397 matches
-
deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară, devenea clar că nu este suficient să fie pusă cauza Justiției la adăpost de orice îndoială, trebuia în plus să se dea satisfacție acestui mobil nedemn, abject, demn de dispreț și disprețuit, dar atotputernic, Interesul. Acest fapt a dat naștere unei mici demonstrații în două volume, pe care îmi iau libertatea să vi le trimit cu prezenta scrisoare 62, pe deplin convins, domnule, că, dacă, precum economiștii, judecați sever regimul protector în ce privește
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi, unde să se deprindă noua generație, copiii țăranilor, la o esploatare mai înțeleaptă și mai rentabilă a bogățiilor naturale cari zac astăzi disprețuite și ascunse în sânul pămîntului? Pentru acei cari petrec cu luare aminte mersul progresului modern răspunsul nu poate fi decît: grădina școlară. Grădina școlară este fără îndoială locul cel mai potrivit unde învățătorul ar putea instrui pe copiii țăranilor în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a unei definiții "universale" a violenței. Metodele folosite și, mai mult, modurile de abordare pe teren trebuie să rămână deschise și variate: unele situații necesită altă abordare științifică decât ancheta amplă de victimizare, de exemplu, și nu trebuie neglijată sau disprețuită nici o metodă. Complementaritatea este aici regula. Nu-i suficient să măsurăm, trebuie să și înțelegem. Comunitatea științifică a progresat mult pe planul înțelegerii mecanismelor care produc violența în școală. Abordările prin factori de risc și abordările contextuale se completează reciproc
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Politics a lui Waltz n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată. Mai mult decît analiza făcută lui Morgenthau, ceea ce urmează diferă în unele locuri de interpretările obișnuite. Deși textul lui Waltz a fost lăudat ca riguros, dar și disprețuit ca fiind simplist, eu cred că, în esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
op. cit., p. 299. 416 Ibidem. 119 respectiv originea nobilă. Răspunsul pe care i-l dă bătrâna în noaptea nunții are o încărcătură morală evidentă: virtutea este mai presus de orice, la fel faptele bune și harul milei, sărăcia nu trebuie disprețuită, iar batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., p. 299. 416 Ibidem. 119 respectiv originea nobilă. Răspunsul pe care i-l dă bătrâna în noaptea nunții are o încărcătură morală evidentă: virtutea este mai presus de orice, la fel faptele bune și harul milei, sărăcia nu trebuie disprețuită, iar batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Isus, predicată de misionarii creștini, interzicea orice fel de răzbunare și insultă, iar insistența asupra practicării blândeții și răbdării desăvârșite pare să fi fost cea care a influențat conștiințele primilor creștini. Nu era oare meseria soldatului, în opinia comunităților creștine, disprețuită tocmai din cauza extorcărilor, violențelor și a executării poruncilor tiranilor ei? Creștinii din primele secole au înțeles destul de bine că nimeni dintre ei nu trebuia să devină soldat din proprie inițiativă; observarea acestei reguli nu era prea dificilă pentru ei, împlinind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și măturătura tuturor, până astăzi (1Cor 4, 13), nevrednic să aparțină societății omenești, fiind disprețuit și abject. Dincolo de existența unui fundament juridic, refuzul senatului roman de a accepta propunerea împăratului Tiberius (14-37) din anul 35, prin care cerea declararea creștinismului religio licita, existau rațiuni de ordin social și crimen lesae maiestatis, pentru a-i persecuta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în termenii unei meschine afaceri caritabile: "nu simțisem până acum decât milă"147. În roman, Mite crede, la fel, că "prin calmul ei îi îndiguise pasiunea și i-o transformase cum voise"). În fapt, femeia-scriitoare se teme să nu fie disprețuită și nu ia în serios pasiunea in statu nascendi (care e, să fim bine înțeleși, o pasiune pur literară!), hotărându-se, pe viitor, să fie mai precaută și să se mulțumească doar cu rolul de muză. Ea nu poate pricepe
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
uniformă sentimentul valorii vieții. Tensiunea psihică este declanșată de frică și descumpănire, de speranța că ceva îi va schimba în bine viața, de lupta pentru fericire. Personajul conturat de autoare oglindește soarta omului alienat de frică, înfrânt, oprimat, supravegheat, controlat, disprețuit. El va îmbrăca anumite trăsături psihice, în funcție de conjunctura fiecărei părți a romanului. Conform teoriei lui Jean Burgos, "Spațiul textului poetic, cel pe care îl organizează și îl umple o scriitură ce exprimă o realitate în neîncetată devenire și în același
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
concepută în 1714, dar publicată postum în 1716. Este un ultim text care marchează sfârșitul conflictului prin găsirea unei tonalități conciliante, a unei punți de echilibru Antichitatea nu trebuie privită sub semnul perfecțiunii, nu trebuie idolatrizată, dar nici nu trebuie disprețuită căci reprezintă în continuare o sursă importantă de învățăminte. În acest sens, repercusiunile directe ale Disputei vizează crearea unui nou tip de estetică raționalistă și naționalistă, care a stabilit situarea la locul potrivit al valorilor Antichității și anume drept una
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întreținută de Rusia și extinde considerațiile la destinul poporului român în fața barbariei asiatice. Războiul mediatic antiromânesc era, în bună măsură, o replică la argumentele minții de laser a lui Eminescu. Rusia nu se aștepta ca să găsească într-o țară mică, disprețuită o asemenea rezistență la nivelul filosofiei dreptului, al geopoliticii, al etnologiei. Pe 10 februarie, poetul apreciază: Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român."89 VII. Basarabia: "cestiune de existență pentru poporul român
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii siluite, brutalizate. Modelul manechinului, modelul figurii de ceară oferit de Kantor actorului aparține, așadar, unei culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
necuviința întruchipată. În lucrarea de față, nu mi-am propus să răspund direct la această întrebare spinozistă, ci să-mi aduc contribuția indirect cu această galerie de gânditori care pactizează cu trupul, nu fac din el un dușman care trebuie disprețuit, maltratat, doborât. Că trupul ar fi „marea rațiune” și că orice filosofie ar fi întotdeauna autobiografia și confesiunea (trupului) unui filosof, așa cum afirmă Nietzsche în Știința voioasă, iată un adevăr de ieri care promite mult pentru mâine. Istoria filosofiei căreia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
formei mai sofisticate de adopționism pe care e posibil ca Pavel din Samosata să o fi predicat În secolul al III-lea și se suprapune cu credințele acelor payl-i-keank din secolul al VIII-lea. Concluzia este limpede: credincioșii payl-i-keank, adepții disprețuitului Pavel din Samosata, nu au nici o legătură cu „pavlichienii” bizantini, „adepții vrednici de dispreț ai lui Pavel”. Căci acest din urmă Pavel nu este altcineva decît Însuși Apostolul Pavel, cel venerat de Marcion și de paulicieni (vezi supra, capitolul 1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ostracizării atitudinale care transmit mesaje de genul: „Uite ce cred toți ceilalți despre tine”. Cruzimea rezultatului avut în vedere este remarcabil de similară cu cea avută în vedere de ostracizarea socială: agresorul dorește ca victima să se simtă universal displăcută, disprețuită și făcută de râs. Exemplu (șeful către angajat): „Nu-mi place să îți spun tocmai eu acest lucru, însă foarte multă lume a venit la mine să mi se plângă de felul în care arăți. Nu am să dau nume
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
deprimare, că, la urma urmei, era mai bine să nu fi fost nicicând” (III, 376). Or, în secvența imediat următoare, consecință, în fapt, a acestei sinteze între tot și nimic, Cioran se ipostaziază drept „profet al sfârșitului”. Dar un profet disprețuit și uitat, de care să nu-și amintească decât ultimul om. „În clipele mele de megalomanie, spune Cioran, îmi spun că e cu neputință ca avertismentele mele, prezicerile mele să fie disprețuite la nesfârșit, că ceasul meu va veni inevitabil
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
grup, deși nu trăiește efectiv istoria, reprezintă un factor absolut esențial pentru făurirea ei; el făurește ambiția istoriei; fără sprijinul lui mai totdeauna nestatornic puterea nu poate să existe. Mulțimea este cea care face regii. Chiar dacă cei mulți sunt victimele disprețuite ale istoriei, tot ei sunt și cei care fac victime. Fără ei nu există istorie. În spectacolul de care este vorba, nimic nu a pus în evidență în chip mai violent înfrângerea inevitabilă a lui Richard, decât faptul că norodul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină viața politică a vremii sale. Pentru toți cei prinși în această mașinărie politică, țara este un fel de moșie personală, iar poporul este ignorat în necesitățile sale vitale și disprețuit. Pentru fiecare din cele nouă personaje ale piesei treburile publice se confundă cu nevoile și interesele strict personale, cu ambițiile și resentimentele proprii. Lumea pe care o descrie dramaturgul este o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, imoralitatea, favoritismul, o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în 1911), nu s-a mulțumit cu o "filosofie modestă", era fanatica, conta pe nebunie, de la care aștepta totul: "Noi, tinerii țării mele, trăiam din Nebunie. Ea era pâinea noastră cea de toate zilele. Așezați într-un colț al Europei, disprețuiți sau ignorați de întreaga lume, voiam să facem să se vorbească despre noi (...). A face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze. Ne improvizam destinul, eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru"8. E perioadă lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și rugăciune Fatima nu este scutită de a deveni un bazar de afaceri comercial-turistice. Blestemul epocii nu cruțase nici cele sacre, și nici pe cei îndrituiți prin vocație să le slujească. Romancierul-sociolog Lobo Antunes apără și ilustrează cauza păturii silențioase, disprețuite și orbite, reliefând sublimul ei sufletesc, omenia păstrată prin recurs panteist la frumusețea naturii și a roadelor pământului. La polul opus, al ironiei vitriolante, se află elita celor ce profesează disprețul de clasă, aproape rasist, față de sărăcime și tentativele ei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în 1927), Heidegger nu mai simte presiunea vreunei cenzuri emoționale și critică vehement opera profesorului. Mai mult, pe fondul preluării puterii de către naziști, tînărul filozof (simpatizant al Führer-ului), noul Magnificus (în termenii lui Steiner), își marginalizeză complet "binefăcătorul sleit și disprețuit" (p.107), de origine evreiască, interzicîndu-i pînă și accesul la biblioteca universitară. La moartea lui Husserl, în 1938, Heidegger pretinde că e "bolnav la pat", iar, ulterior, în 1945, "în protocolul denazificării sale, își exprimă regretul că nu i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
redactat în termeni sobri și severi, fără niciun punct de contact cu tonul și limbajul discursurillor oficiale. Ascultându-l, pe N. Ceaușescu îl apucase parcă o bruscă și chinuitoare durere de dinți. Grimasa îl trăda. N. Ceaușescu se simțea sfidat, disprețuit, călcat în picioare de intelectualismul biciuitor al intervenției lui Doinaș, probabil nici nu înțelegea toate cuvintele, erau multe neologisme, multe abstracțiuni, idei și nu ideologie formulată propagandistic, o sintaxă violent contranstantă cu adipoasele construcții ale limbii activistice. Lui N. Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
6. Deconstrucție și scriitură / 174 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere / 178 3.2.3.8. Scriitura ca absență a autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul / 207 4
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]