295 matches
-
viitor, vizînd implicit posteritatea, dar avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat în pîntec și apoi născut în împrejurări cumplite. Narațiunea transmite o viziune desacralizată și demitizatoare prin intermediul unei perspective flexibile. Uneori distanțată, impasibilă, aceasta favorizează ironia, sarcasmul, judecata necruțătoare ori adjudecarea omniscienței; alteori atinge punctul zero față de obiectiv și chiar pătrunde în ființa intimă a lui Odiseu, pentru a relata din interior și a revela nucleul personalității, zonele întunecate ale subconștientului, mobilurile
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în afară. Simt și acum mireasma de scârnă acvatică și de corabie găunoasă, devorată de șobolani mustăcioși". Prin urmare, moto-ul prin care scriitorul își poate "promova" poetica excentrică ar fi "Violentez, deci exist". Concrescută "violentei" identități etnice, iar nu distanțată afectiv de aceasta, identitatea hibridă, real-imaginară, a autorului ce aparține spațiului comunitar se poate așadar defini, etic, doar prin autoflagelare lingvistică.
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari” și se expune ca “o umbrelă reparată” unei “ploi ironice de zâmbete”. Libertatea asocierilor de imagini rămâne în continuare remarcabilă, conferind textelor o structură cu articulații elastice, cu salturi de la nivele distanțate ale imaginarului, urmând acelui soi de dicteu mai mult sau mai puțin automat care asigură totuși ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
posibilitatea de a ne împărtăși de viața veșnică prin mila lui Dumnezeu. Sfinții Părinți nu vorbesc de moartea lui Hristos, fără să o pună în legătură imediată cu Învierea Domnului. Sfântul Ioan Damaschin subliniază faptul că, deși momente distincte și distanțate, moartea și învierea Mântuitorului constituie totuși o unitate. Cu toate că este mort cu trupul, este în același timp dătător de viață și izvor de nestricăciune, ca unul care biruiește legile firii stricăcioase<footnote Sf. Ioan Damaschin, Canonul Învierii, oda VII, 1
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
manifestată în comentariile de pe pagina web a ziarului. Articolul propunea (în primul rând prin titlul formulat într-o manieră neglijent-colocvială: „Cum se zicea în 1969, în jurnalele de știri, că nu merg tramvaiele din cauza zăpezii”) o cheie de lectură critică, distanțată, ca față de o ciudățenie, atrăgând atenția asupra contrastului dintre tonul zglobiu și realitatea neplăcută. Cele mai multe comentarii refuză această abordare, manifestând o preferință clară pentru stilul și clișeele anilor ’60, pe care le opun discursului catastrofic, apocaliptic, al jurnalisticii actuale: „vezi
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
pasaje sunt, pentru un autor, aidoma mersului pe sârmă: câțiva milimetri sunt deajuns pentru ca rezultatul să fie tragic. Nu e cazul aici, în Kinderland, unde Liliana Corobca face o adevărată demonstrație de virtuozitate. Primul capitol, de exemplu, nu întâmplător scris distanțat, la persoana a treia, e o excelentă mostră de gândire pragmatică. Cum fratele mijlociu tocmai a fost mușcat de o căpușă și cum, evident, nici Cristina, nici Marcel nu știu ce e de făcut, apelează la un trecător. (Dacă țin unii cu
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
veniți să cumpere gaz. Într-un comentariu din 1985, regretatul Laurențiu Ulici observa că paticularitatea prozei Gabrielei Adameșteanu stă în raporturile, mereu schimbătoare la nivelul textului, dintre memorie și imaginație. Când memoria și imaginația se subminează reciproc, rezultatul este perspectiva distanțată, relativistă, când ele se substituie una alteia, efectul este intimitatea auctorială, fie în biografism, fie în ficțiune, după cazul substituirii" - scrie criticul, care conchide că operatorii narativi ai romanului Gabrielei Adameș-teanu sunt "memoria contra imaginației și invers și memoria ca
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
părinților lor. În cadrul cercetărilor legate de AAI se discută introducerea unei noi categorii pentru atitudini încă neclasificate. Numită și Cannot classify (CC) aceasta se caracterizează prin: Pe parcursul Interviului Atașamentului Adult persoanele din această categorie oscilează între tipul preocupat și cel distanțat fără a lăsa să se recunoască o strategie clară. Persoanele descriu experiențe traumatice grave. Au o atitudine profund negativă față de atașament în general. Dispun de strategii contradictorii de gândire și prelucrare. Cum era de așteptat, la o privire mai atentă
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
stilistice, el face din asta o formă ostentativă de refugiu, compensând incapacitatea de a se adapta la fenomenul "duplicității obligatorii". Monica Lovinescu nu l-a lăsat singur pe I. D. Sîrbu, pe Gary, cum îi spuneau prietenii. L-a confirmat distanțată geografic, dar apropiată în conștiință.
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
toate șansele să izbucnească în orice moment. O astfel de situație poate fi evitată însă un rol decisiv este atribuit modului în care acționează bunicii, literatura de specialitate punând în evidență chiar și o tipologie a acestora (Balter, 2000): companion, distanțați și implicați. Cei companion, își văd nepoții frecvent, au acțiuni împreună și ezită să intervină în regulile stabilite de către părinții copiilor, în timp ce bunicii distanțați își văd nepoții rar, de obicei pentru că stau departe, însă ei sunt cei mai mulțumiți de
Părinți de succes: Cine este generația sandwich () [Corola-journal/Journalistic/42711_a_44036]
-
bunicii, literatura de specialitate punând în evidență chiar și o tipologie a acestora (Balter, 2000): companion, distanțați și implicați. Cei companion, își văd nepoții frecvent, au acțiuni împreună și ezită să intervină în regulile stabilite de către părinții copiilor, în timp ce bunicii distanțați își văd nepoții rar, de obicei pentru că stau departe, însă ei sunt cei mai mulțumiți de rolul lor de bunici. Pe de altă parte, există însă și bunicii implicați. Își văd nepoții frecvent, oferă sfaturi și sunt parte activă din
Părinți de succes: Cine este generația sandwich () [Corola-journal/Journalistic/42711_a_44036]
-
1929, la Lumea de mâine a lui Ion Biberi, din 1946, la Convorbiri la sfârșit de secol a lui Mircea Iorgulescu, din 2006 (acesta e anul apariției, dar conținând, cartea lui Iorgulescu, convorbiri care s-au purtat în 1996, 1997). Distanțate unele de altele în timp, alcătuite fiecare altfel, aceste cărți se continuă în spirit. Toate țineau să deslușească, în ultimă instanță, sensul vremurilor, de unde venim și spre ce ne îndreptăm. Erau convocați să dea răspunsuri un număr de oameni reprezentativi
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
Stewer cu Vania Sokanian, fiica patronului său, întîlnire ce ia înfățișarea unui veritabil coup de foudre, la orizont se profilează o poveste sentimentală, melodramatică, a unei iubiri ardente, "imposibile", la nivelul aparențelor, datorită situării celor doi pe trepte sociale extrem distanțate. Din același moment însă, dezechilibrînd și mai mult compoziția, fasciculul de lumină se va opri cu precădere asupra Vaniei Sokanian, ceea ce, dată fiind și o anume căldură a prezentării, ar putea să însemne că eroina e și o romantică proiecție
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
opoziție cu detașarea neimplicată a atitudinii recuperative postmoderne și se prezintă drept o recuperare implicată, printr-o asumare organică a trecutului. Dacă Luciano Berio prezintă un șir de imagini caracteristice ale tipologiilor stilistice, făcând-o într-un mod detașat și distanțat deopotrivă, prin însuși modul de selecție și inserare în propriile lucrări, Alfred Schnittke le reprezintă, recuperându-le nu doar ca etichete stilistice, ci în calitatea lor de parteneri de dialog trans-temporal și într-o exercitare asumată a funcției de prezentificare
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
măsură atît a jurnalului intim cît și a ziarului. Diferă doar substanța asupra căreia se aplică, în cazul de față modalitatea ziaristică deschizîndu-se cu generozitate meditației, conotației sensibile, particularității expresive a unei interiorizări. "Paginile de față, mărturisește autorul, se înscriu distanțat și ironic în moda curentă: ele compun un "jurnal indirect", după expresia eliadescă, sînt o antologie a articolelor publicate timp de șapte ani și jumătate în revista "România literară" sub rubrica "Mic dicționar"". Pentru a urma o precizare autocaracterizantă nu
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
l ar fi deranjat orice depășea nivelul mediu, adică strica tăietura de perie a ierbii. - Refulări de fost vânător! îmi șoptește Mihai. Poate... Dar cine să ia în seamă acum toate aceste? Noi, cei trei nepoți de surori, înaintăm puțin distanțați, spre buza râpei din partea vestică a dealului Docmana. Cred că în ochii măriți ai fiecăruia nu joacă decât imaginea micșorată a fiarei. Mergem fără să ne privim, ca și cum ne-am suspecta de frică, ori poate de pe acum invidioși pe acela
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
În România, nimeni nu mai este interesat de teatrul istoric! Pe Emil Iordache l-am cunoscut bine. Nu foarte bine, deoarece nu făceam parte din grupul celor care-l urmau peste tot, cu fidelitate remarcabilă. Nu eram apropiați, nu eram distanțați. Nu mă iubea, nu mă ura. Nu am vocația festivismului - precumpănitoare În Moldova - și, deci, nu Îmi atribui merite de postum companion. Ca un iubitor de literatură rusă Însă ce mă aflu, firește că l-am urmărit cu interes. Am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
meserie în țară , speră și ea să devină ceva în viață. Chiar și când era obosită și nefardată, avea un aer de distincție detașata pe care il au femeile deosebite. Există în ea o permanentă strădanie de a fi tânără, distanțata față de masculi, de parcă ar fi fost o capricioasa care la cel mai mic zgomot o lua la fugă. Celalaltă latura a personalității ei, măi feminină și mai sigură pe ea , o putea surprinde doar un expert cum era Emil. Povestea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă, un eveniment ce se petrecea extrem de rar la ei. Carmina își înfigea lingurița în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă mai întrerupe atâta!“ Vorbele spuse mai departe fiind în mod clar despre altceva, ca și cum ar fi uitat ce voia să spună sau n-ar mai fi avut puterea sau nu mai voia, acum chiar și glasul fiindu-i altul, distanțat și rece, vorbind ușor indiferentă, ca și cum ar fi vrut să se ascundă. Îi spunea ce trebuie să mai facă acasă - el încuviințând -, că i-ar plăcea ca el să locuiască mai departe tot acolo, să nu se mute, să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni. Să schimb macazul ideilor fără să mă concentrez într-una singură, și mai cu seamă că nu scriu. Condeiul înseamnă pentru mine o tortură ades insuportabilă. În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cavernă de oțel prost luminată. Un șir de lumini slabe parcurgea coridorul de la un capăt la altul și, din când în când, cum se îndrepta în direcția care îi fusese descrisă, traversa culoare în care luminile erau și mai distanțate unele de altele. Peste tot domnea o liniște profundă. În cele din urmă, în penumbra coridorului se conturară două siluete. Marin continuă să meargă înspre ele. Apropiindu-se, văzu că erau un bărbat și o femeie. \ Mă numesc Yischa, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Ele se află, în grade diferite, si in Othello?! sau în O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde câinii neîmblânziți și bătaia cu gălbenușe de ouă legitimează polaritatea dramatică. Teatrul lui Zholdak e murdar și pur, e exaltat și distanțat, folosind tot arsenalul vizual contemporan, hiperactivat și decantat. Fiola cu ticneala Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț - Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele (Petr Zelenka) - scandează demență zgomotelor străzii și zumzetul ticnelii cotidiene în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se exprime în limba română, nu știu să formuleze propoziții sau fraze. Nu gândesc, nu știu ce vor să spună și cum să spună. Aceștia au trecut prin școală ca vântul prin șură. (Șura este o construcție din scânduri de lemn, montate distanțat, între ele, pentru a permite vântului să circule și să usuce furajele paiele, fânul și cocenii de porumb depozitate în ea). Nu au învățat nimic. Le lipsesc cunoștințele ce ar fi trebuit să fie predate și însușite în învățământul primar
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]