326 matches
-
de poezie creștină. Opera în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă Domnului, iar în final conține unele paralele între Vechiul și Noul Testament în privința istoriei mîntuirii. Mult mai interesant din punct de vedere poetic este al doilea, alcătuit dintr-o serie de strofe scrise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli, care devine aproape represiv. în sfîrșit, ne-au mai rămas de la Isidor unsprezece scrisori și douăzeci și șapte de tituli, scurte inscripții versificate, aproape toate în distihuri elegiace, destinate, așa cum se obișnuia în poezia creștină încă din vremea lui Prudentius, descrierii unor locuri care aveau o semnificație religioasă particulară; așa cum se întîmpla deja de două secole, cunoștințele prozodice ale lui Isidor sînt destul de reduse, iar producția sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea), din al carui Poem spiritual, supranumit „Coranul persan” sau „Coranul lăuntric”, chintesența a reflecției sufite și sinteză a ideilor filosofice de la neoplatonism la gândirea orientala (chineză, indiană, persana, arabă), comparabil cu Divină Commedia dantesca, a transpus întinse pasaje în distihuri. SCRIERI: Iedera, București, 1968. Traduceri: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane (Robaiat), pref. trad., București, 1974; ed. pref. trad., cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, [București], 2002; Trei poeți persani. Omar Khayyam, Saadi, Hafez, îngr.trad., București, 1982; Hafez, 100 de
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
I-III, București - Chișinău - Oradea, 1996; Emigrant la infinit, pref. Cezar Ivănescu și Mihail I. Vlad, Târgoviște, 1996; Prin tunele de cuvinte - Through the Word Tunnels, ed. bilingvă, tr. Ovidiu Ghidirmic, București, 1997; Scrieri defecte, pref. Ion Rotaru, Craiova, 1997; Distihuri paradoxiste, postfață D. Țopa, Aalborg (Danemarca), 1998; Întreabă-mă, să te-ntreb!, Târgoviște, 1999; Profesor în Africa, Chișinău, 1999; Vreme de șagă (în colaborare cu Gheorghe Niculescu), Oradea, 1999; Cântece de mahala, Oradea, 2000; Cum am descoperit America, Oradea, 2000
SMARANDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289731_a_291060]
-
zugrăvește peisaje, ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri trecut prin toată arta europeană antinaturalistă și antiparnasiană. În Mărturisiri (1942) P. își definește creația din etapa „tradiționalistă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară./ Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
în bună măsură subtilă a dragostei de țară ca identificare cu rostul poetului. Strămoșii, originile, vestigiile, ce se regăsesc într-un prezent continuu, oferă sursa unor versuri și a unor modalități destul de variate, atinse totuși de o oarecare emfază meditativ-pedagogică. Distihurile din Adevăruri de pe Podul Minciunilor (1985) conturează originalitatea autoarei, ce „pare a fi - dincolo de datele sensibilității feminine - crearea unei viziuni poetice unitare”, cum remarcă Mircea Ivănescu într-un text de prezentare. Acțiunea romanului Riposta (1989), proiectată pe fondul unor trăiri
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
se supună convențiilor epocii, versificând cu dexteritate în latină câteva duzini de Carmina. Sunt reunite, astfel, epitafuri - celebre rămân „elegiile” compuse în 1536 la moartea prietenului Erasm și a fratelui Matei, influențate, ca ton, de Tristele lui Ovidiu -, compoziții ocazionale, distihuri către amici, câteva satire și epigrame. O vastă corespondență (de peste șase sute de epistole), purtată cu personalități politice, diplomatice, ecleziastice și culturale din epocă, este spațiul de comunicare, într-o latină concisă și elegantă, a noutăților științifice și a problemelor din
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
bizare, care, alături de numeroasele latinisme și de ortografia latinizantă, îi fac versurile greu lizibile. În volumul Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice (1874), a prelucrat peste cinci sute de maxime aparținând lui Ovidiu, Horațiu, Marțial, Vergiliu, Terențiu, Tibul, Juvenal, Cicero ș.a. Distihurile sale, fluente, îmbină totuși nefericit neologismul și regionalismul, în alăturări improprii. SCRIERI: Mărgăritarie sau Sentințe poetice, filosofico-moralo-estetice, I, Satu Mare, 1874. Repere bibliografice: V. Scurtu, Un precursor al românismului sătmărean: Petru Bran, F, 1939, 2-3; Dicț. lit. 1900, 122. D.M.
BRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285859_a_287188]
-
întâmplarea a fost repede observată de colegi, care au și reacționat, așa cum o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a fost pe loc asociată cu felul cam dezordonat al „amorezului”, gest din care s-a născut imediat un distih: „Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Și iertați-l pe bietul Fermín. Fără nici o Îndoială, a vorbit astfel din pricina traumei. — Poate, Însă eu n-aș exclude nici ipoteza nerușinării, fiindcă nu-i chip să-l oprești s-o piște de fund pe infirmieră și să recite distihuri glosînd tăria și rotunjimea coapselor ei. I-am Însoțit pe doctor și pe infirmieră pînă la ușă și le-am mulțumit călduros pentru bunele oficii. CÎnd am intrat În cameră am descoperit că, pînă la urmă, Bernarda nesocotise ordinele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar nevoie de mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți. În cele din urmă, nimic din toate acestea nu se dovedi necesar. Este adevărat că suspiciunile privind o implicare directă a maphiei În transportul de bolnavi nu se risipiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia ciripește: Mihaela mă iubește? ― Cirip! făcu pasărea ca la o comandă, parcă ar fi înțeles ceea ce-i ceream. Răspunsul ei ne inundă cu un val de bucurie. La rîndu-i Mihaela îi adresă altă întrebare: ― Spune, pasăre măiastră, Vei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai explicite. Mai compuneam și versuri de o calitate Îndoielnică pe care le debitam fetelor de la Bazooka Bar. Versurile mele le făceau să rîdă și-mi dădeau dreptul la languroase sărutări nefacturate, dar niciodată pe gură. Mi-amintesc de următorul distih: Amorul În natură se plătește, Cum oare? Făcînd sex, firește! Tata Încuviințase cu căldură decizia mea de a mă logodi și era gata s-o adopte pe Tina, al cărei tată avea să moară totuși abia În anul următor. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cunoaștere. Datorită siguranței inconștiente cu care durata vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care probabil nu-și va primi niciodată numele care i se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în formă clasică, tipărite în cărți sau în reviste. Lumea poemului scurt, al poemului oglindind stări, evenimente, gânduri, observații, clipe este fermecătoare. Ea este alcătuită din lumile atotcuprinzătoare ale poemului într-un vers, de 13-14 silabe, de obște sau este distih, tristih - zugrăvind un peisaj, o cugetare, o trăire în imagini sau fiind un haiku, adică instantaneu, clipă surprinsă, fulger încremenit, de oriunde și de oricând. Mai poate fi catren serios, plin de frumuseți florale, înțelepte sau de șăgălnicii, de omagieri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Roku!), datorită grupării din preajma lui Corneliu Atanasiu. Pentru tanka, vezi și blogul tanka al scriitoarei Magdalena Dale. Vom cita o tanka , din ciclu poemellor de 5-7-5-7-7 silabe, pe teme diverse ale autoarei, unde haikuul perfect este urmat de-un răspuns distih ce schimbă total vederea asupra peisajului, completând ideea, viziunea, sensul: Stol de porumbei măsurând cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze. Istoriile literare au cuprins și capitole despre haikuul românesc , vorbind despre munca
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
imaginarul scatologic contribuie la parodia actului de predare-învățare, întrucât el are drept țel deprinderea toaletei zilnice, pentru care este necesară, conform principiul mnemotehnic, recitarea anumitor poeme urmând să creeze reflexul condiționat. Poemele respective nu sunt altceva decât reușite parodii ale distihului 261 și rondelului, pe care le regăsim în ediția citată la pagina 66. De fapt, scurte parodii ale diferitelor momente din narațiunile populare sunt presărate în această narațiune aproape pretutindeni: legenda întemeierii Parisului este, în capitolul al XVII-lea, un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Wandbilder und römische Satyrspiele, Leipzig, 1897, S. 131): Tendința de a însoți orice prelucrare tragică (în general serioasă) a materialului cu prelucrarea lui comică (parodic-travestită) paralelă a fost reflectată și în artele plastice ale romanilor. De pildă, în așa-numitele distihuri consulare, la stânga sunt reprezentate, de obicei, scene comice, cu măști grotești, iar la dreapta scene tragice. O dispunere analogă se observă și în pictura pompeiană. Dieterich, care a recurs la pictura pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Triplu poem pentru bătrânul porcar Garibaldi din Țicău. O ironie-umor emană dintr-un Post-scriptum (gongoric, fanfaron) trimițând la: Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Oricum l-am defini, Mihai Ursachi își joacă rolul ca un actor, aparent nonșalant, în realitate copleșit de tristețe. Ironia e formă de disimulare, inclusiv de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
niște variațiuni cu totul libere; un poem e Rugăciune, altul Bagatelă, altul Epigramă (în sensul elin, originar, de inscripție). Cutare Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de duminică, suită de distihuri alerte, nu e deloc baladă, ci confesiune hilară: "Eu sunt poet de duminică, / La haina mea roz am o mânecă de duminică // Albastră, cealaltă vernil. / Eu scriu doar în luna april // Și-atunci nu mai mult de un vers / Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modelizante cvasi-sacralizate: două catrene, două terțete cu rime strict programate; paisprezece versuri endecasilabe în totul 154 de silabe. Noncanonice, "imperfecte", aveau să fie cele 154 de sonete shakespeareene, structurate pe altă schemă: trei catrene cu rime încrucișate, urmate de un distih; totul în decasilabi. Derogări de la normele italice erau de găsit, în continuare, la Baudelaire, la Verlaine și Rilke, mari sonetiști. De la Eminescu se cunosc douăzeci și șase de sonete, unele dintre ele capodopere. A perseverat întru sonet, se cunoaște, ieșeanul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri -, septima - șapte versuri -, octava - opt versuri -, nona - nouă versuri -, decima - zece) sunt mai puțin folosite. - Discursul poetic modern se alcătuiește, frecvent, din strofe inegale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]