324 matches
-
Jocuri de vacanță) mizează tocmai pe asemenea efecte comice. Textul începe cu "Stavăr, filfizon de marcă, / se trezise singur leoarcă", continuă cu "se îndrăgostise turtă", "pînă-ncărunțise criță", "protesta la toartă", "se îmbată lela", "se îngîmfase bocnă" - pentru a sfîrși cu distihul "Geaba, Stavăr! Gata, fete! / Azi ești singur ciuciulete" (sublinierile, desigur, îmi aparțin). Una dintre cele mai frecvente expresii de subliniere a intensității mi se pare a fi, în momentul de față, la sînge; față de cele citate la început, ea este
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
originară și însoțit de o nouă, multiplă traducere - în funcție de context -, este explicat de autoare pe îndelete, cu proverbiala răbdare a dascălului clasicist, dar fără pedanterii savante, și plasat în rețeaua unităților semantice pe care o configurează un număr limitat de distihuri. Nu ne îndoim că oricare cititor, inclusiv specialist, are nevoie de așa ceva. Amatorul - pentru că simpla traducere, fie și cea mai exactă gramatical, așteaptă, provocator, un comentariu completiv. Pe care, într-o formă sau alta de el aleasă, traducătorul i-o
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
cei doi cavaleri ai tristelor figuri/ mă țineam în picioare./ Aveam idei ieșite la drumul mare./ Iar drumul era lung: până la gară/ și, mai departe, până la stația Depărtare.” Jocurile de cuvinte devin jocuri de expresii, jocuri de tropi, jocuri de distihuri șiaș a mai departe, într-o expansiune invers proporțională cu valoarea. Alte asemenea amintiri perdante, asupra cărora n-am să insist, provin din imageria lexicală (demult fanată) a lui Nichita Stănescu: „nedurere” și „nenimica” apar, la un vers depărtare, într-
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
și inima, sub pecetea lui altădată. Același timp pierdut care stăpânește forma versului, dintr-o dată lepădată de cadență, imaginile, amintirile trecute cumva neînlesnit, greoi, ca pasagerii de pe o vale pe alta. „A fost o dată o minune/ Și a rămas minune", distihul final din Agresiunea neliniștilore un bine găsit epilog pentru o întreagă derulare de îndoieli, în porții mici, atingând, cu pripeală și cu sfială, deopotrivă, și lumea, și poezia, și propriul meșteșug de-a o înțelege pe prima și de-a
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
importanța prozodiei scade: aici autorul urmărește firul acțiunii uneori complexe și, pe parcursul zecilor de strofe, subtilitățile de natură prozodică devin tot mai rare. Talentul de versificator al lui Philippide a rămas însă același: dovadă -apariția unor versuri și a unor distihuri memorabile ce punctează marile poeme. După instaurarea comunismului la noi, cariera lui Philippide a suferit o alterare semnificativă. Poezia cu mesaj filozofic n-a mai putut fi publicată și ne întrebăm dacă autorul nu și-a luat intenționat o pauză
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
atît de nestatornici, Cu tumbele lor flaușate-n aer, Sau zînele ce-ntruna se dezbaier’, Ca de prostani, de zmeii mult prea dornici Să le înmoaie sînii mari și curul, Dînșii știind c-acolo li-e cusurul... Nota E.B. Ultimul distih în variantă soft: Să le înmoaie sînii mari și șoldul, Dînșii știind c-acolo li-e imboldul... Poem epic Îngerul meu ocrotitor s-au enervatul Și m-au făcut de tot rahatul! Îmi zice, - Păi bine, amice, Tu crezi că
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
cu lacrimi dar mai mult fără lacrimi, jertfele lui de cuvinte se usucă în verbiaj, în filozofare, în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
dar câteodată șchiop și forțat: „În perne dulci vâslită ca sâmburii-n gutui/ Prind sfârcurile sânii ce-n peștii lor înnoaptă/ Luminile pe unde cu frânte mâini așteaptă/ Femeile în fuste un vis cât tocul cui." Mărturisesc preferința mea pentru distihuri: „Dintr-o scorb/ Fragu-ți sorb/ Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
cancelariile lumii s-ar face planuri secrete de subordonat poezia Căci o lume flămîndă de poezie poate fi ușor manipulată, asta se știe, De asta nici un vers nu trebuie lăsat la voia întîmplării, Continentele pot să se războiască pentru un distih, pentru o noapte De inspirație a vreunui poet, patriile se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în bătaia vîntului, rădăcinile se vor hrăni din trupul de țărînă al victimelor ... Cititorul ar
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
a bătut în cap cu chiloții pe electricianul Vasilescu; 2) profesorul de istorie Secrieru cu vorba lui preferată "perfect-izmene" 3) Octav, omul de la sfatul popular, care chema oamenii la ședință, cu un ochi scurs (făcusem chiar, pe atunci, și-un distih: "De la sfat privește grav/ Ochiul scurs al lui Octav!"); 4) eleva Milica, despre care se știa că se f... cu tractoriștii; 5) grațioasa cantonieră Sultănica, veșnic în uniformă C.F.R., cu fanionul galben în mînă, cu ochii verzi, cu profilul grav
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
lui Mircea Martin la antologia de autor Ochii tăcerii a lui Cezar Baltag (1939-1997), apărută în colecția „Biblioteca pentru toți”, în 1996 - pătrunzătoare, elevată, angoasant de completă - nu mai lasă, parcă, nimic de spus altui comentator! Criticul găsește că un distih din culegerea Vis planetar, 1964, „Cântând își deschidea poetul / hotarele destinului” : „va căpăta retrospectiv o valoare paradigmatică. «Cântecul» nu e aici doar o potențare a biografiei, ci o cale de acces în misterele fundamentale ale existenței și, implicit, ale Creației
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe din țară... Atrage, în treacăt, atenția aliterația din titlu ; repetarea lui d și m, în cuvinte bogate în vocale sonore o și u, sugerează o grea senzualitate într-un distih din poemul Starostea - unde madona este înlocuită cu demona : „demona din dud domol / cu măduva de nămol”. Într-un interviu din 1971, Cezar Baltag face o profesiune de credință : „M-am apropiat de folclor și pentru faptul că, în mod
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea cu bine. Și un distih pe zi. Unele din distihurile acelea au intrat în poeziile "Idilă", împrăștiate prin volum. Uram cumplit pe medicul curant! Și merita! El, la rîndul său, ne ura cumplit pe noi! V-am spus sau nu că Dinescu, în ultima lui
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea cu bine. Și un distih pe zi. Unele din distihurile acelea au intrat în poeziile "Idilă", împrăștiate prin volum. Uram cumplit pe medicul curant! Și merita! El, la rîndul său, ne ura cumplit pe noi! V-am spus sau nu că Dinescu, în ultima lui apariție prin Iași, mi-a
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin! distihul cu desagii plini auzul muzical? verginul sân al lunii sângerând la asfințit. Cenușăreasa literelor jos e buha adjectivul/ tras cuțit ne taie văzul � fluierul de os staminele/ timpan diftongul nalt. Vocala tună fuglerul arând consoana peste malul celălalt și punct
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
venit primăvara. Mă plimb pe malul Dâmboviței și admir macaraua căzută în apă. Rolul obstacolului în torent - iată un subiect filozofic la care au dreptul și poeții. De exemplu, Apollinaire meditând la trecere, sub podul Mirabeau. Am compus, deci, un distih adecvat: În Dâmbovița, apă murdară, Nu te scalzi a doua oară. Ceva mai departe, podul Miorița, aflat în reparație; pe sub care noaptea e oprită orice urmă de circulație. Ar fi trebuit să i se zică Podul lui Manole ("Ce ziua
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
doriți să vă recuperați manuscrisul, îl găsiți la secretariat ( Doru-Lucian Ungureanu, București) * Se poate scrie, cu riscuri mari, dacă nu ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârșitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terțina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă și ritm, ca dvs., nu i se poate reproșa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice din vers
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
știu; și altceva nu mai știu nimic; de aceea nu-mi mai puneți întrebări - / altceva nu mai știu. Nu trebuie uitată cererea Plata, vă rog!; cu ea se deschide poemul, revine spre mijloc și tot cu ea se încheie - ultimul distih, de aparență obscură: "Voi, picioare murdare, / rămâneți afară!..." semnifică, poate, o evaziune în sine însuși din interogatoriu. Din capul locului, anchetatul confundă voluntar încăperea unde i se pun întrebări cu o cârciumă, din care vrea să plece ("nu mai am
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
criticului să uneltească savant împotriva ei, cum lasă să se înțeleagă și postfațatorul. Pe când poetul, asistat cu iubire, riscă aproximând, în ecou, " Cea mai subtilă frumusețe/ este Obsesia,/ este Ratarea/ Urâțenia desăvârșită/ este Împlinirea poemelor mele", adăugând în final un distih restitutiv, pe care nu-l mai trec aici, ca să las loc unei terține de invidiat: "Copilul meu este o tigroaică/ ce alăptează întreaga mea teamă/ Delicat cu mâinile țineam laptele". (Dragoș Niculescu, București) * Să existe, oare, vreo legătură misterioară între
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
ajute? Pe cel mai mic de Paști l-am îngropat“ (Ilinca lui Ion). Amintitul Calendar al viei a avut și el partea lui de contribuție la consacrarea formelor poetice alese de Pillat. Fiecare lună a anului e surprinsă în 13 distihuri construite cu același tip de vers, alexandrinul românesc, inspirat poate tot de Alecsandri, citat cu simpatie întrunul din episoadele Calendarului („Perdelele-s lăsate și lampele aprinse” / Frumosul vers anume îl chemi acum în minte). Periplul poetului de-a lungul lunilor
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
parlamentari de-ai săi se vor îndrepta hipnotic pe curbele fluidului magnetic al paradisului Puterii, curățenia va fi radicală, președintele P.R.M. va fi cu atât mai forte, mai pur și tot așa mai departe, până la a-și însuși, în românește, distihul faimos al confratelui său francez Victor Hugo: "Iar dacă nu va rămâne decât unul singur, eu voi fi acela!" Singur și puternic, precum constructorul Solness! În P.S.D. se crezuse până mai ieri că fruntașii peremiști sunt niște irecuperabili extremiști, ponegritori
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar strofa a doua cuprinde un distih ce-ți taie răsuflarea, când te aștepți mai puțin: Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. în Gerul, întâlnim un exemplu (ce l-ar fi fericit pe Edgar Papu) de erotism
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
libertate ne-au adus"; sau "Ana, Luca și cu Dej/ bagă spaima în burghezi"; imperialiștii, ațâțători la război, exploatatori ai maselor muncitoare și ai popoarelor erau niște lași care o luau la goană ori de câte ori primeau riposta cuvenită, realitate sintetizată în distihul clamat permanent la radio și la demonstrațiile oamenilor muncii: "unde sunt americanii?/ S-au ascuns ca șobolanii!"; pe stadioane înainte de meciurile de fotbal se auzea la megafoane un cântec care exprima superioritatea zdrobitoare a sportului socialist față de cel capitalist: "la
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
anchetat de un procuror care se consideră aspru jignit pentru că Istrăteanu, la prima ședință de anchetă, "fiind pus să noteze pe foaia de interogatoriu opinia sa despre cele întîmplate a tratat chestiunea cu ușurătate, multumindu-se să transcrie, batjocoritor, două distihuri, unul din poezia populară și celălalt din cea a lui Eminescu. Și că nenorocul să fie integral, tocmai acele distihuri îi evocau procurorului amintiri jenant neplăcute. I-a devenit inamic lui Istrăteanu, întocmindu-i un rechizitoriu de rea vrăjmășie care
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]