402 matches
-
mai inteligentă, pe alt front: „La urma urmelor, soarta a făcut bine ce a făcut. De ce ar fi dezertat el la ruși, când tocmai i se oferea prilejul să treacă la români? Pentru muscali ar fi fost un simplu și disprețuit dezertor, în vreme ce românii îl vor primi ca pe un frate.” Pe motiv că Bologa e încă slăbit, generalul Karg decide să-l ferească de riscurile tranșeelor și să-l repartizeze la coloana de muniții. Reîntors la datorie și instalat în
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
țintar cu bețe de chibrituri și conversam despre toate cele, prilej, la urma urmei, să ne cunoaștem. Episodul l-am mai povestit. Aproape un an l-am petrecut cei trei la corectura „Gazetei“, deprinzând îndeletnicirea de corector, azi mai degrabă disprețuită. Nu e fără urmări această disprețuire pentru publicațiile actuale, `mpânzite de erori de tipar, care pe mine unul mă îngrozesc. Potrivit promisiunii făcute, după mai puțin de un an, Paul Georgescu ne-a trecut în redacție, la secția de critică
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
Artachino, Kimon Loghi, Tachi Papatriandafil, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului prin pictura sa atît de specială, nu este un simptom al neputinței, așa cum cred încă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
subzistă doar contururile. Ceva asemănător mi se întâmplă și mie atunci când deschid paginile revistei „Vanity Fair”. Nu are importanță despre ce voi citi, deoarece că știu că va fi ceva neașteptat. Există un bun gust al mondenității care nu trebuie disprețuit. Dimpotrivă, el trebuie cultivat și admirat. În jocul de oglinzi al culturii noastre popular-elitiste nu știi niciodată cine este fotograful și cine e cel fotografiat. După cum s-ar putea să constați că indiferent ce conține fotografia, ea spune o poveste
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea a solidarității sentimentale, se simt bine alături de cei disprețuiți odinioară. Dramaturgul surprinde cu acuitate momentul de criză în devenirea personalității și situând convențional acțiunea în vecinătatea ultimei stații din existența terestră, piesa are valoarea unui avertisment. Din perspectiva ultimă, durerea din substratul replicilor e determinată de observarea modului cum
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
extrem, sinceritatea devine necreditabilă, trece în poză. O poză din cîteva hașuri, făcută la comandă, ca picturile de chei mușteriilor nerăbdători. Prețioasă prin parcimonie, dedicația devine bagatelă, facondă prin risipirea ei în toate zările. Prieten cu-ntregul univers, din cei disprețuiți, odinioară de Moličre, Minulescu își administrează bine o popularitate pe care n-o ascunde, îngroșînd rîndurile burtă-verzimii literare. Aceea care se nutrește, ca putere simbolică, ,dedicînd broșuri la dame". Un rol, altminteri, onorabil, dus laolaltă cu o anume hărnicie a
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
Tudorel Urian Stranii și singuratici, sfidînd cu superbie și blazare "aerul timpului", aflați mereu pe un scandalos contrasens cu normele comportamentale și morale ale vremii lor, indiferenți la farmecul eternului feminin, admirați, disprețuiți, imitați, maimuțăriți, dar niciodată ignorați, promotori ai noului din plictiseală, postmoderniști avant la lettre, dandy-i au marcat decisiv viața socială și culturală a ultimelor două secole. În mod paradoxal, deși au părut a fi cu fața iremediabil întoarsă spre
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
prin stepă și păduri noaptea când sulițașii de veghe o singură greșeală dacă făceam vae victis înaintea concursului de mistere împrejurări care-i făceau lui plăcere și foarte multă absență e în această determinare pentru care azi scriu. Noi cei disprețuiți cei înserați cu de-a valma în câteva valuri pe țărmul stâng sau la dreapta Eufratului antic în grădina de aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
cu El. Pentru crearea acestuia, Sfânta Treime a ținut sfat: Să facem om după chipul și asemănarea Noastră (Facere 1, 26). El a fost creat cu trup și suflet după chipul lui Dumnezeu. Datorită acestui chip nici un om nu trebuie disprețuit, întrucât aceasta este adevărata valoare a omului: faptul că în el a fost sădit chipul lui Dumnezeu. Sfinții Părinți menționează că în acest chip sunt cuprinse darurile oferite de Dumnezeu: existență, stăpânire asupra întregii naturi, libertate, rațiune, voință, sentiment. Prin
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Spunea toate acestea cu răutate, ca și cum vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist, Parson era în schimb tipul bețivului răutăcios, agresiv. Se știa slab și urît, se știa murdar, se știa disprețuit sau detestat și ura întreaga omenire, care, în momentul acela, lua forma feței acelui Maigret placid care îl privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
în aceleași ipostaze care nu exclud însă, în situații neașteptate, un eroism nebănuit. Într-o povestire de front a lui Brăescu nimeni nu îndrăznește să-și riște viața ca să aducă leșul căpitanului căzut în cîmp deschis. Singur Burdulea, țiganul adesea disprețuit, iese din tranșee și îi face pe inamici să înceteze focul printr-o pantomimă a umilinței. Înțelegînd că nu vrea decît corpul celui ucis, nemții nu trag în el și țiganul revine triumfal în tranșeu cerînd ca recompensă pentru curaj
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
cele reale). O face pentru că se simte, cu exuberanta, egalul lor. Le pune, cum ar fi spus Tudor Arghezi, câte un zbenghi în frunte. Vârstă de aur la care trebuie să ne gândim citind cartea nu este, deci, aceea istorică, disprețuita de Totò Istrati și comparată de el cu un uriaș profiterol, ci vârstă literară a lui Petru Dumitriu însuși, fericit, liber, îmbătat de propriul lui talent. Petru Dumitriu, Vârsta de Aur sau Dulceața vieții (Memoriile lui Totò Istrati), text îngrijit
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Creangă se dădea de ceasul morții că Eminescu, marele lui prieten, a părăsit orașul, îi scria obidit poetului că la Iași n-a mai rămas din "Junimea" decît Caracuda, care se agita "ca tăunele cu paiul în cur". Moldova, prostește disprețuită azi, e cea care a dat României primele garnituri de tehnocrați și de intelectuali de anvergură care au pus la cale instituțiile statului modern. Iar omul care a anunțat Independența în Parlamentul României Mici a fost moldoveanul Kogălniceanu, cel care
Oala sub presiune by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10004_a_11329]
-
la un preț bun pe toate tarabele economiei de piață, el oferă aventura și riscul. În ceea ce mă privește, cred că fiecare dintre funcțiile pe care le-ați enumerat are propriul său rol; aș adăuga o funcție esențială și total disprețuită azi - funcția spirituală. Muzica este cunoaștere și comunicare, ambele cu impact maxim în zona emoției și a spiritului. În mod paradoxal poate, transferul de date pe care muzica îl operează are cea mai mare eficiență și directețe în zona subconștientului
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
dă glas decît rareori credinței) de propriul păcat posibil, cel al trufiei, fugă însoțită de cultul realiilor umile, abordate aidoma unor icoane la îndemînă ale Creației. Intervine și compasiunea (alt factor al reflexului divin) față de ceea ce e nebăgat în seamă, disprețuit. Așadar, aspectele unui creștinism subiacent. Vasile Ponea, Fără tăgadă, Ed. Fundației Constantin Brâncuși, 2010, 140 pag.
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
în loc de "făceai paturi să scârțâie", "s-a reîntors" în loc de "s-a întors", "vroia" în loc de "voia"). Trebuie spus totuși că din aceste deșeuri literare se constituie până la urmă ceva care seamănă cu literatura. Fie din plăcerea perversă de a te simți disprețuit ca cititor, fie din curiozitate (curiozitatea doctorului Minda din romanul îngerul de gips al lui Nicolae Breban de a vedea până la ce abisuri de promiscuitate îl va duce Mia Fabian), parcurgi totuși cartea de la prima până la ultima pagină. Și descoperi
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
indubitabil la degradarea generală a educației. Dar la fel de mult au contribuit și pantofii scâlciați ai profesoarelor și pantalonii uzați ai profesorilor, ce iscă nu doar zâmbete ironice printre elevi, ci plasează învățământul între ocupațiile ce merită a fi ocolite și disprețuite. Când un profesor ajunge să lucreze, în timpul liber, ca taximetrist (cazul de la Suceava e celebru), înseamnă că ceva e profund dereglat în percepția noastră despre lume. Nu vreau să spun, prin asta, că meseria de taximetrist e degradantă- dimpotrivă. Problema
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
Europarlamentarul PDL, Cristian Preda, susține, într-o postare pe blogul personal, că afirmațiile liderului liberal Crin Antonescu pentru El Mundo legate de poziția PNL față de PPE nu ar trebui disprețuite. “Partidul Național Liberal se află mai la dreapta față de liberalii europeni în general. Există o importantă componentă conservatoare care ne situează aproape de PPE”, a declarat Crin Antonescu ieri. Afirmațiile președintelui PNL au surprins multă lume, inclusiv din partidul care se
Cristian Preda: Spusele lui Antonescu nu trebuie disprețuite () [Corola-journal/Journalistic/41449_a_42774]
-
componentă conservatoare care ne situează aproape de PPE”, a declarat Crin Antonescu ieri. Afirmațiile președintelui PNL au surprins multă lume, inclusiv din partidul care se revendică de la Brătieni, chiar și după ce l-a transferat pe Becali. Spusele dlui Antonescu nu trebuie disprețuite", a scris vineri pe blog, Cristian Preda. Ulterior, prim-vicepreședintele democrat-liberalilor argumentează de ce declarațiile liderului liberal sunt corecte. "Prima afirmație - PNL se situează mai la dreapta decât grosul liberalilor europeni - e o auto-poziționare și nu are de ce să fie contestată
Cristian Preda: Spusele lui Antonescu nu trebuie disprețuite () [Corola-journal/Journalistic/41449_a_42774]
-
fie cărțile de clasică înțelepciune. ș...ț Opera lui învață că fericirea e esențialmente o problemă de inteligență și de curaj, adică de luciditatea de a discerne șansele în cotidian și a îndrăzni să decizi în consecință; că nu trebuie disprețuit efemerul, fericirea fiind făcută din Ťeternități de o clipăť: că fericirea nu e o pleașcă omogenă, lăbărțată ca aluatul, adică nu o himeră a insatisfacției și a minților leneșe, nici a vanității și resentimentelor, ci e o dificilă și aprigă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
din titlu, fiindcă un întreg periplu, reconstituit minuțios, cu sprijinul, recunoscut, al lui Niculae Gheran, editorul lui Rebreanu, e povestit, cu aplecare spre anecdotă, în luarea de poziție, dacă se poate numi așa. Case peste case, străzi peste străzi, memorie disprețuită și adrese care se pierd, semănând, peste timp, confuzie, fac substanța acestui articol nostalgic și precis. Constatări incredibile, precum „inițiativa" locatarilor de a smulge plăcile memoriale de pe blocurile în care mari scriitori le-au fost vecini în veac, ori „inițiativele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
viitorul la zaruri, ca toți confrații lui, tipuri mai lejere, mai versatile, nu suportă tensiunea așteptării. Violența lui, rudă cu aceea, inexplicabilă, a lui Anghelache, din seara fatală, o arată. Așa încît nu Iancu răspopitul se răzbună pe Stavrache, ci, disprețuit, norocul. Păcat... dezvoltă aceeași idee, a trecutului care complică prezentul. Părintelui Niță, încă seminarist, i se trage tot de la o glumă. Fericirea ce-o socotea un drept cîștigat" - greșeală, iarăși, în lumea unde totul se primește în arendă - e scurtă
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
din toate județele țării, de la Satu Mare la Constanța, de la Oradea la Iași, odată întorși acasă, scriu imediat o relatare cât de modestă, fie și în presa literară, despre întâlnirea la care au participat? Coboară vreunul din înaltul lui Olimp la disprețuita condiție a jurnalistului cultural? Toată lumea bună așteaptă totul doar de la cei foarte puțini jurnaliști "compromiși" în presa cotidiană. Până și la Neptun, într-o vară, la un colocviu literar, scriitorii-numai-scriitori au fost cazați la cunoscuta Vilă a Scriitorilor, în timp ce scriitorii-ziariști-în-plus
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
și metode le-am definit eu însumi. Adolescent, am ținut, de la 15 la 25 de ani, un jurnal intim, și mă interesa intens autobiografia, dar jurnalul și autobiografia erau, ca dimensiuni ale literaturii, domenii neexplorate, mai mult sau mai puțin disprețuite. Totul s-a schimbat în anii ’60, cu autobiografiile Simonei de Beauvoir, Sartre, Michel Leiris, Violette Leduc, Julien Green etc. Predând, începând cu 1966, Confesiunile lui Rousseau, mi-am dat seama cu stupoare că nu exista nicio carte de ansamblu
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
al normalității în curs”. Scoși în stradă de arhitecții construcțiilor nebunești ale lui Ceaușescu, ei trăiesc într-o semi-domesticitate, încercînd la fel ca toți cei amărîți să supraviețuiască, să se adapteze, să se apere. Vindicativi, sleiți de puteri, disprețuitori și disprețuiți, anihilați de propria lor soartă, ei își împart hrarna și culcușul, viața și moartea cu cei la fel de izgoniți și urgisiți. Moartea îi așteaptă pe toți sub boschetele vreunui parc sau lîngă grămezile de gunoaie de pe marginea șoselelor. Adevărata lor tragedie
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]