lua ca guvernările (cam prea ineficiente de-a lungul vremilor) celor două țări surori să pună în acțiune măcar un mic sunet de unitate
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
autentic umană. De aceea, este nevoie să fie reafirmat apelul la identitatea spirituală și la credința pe care o avem (p. 37). Confundarea libertății cu libertinajul, această nefericită osmoză, constituie o piesă importantă în constructul lucrării. Specifice contemporaneității, lipsa de disociere și discernământ, însoțite de teribilismul unei adolescențe prelungite, devin cauza nereușitelor majore, în rândul tinerilor. Societatea românească s-a confruntat și se confruntă cu importul masiv și irațional de așa-zise valori democratice, produse ale libertății. Dar, în stare de
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – ŞTEFAN ILOAIE, RELATIVIZAREA VALORILOR MORALE. TENDINŢELE ETICII POSTMODERNE ŞI MORALA CREŞTINĂ, COLECŢIA “BIOETICA”, EDITURA RENAŞTEREA, CLUJ-NAPOCA... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/361021_a_362350]
-
se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea,ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea”Miorița””Imn cu pervay de baladă”,sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere,”Meșterul Manole”este o”doină”tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locș de cult. In acest context mă simt torturat de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
în care sintetizează toate criticile sale față de regimul comunist. A fost un afront ce nu și l-a permis nici unul din ierarhii Biserici ortodoxe, ce a dus la un apogeu critic în relația Biserică-Stat: ruperea relațiilor dintre cele două ori disocierea Sf. Sinod de Nicolae Popoviciu și scoaterea sa din scaun. Ierarhii sinodali au fost nevoiți să-și calce pe inimă și să sacrifice individul pentru comunitate astfel încât la ședința Sinodului din 4 octombrie 1950 Nicolae Popoviciu a fost demis prin
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
aș dori să creionez câteva concluzii, prin care am putea (re)valoriza următoarele puncte: - revenirea definitivă la mărturisirea trinitară compatibilă simbolului de credință niceo-constantinopolitan; - definirea unității Bisericii și a primatului în Biserică potrivit modelului cel mai reușit - al Sfintei Treimi; - disocierea, detașarea totală și definitivă a slujirii episcopului Romei de funcția de șef de stat; - reevaluarea și revalorizarea dimensiunii ascetice a vieții creștine; - eliberarea teologiei sacramentale de orice interepretare juridică și administrativă după modelul puterii lumești, seculare; - reiterarea tradiței liturgice a
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
și rămânând numai cu celălalt timp al său, cel privat. Dacă însă acest timp nu a fost umplut de conținut de-a lungul întregii vieți, perioada de după pensionare va fi trăită cu sentimentul inutilității, al frustrării și al tristeții. Această disociere, separare între viața particulară și muncă este adâncită de modul în care lumea contemporană înțelege activitatea (profesia): în societatea actuală, omul devine o rotiță într-un sistem. I se cere să funcționeze bine, fără a crea probleme, pentru a contribui
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
ambalez pentru voi. Pentru mine am timp la sfârșit. Din strânsoare reușesc să-mi scap gândurile, să le așez, de ce nu mă mobilizez ca-n anii duși, buni, răi, dar cu zurgălăi? Știu, nu mi-am pregătit tema îmbinării sau disocierii culorilor mele, dă-mi drumul, voi îmbrăca un brad caleidoscop din culorile anilor trecuți, am clopoțeii și beteala roșie folosite brazilor cântători ai copiilor, pe cele galben satinate legate în funde perlate, ascunziș lacrimilor înghițite, pe cele argintii lângă țurțurii
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
avea de unde să știe că există o minune mai mare decât omul: Dumnezeu. Cu alte cuvinte: „ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde” - spune Evanghelia. • Orice popor (iar nu populație, după disocierea subtilă a lui Noica) și-a creat, „după chipul și asemănarea sa”, propriile Glorii. Unele au înfruntat Vremea și Vremurile, altele au trecut precum o stea căzătoare. • Succesul cel mai mare din toată istoria omenirii a fost moartea umilă a
GLORII, MODELE ŞI CAPODOPERE de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352287_a_353616]
-
ceremonii ale investigației și interpretării, în formulări eseistice care prind memorabil esența evoluției artistului. Cercetând picturile lui Petru Birău, Dumitru Velea face, în același timp, și un efort spiritual de a sesiza subtextul filosofic al practicii artistice. Distincțiile au subtilitate, disocierile dau la iveală un simț foarte fin al nuanței, iar siguranța tonului conturează cu precizie portretul artistului abordat. Studiul despre Petru Birău luminează o „tradiție” prinsă în actul metamorfozei spirituale. Efortul cristalizării de la origini până la artist, prin trecerea de la psihologia
PETRU BIROU SAU POLICROMIA CA MODUL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351720_a_353049]
-
titlul capitolului „Mourir sans cesse” din cartea exegetei elvețiene”. Revenind la „lista” de mai sus, autoarea studiului introductiv extrage de la fiecare măcar o referință prin care să pună în valoare ideea cunoașterii existenței acestei exegeze despre Bacovia: 1. „Multe din disocierile teoretice și observațiile stilistice (câteodată neașteptat de subtile) ale Svetlanei Matta le consider ca pe un bun câștigat pentru exegeza bacoviană” (Constantin Călin); 2. „ ... lucrarea ne-a părut remarcabilă prin adâncimea, unitatea și noutatea interpretării - mai ales la data respectivă
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
contemporană, poziția savantului față de implicațiile de natură etică este importantă. Bineînțeles că demersul de cercetare al savantului este animat de dorința de cunoaștere a sensurilor adânci ale lucrurilor. Însă în condițiile în care în prezent nu se poate face o disociere clară între cercetarea științifică și utilizarea rezultatelor științei, este imperativă relaționarea dintre știință și conștiință. Se poate pretinde neutralitatea științei și încuraja o cercetare de dragul științei în sine. Dar, ținând cont de implicațiile cercetării științifice contemporane și de riscul de
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
se întindeau și se umflau ca năvala de ape a unui fluviu. Totul era făcut să pregătească nu acțiunea, ci pateticul și ceea ce nu pregătea pateticul era respins”. Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
Dragomirescu scria că „Eminescu este cu adevărat numai în poezia lui, și anume în poezia lirică.” În cartea „Postumele lui Eminescu” ajunge la concluzia că nu toate postumele sunt publicabile. Acum liberalii și democrații, adepți ai progresului fac o mare disociere între Eminescu marele poet și Eminescu -gazetarul reacționar. Cu capitolul al cincelea încep „Fanteziile și plăsmuirile” cu care profesorul Boia își construiește un alt capitol. Acum Eminescu începe să fie al tuturor. Unii îl denigrează, alții îl ridică în slăvi
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
fără nici o legătură cu mistica, uneori chiar ... atei ! Obiect al religiei și al practicilor oculte, decorporalizarea a sfârșit prin a atrage atenția minților lucide a oamenilor de știință. Numită în cele mai diverse moduri, după domeniul în care este abordată - disociere, transcendere, bilocație, călătorie mentală, separare, proiecție astrală - decorporalizarea se vădește a fi, în mod tot mai evident, un fenomen real ce anunță, poate, o adevărată mutație antropologică a umanității : transformarea lui „homo sapiens” în treapta următoare evolutivă, mult așteptatul „homo
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Nae Ionescu pentru această filozofie și pentru personalitatea autorului ei...”. În „Cuvântul înainte al traducătorului”, Ion Papuc exprimă: „Descartes scrie faimoasele lui demonstrații ale existenței lui Dumnezeu sub imperiul unei misiuni de a-i învinge pe necredincioși. Instituind, prin celebra disociere dintre suflet și trup, domeniul autonom al științei, el nu uită să-i condiționeze acesteia valabilitatea prin punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu. Prin faptul că abordează fie și în mod pozitivist, însă cu absoluta libertate, domeniul științelor
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
ceremonii ale investigației și interpretării, în formulări eseistice care prind memorabil esența evoluției artistului. Cercetând picturile lui Petru Birău, Dumitru Velea face, în același timp, și un efort spiritual de a sesiza subtextul filosofic al practicii artistice. Distincțiile au subtilitate, disocierile dau la iveală un simț foarte fin al nuanței, iar siguranța tonului conturează cu precizie portretul artistului abordat. Studiul despre Petru Birău luminează o „tradiție” prinsă în actul metamorfozei spirituale. Efortul cristalizării de la origini până la artist, prin trecerea de la psihologia
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
căruia nu-i poate rezista. Poate așa se explică raritatea, relativă, a introspecțiilor. Autorul ne lasă să ghicim, dincolo de eveniment, de poveste, lumea ascunsă a frământărilor sufletești, zbaterea individului, prins în chingile destinului. Dar, poate, mai presus de toate aceste disocieri analitice, trebuie să reținem că noua carte a lui Ștefan Ehling - carte a unui autor “ambițios”, având în centru un personaj “ambițios” - ne oferă o lectură nu doar instructivă, ci și antrenantă, probând nu doar o vocație sigură, nu doar
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]