648 matches
-
Dacă ea este divergentă față de informația prealabilă, individul poate reacționa în mai multe feluri: să nu dea crezare sursei, să considere informația nesemnificativă sau să și-o însușească ca informație corectă și relevantă. În acest din urmă caz, apare o disonanță între informația nou achiziționată și cea veche, care susținea o anume opinie, deci implicit între informația nouă și opinia sa. Teoria disonanței cognitive arată că subiecții umani simt această disonanță ca un puternic disconfort psihic și încearcă să o înlăture
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nesemnificativă sau să și-o însușească ca informație corectă și relevantă. În acest din urmă caz, apare o disonanță între informația nou achiziționată și cea veche, care susținea o anume opinie, deci implicit între informația nouă și opinia sa. Teoria disonanței cognitive arată că subiecții umani simt această disonanță ca un puternic disconfort psihic și încearcă să o înlăture prin schimbarea de atitudini și opinii. În condițiile combinării optimale a unor caracteristici ale sursei și mesajului (credibilitate, tăria argumentelor etc.) există
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
corectă și relevantă. În acest din urmă caz, apare o disonanță între informația nou achiziționată și cea veche, care susținea o anume opinie, deci implicit între informația nouă și opinia sa. Teoria disonanței cognitive arată că subiecții umani simt această disonanță ca un puternic disconfort psihic și încearcă să o înlăture prin schimbarea de atitudini și opinii. În condițiile combinării optimale a unor caracteristici ale sursei și mesajului (credibilitate, tăria argumentelor etc.) există deci mari șanse de schimbare a opiniilor oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vârsta, educația); sarcina (natură, complexitate, importanță, restricții de realizare, statutul erorilor - acceptabile sau nu); ambianța (care se referă la poziția de putere a liderului, relațiile liderului cu grupul și organizația, normele, structura, tehnologia organizației, varietatea sarcinilor și subordonaților). Consonanța sau disonanța acestor factori va fi determinantă pentru instalarea și practicarea unui stil de conducere. În ceea ce privește numărul de factori determinanți ai stilului de conducere, întâlnim, de asemenea, opinii diferite ale autorilor, unii dintre ei tinzând spre evidențierea rolului unui singur factor, considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În fine, în etapa a șaptea - monitorizarea și evaluarea soluției implementate - sunt înregistrate toate efectele (de natură economică, psihologică sau psihosocială) apărute ca urmare a traducerii în fapt a unei anumite soluții. Reducerea sau, dimpotrivă, creșterea costurilor, apariția consonanței sau disonanței cognitive și afectiv-motivaționale, corespondența sau necorespondența dintre ceea ce s-a așteptat și ceea ce s-a obținut etc. sunt tot atâtea efecte care ar putea apărea ca urmare a executării unei decizii. Aceasta este etapa în care în fața organizației apare o
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu. Pe de altă parte, deciziile luate în alte medii existențiale le pot influența categoric pe cele luate în mediile organizaționale. În primele două părți ale lucrării sale, autorul îi avertizează pe cititori asupra efectelor unor factori psihologici (percepția, memoria, disonanța cognitivă) asupra procesului decizional. În următoarele două părți sunt analizate modelele mai vechi comparativ cu modelele mai noi ale luării deciziei, acestea din urmă accentuând rolul strategiilor euristice și a biasărilor în luarea deciziei. Secțiunea a 5-a insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
afectat, motivația se dezechilibrează și fragilizează. Efectele de dezechilibrare sunt și mai puternice în cazul în care sunt afectați doi poli sau chiar toți trei. Slăbirea încrederii în sine din cauza lipsei feedbackului pozitiv din partea superiorului ierarhic, subminarea legitimității creată de disonanța dintre legitimitatea aparentă și cea reală (un post bine plătit, dar fără o utilitate evidentă), blocarea identificării ca urmare a scăderii interesului față de muncă, devalorizarea muncii și a sensului ei − sunt simptomele demotivării, ușoare la început, din ce în ce mai puternice pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În această categorie intră celebrele conflicte (atracție-atracție; respingere-respingere; atracție-respingere) stabilite de Lewin. Opoziția și incompatibilitatea elementelor cognitive, afective, atitudinal-comportamentale, corelate cu simultaneitatea acestei opozitii conduc la apariția unei stări psihice interioare tensionale. Festinger (1957) numea această stare prin termenul de „disonanță cognitivă” sau „afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de disonanță, ca stări de dezechilibru psihic, produc un „disconfort psihic” care îngreunează desfășurarea normală a activității psihice. Tocmai de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atracție-respingere) stabilite de Lewin. Opoziția și incompatibilitatea elementelor cognitive, afective, atitudinal-comportamentale, corelate cu simultaneitatea acestei opozitii conduc la apariția unei stări psihice interioare tensionale. Festinger (1957) numea această stare prin termenul de „disonanță cognitivă” sau „afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de disonanță, ca stări de dezechilibru psihic, produc un „disconfort psihic” care îngreunează desfășurarea normală a activității psihice. Tocmai de aceea, existența disonanței conduce la creșterea presiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestei opozitii conduc la apariția unei stări psihice interioare tensionale. Festinger (1957) numea această stare prin termenul de „disonanță cognitivă” sau „afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de disonanță, ca stări de dezechilibru psihic, produc un „disconfort psihic” care îngreunează desfășurarea normală a activității psihice. Tocmai de aceea, existența disonanței conduce la creșterea presiunilor de reducere a ei, motivează persoana de a realiza consonanța și deci, de a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
afectiv-motivațională”. Două elemente sunt în disonanță, spunea el, când dintr-o rațiune sau alta nu se potrivesc. Stările de disonanță, ca stări de dezechilibru psihic, produc un „disconfort psihic” care îngreunează desfășurarea normală a activității psihice. Tocmai de aceea, existența disonanței conduce la creșterea presiunilor de reducere a ei, motivează persoana de a realiza consonanța și deci, de a ieși din situația conflictuală pe care o trăiește. Cu cât disonanța este mai mare, cu atât presiunile de reducere a ei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care îngreunează desfășurarea normală a activității psihice. Tocmai de aceea, existența disonanței conduce la creșterea presiunilor de reducere a ei, motivează persoana de a realiza consonanța și deci, de a ieși din situația conflictuală pe care o trăiește. Cu cât disonanța este mai mare, cu atât presiunile de reducere a ei sunt mai puternice. Modalitatea de reducere a disonanței va depinde, pe de o parte, de mărimea disonanței, iar pe de altă parte, de sursa ei generatoare. Dacă disonanța a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a ei, motivează persoana de a realiza consonanța și deci, de a ieși din situația conflictuală pe care o trăiește. Cu cât disonanța este mai mare, cu atât presiunile de reducere a ei sunt mai puternice. Modalitatea de reducere a disonanței va depinde, pe de o parte, de mărimea disonanței, iar pe de altă parte, de sursa ei generatoare. Dacă disonanța a fost cauzată de inconsistența logică sau psihologică, se va recurge la schimbarea unui element cognitiv din mediu, la adăugarea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deci, de a ieși din situația conflictuală pe care o trăiește. Cu cât disonanța este mai mare, cu atât presiunile de reducere a ei sunt mai puternice. Modalitatea de reducere a disonanței va depinde, pe de o parte, de mărimea disonanței, iar pe de altă parte, de sursa ei generatoare. Dacă disonanța a fost cauzată de inconsistența logică sau psihologică, se va recurge la schimbarea unui element cognitiv din mediu, la adăugarea de noi elemente cognitive pentru a modifica proporția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Cu cât disonanța este mai mare, cu atât presiunile de reducere a ei sunt mai puternice. Modalitatea de reducere a disonanței va depinde, pe de o parte, de mărimea disonanței, iar pe de altă parte, de sursa ei generatoare. Dacă disonanța a fost cauzată de inconsistența logică sau psihologică, se va recurge la schimbarea unui element cognitiv din mediu, la adăugarea de noi elemente cognitive pentru a modifica proporția dintre elementele disonante și cele consonante (vezi Zlate, Vlăsceanu, 1974). Sentimentele de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
semnificații relativ scăzute pentru managerii din organizație. Dacă însă același conflict este cauzat real sau doar presupus de organizație, el se va repercuta asupra performanțelor individului și chiar ale organizației. Să presupunem că o persoană trăiește o stare de puternică disonanță cognitivă cauzată de o serie de informații contradictorii pe care le-a auzit de la un coleg fără să fie sigur de autenticitatea lor și fără să le fi verificat. Nu-i exclus ca aflat într-o asemenea stare de disonanță
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
disonanță cognitivă cauzată de o serie de informații contradictorii pe care le-a auzit de la un coleg fără să fie sigur de autenticitatea lor și fără să le fi verificat. Nu-i exclus ca aflat într-o asemenea stare de disonanță cognitivă, individul să și-o reducă prin slaba implicare în activitate („Dacă tot a spus șeful că sunt leneș, atunci...”). La fel se întâmplă și cu conflictele apărute la alte niveluri. Dacă ele sunt localizate la nivelul la care au
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
anxietății produse de insuficienta cunoaștere a situației; creează impresia securității; disculpă; servește ca alibi colectiv. Motivele și circumstanțele pentru/în care se recurge la mituri sunt: din ignoranță, din comoditate (este mai ușor să te referi la simțul comun); deoarece disonanțele îi fac pe oameni să accepte inacceptabilul sau inexplicabilul; pentru că oferă o grilă universală de interpretare (unanim acceptată). Consecințele miturilor sunt multiple. Miturile rigidizează sistemul de gândire (realitatea nu este percepută așa cum este, ci în funcție de mit: este pusă de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conceptelor - seturi ale învățării 97 6. Teoriile gestaltiste ale învățării 99 6.1. Ce este gestaltismul? 99 6.2. Viața și opera lui Wolfgang Köhler 101 6.3. Teoria învățării prin iluminare 102 6.4. Teoria „iluminării” 103 7. Teoria disonanței cognitive 109 7.1. Viața și opera lui Leon Festinger 109 7.2. Definiția și esența teoriei 110 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă 111 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței 112 7.5. Teoria octadică a învățării cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Wolfgang Köhler 101 6.3. Teoria învățării prin iluminare 102 6.4. Teoria „iluminării” 103 7. Teoria disonanței cognitive 109 7.1. Viața și opera lui Leon Festinger 109 7.2. Definiția și esența teoriei 110 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă 111 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței 112 7.5. Teoria octadică a învățării cognitive 113 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive 114 8. Teoriile umaniste ale învățării 117 8.1. Viața și opera lui Carl Rogers 117
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
prin iluminare 102 6.4. Teoria „iluminării” 103 7. Teoria disonanței cognitive 109 7.1. Viața și opera lui Leon Festinger 109 7.2. Definiția și esența teoriei 110 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă 111 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței 112 7.5. Teoria octadică a învățării cognitive 113 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive 114 8. Teoriile umaniste ale învățării 117 8.1. Viața și opera lui Carl Rogers 117 8.2. Teoria libertății de a învăța
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și opera lui Leon Festinger 109 7.2. Definiția și esența teoriei 110 7.3. Situații implicând disonanța cognitivă 111 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței 112 7.5. Teoria octadică a învățării cognitive 113 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive 114 8. Teoriile umaniste ale învățării 117 8.1. Viața și opera lui Carl Rogers 117 8.2. Teoria libertății de a învăța 118 A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate 120 B. Îmbogățirea procesului de descoperire 120 8.3
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Köhler a fost nu numai cel mai curajos dintre triumvirii gestaltismului clasic; avea el însuși perioade de „iluminare” și există, în opera sa, un insight care ar putea transforma psihologia, cum visează mulți, într-o „regină a științelor”. 7. Teoria disonanței cognitivetc "7. Teoria disonanței cognitive" „Do not expect too much from others; we often disappoint ourselves; so we must expect to be disappointed by others.” („Nu aștepta prea mult de la alții; adesea ne dezamăgim pe noi înșine; de aceea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
numai cel mai curajos dintre triumvirii gestaltismului clasic; avea el însuși perioade de „iluminare” și există, în opera sa, un insight care ar putea transforma psihologia, cum visează mulți, într-o „regină a științelor”. 7. Teoria disonanței cognitivetc "7. Teoria disonanței cognitive" „Do not expect too much from others; we often disappoint ourselves; so we must expect to be disappointed by others.” („Nu aștepta prea mult de la alții; adesea ne dezamăgim pe noi înșine; de aceea trebuie să ne așteptăm ca
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lui Leon Festingertc "7.1. Viața și opera lui Leon Festinger" Uneori, opera copleșește prin prestigiu autorul. Don Quijote e mai celebru decât creatorul său, Cervantes. Așa i s-a întâmplat și marelui psiholog american Festinger, decedat în 1990. Azi, teoria disonanței cognitive e folosită în multe domenii, dar autorul ei e aproape uitat. Mulți au descoperit că era o „teorie pe dos”, mult mai profitabilă decât susținuse sobrul ei autor. Folosim însă această metaforă tocmai pentru că ea se află în disonanță
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]