6,052 matches
-
se prelingea pe fâșiile de celuloid. Chiar dacă am folosit o grămadă de hârtie igienică pe post de sugativă, bobina de deasupra s-a blocat În proiector, costându-ne o mică avere. Probabil că filmele personale ale lui Stegemann erau complet distruse. Până la urmă a aprins luminile din sală și a anunțat că spectatorii vor rata sfârșitul. Dacă-mi amintesc bine, În seara aceea proiectam Madame Dubarry. Stegemann promisese spectatorilor returnarea la ieșire a jumătate din valoarea biletului. „În schimbul unui tichet valabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o să urci la volanul unui automobil decapotabil. Ca să pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luna de miere contramandată). Nu avea nevoie să fie drăguț cu nimeni, dar era - pentru că așa considera el că trebuie. Pare să fie un sfânt, remarcă Tinsley. Un sfânt frumos. Pariez că deja l-ai iertat pentru luna de miere distrusă. Nu contează atât de mult, nu-i așa? Am dat din cap aprobator, zâmbind. Tinsley avea dreptate. Luna de miere ratată nu Însemna sfârșitul lumii. Oricât de mult Încercam să rămân supărată pe Hunter, nu-mi ieșea. Mă suna tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintr-un crater însângerat care se cască sub degetul meu mare. Încet ca limba orară a unui ceas. Nu-mi mai aduc aminte dacă este de la vreun muzeu, de la vreo biserică sau de la vreo universitate. Câte case sfărâmate și instituții distruse... E mai degrabă arheolog decât chirurg. Și Mona zice: — Ciudat. Pune coloana alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Ciudat. Pune coloana alături de celelalte fragmente de pe covor. Se încruntă, aplecându-se din nou cu penseta peste talpa mea, și zice: — Helen mi-a spus același lucru despre tine. Zice că nu vrei decât să distrugi ceaslovul. Ar trebui distrus. Nimeni nu poate stăpâni o asemenea putere. La televizor e o clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură. Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini de sânge. — Nu-l omorî! strigă Mona. Nu-l omorî, te rog! Nu-l omorî! Stridie se aruncă în genunchi și înhață hârtia arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite și făcute praf. Pantofii distruși zac în mijlocul camerei. Helen stă în colțul celălalt al camerei, într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca pe niște cabluri care conectau întregul angrenaj la motor, asigurând astfel mișcarea, dar cablurile acestea fuseseră retezate, iar capetele distruse nu mai stabileau nici un fel de conexiune. Se întâmpla uneori ca, deși Carol nu considerase că e potrivit să observe așa ceva, Dan să dea frâu liber câtorva lacrimi, efect al tristeții post-coitum. Știa că ar trebui să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vorba despre o dependență gătită în haine de gală. Alan nu era decât un reprezentant, nu organizația însăși. După ce făcuseră dragoste, cei doi se ridicaseră și se curățaseră pe ei și apartamentul cu o eficiență tipic masculină. Alan reconstruise telefonul distrus și se ghemuise, ținând discul rupt cu ambele mâini, pentru a-i telefona lui Helen Myers. Era deja trecut de zece. Asistenta îi spuse că soția își făcea griji pentru el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de a-i termina, inși care n-au angajament, nici note, nici dosar de informator. Apoi, sunt alții care au făcut același lucru și în scris, dar ale căror dosare au fost, în 14 ani de vânzoleală pe la arhive, fie distruse, fie puse la loc sigur. Și, în fine, cei mai mulți sunt cei care n-au fost securiști, n-au colaborat cu Securitatea, dar au slujit și folosit regimul comunist pentru a face rău oamenilor în beneficiul propriu. Ei pot fi găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici orașele incendiate de pe copertă. În epilog, care se petrece În 1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poate că s-ar fi simțit liber și-ar fi plecat să lucreze la o fabrică din Împrejurimile Trunpingtonului. După fiecare bombardament aerian, obișnuia să hoinărească pe străzi și să-și noteze cu un fel de speranță prăvăliile sau restaurantele distruse - ca un deținut care taie, una cîte una, gratiile celulei. Doamna Purvis aduse Înapoi cozonacul, Într-o cutie de tablă pentru biscuiți. Trei funți și jumătate?! rosti ea cu dispreț În glas. Abia dacă are trei funți! Să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de existența celuilalt tip uman. Noi sîntem adevărații materialiști... Dispariția tuturor vechilor frontiere, noile concepții economice... iată un vis grandios, ce-i atrage pe oamenii nelegați de vreun anumit sat sau orășel pe care nu vor să-l vadă distrus, pe oamenii cu o copilărie nefericită, pe cei ce Învață esperanto sau pe vegetarienii cărora vărsarea de sînge le face rău... — Hitler, pe cît se pare, a făcut să curgă mult sînge... — Da, dar ei nu sînt materialiști. Pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mi mâna peste sticla înnoroiată a geamurilor. Fără să stau pe gânduri, am îngenuncheat în fața mașinii și m-am uitat la barele de protecție și la radiator, strivite toate. Preț de mai multe minute, am privit în gol acea mașină distrusă, reasamblându-i identitatea. Întâmplări îngrozitoare mi se rostogoleau prin minte pe roțile ei dezumflate. Ceea ce mă surprindea cel mai mult era gravitatea stricăciunilor. În cursul accidentului, capota zburase peste compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
altar consacrat ei în sângele unui membru neînsemnat al grupului său de adulatori. Deși mă aflam la o distanță de zece pași, stând lângă un inginer de sunet, contururile unice ale corpului și ale personalității ei păreau să transforme vehiculul distrus. Piciorul ei stâng stătea pe asfalt, iar stâlpul portierei părea să se realinieze cu suportul bordului așa încât să-i evite genunchiul, aproape ca și când întreaga mașină s-ar fi deformat în jurul figurii ei într-un gest de omagiu. Inginerul de sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ampex. Cu încetinitorul. Mulțimea se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața mașinii sfărâmate, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întreținute, cu imensă bună-cuviință și atenție, pe șoldurile pătate de sânge ale acelei tinere femei care zăcea în mașină, și avându-i ca protagoniști pe membrii acelui public de spectatori, dintre care fiecare, pășind în față și intrând în compartimentul distrus al limuzinei, îi introducea penisul în vagin, inseminând infinitele posibilități pe care mariajul dintre violență și dorință le-ar fi făcut să înflorească. În jurul meu, pe Western Avenue și de-a lungul ambelor rampe ale podului rutier, se întindea uriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
extraordinarele acte sexuale celebrând posibilitățile tehnologiilor nemaipomenite. În fanteziile acestea eram capabil în sfârșit să vizualizez acele morți și răni de care mă temusem întotdeauna. Mi-am închipuit soția rănită într-o coliziune la mare viteză, cu gura și fața distruse, și cu un nou și excitant orificiu deschis în perineu de coloana de direcție spulberată, nici vagin, dar nici rect, un orificiu pe care-l puteam obloji cu toată afecțiunea noastră cea mai profundă. Am văzut cu ochii minții rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mercedes argintiu zăcea pe-o rână în scaun sub parbrizul spart. Mulțimea de spectatori se îngrămădea în jurul și deasupra celor două mașini, aproape doborându-i din picioare pe infirmierii de ambulanță care încercau s-o ridice pe femeie din cabina distrusă. De la un polițist care-și croi drum cu forța înainte cu o pătură i-am auzit numele, acela al unei foste prezentatoare TV, trecută cu câțiva de ani de vârful carierei, dar încă participând uneori la emisiunile de cultură generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încă - ăsta e doar începutul... În timp ce coboram drumul de acces unde, cu câteva zile în urmă, Vaughan încercase să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan continuă să o urmărească pe autostrăzi și pe drumurile perimetrale ale aeroportului, așteptând-o uneori în fundătura umedă din apropierea drumului nostru de acces, alteori apărând ca un spectru în banda de mare viteză a pasajului superior, cu mașina lui distrusă înclinată pe arcurile din partea stângă. L-am urmărit cum o aștepta la diferite intersecții, în mod clar evaluând în minte posibilitățile diferitelor feluri de accident: coliziuni frontale, impacturi laterale, tamponări și capotări. În momentele acelea simțeam o euforie crescândă, abandonarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce au urmat, mai multe sute de persoane au fost ucise în București, când centrul orașului devenise scena unor încleștări înverșunate, dar clădirea Comitetului Central și sediul Televiziunii au rămas aproape neatinse, în timp ce multe clădiri din jur erau deteriorate sau distruse. Dacă «teroriștii»provenind din unități de Securitate loiale vechiului regim ar fi intenționat să pună stăpânire pe situație, ar fi putut să taie liniile telefonice sau să distrugă stația de emisie a Televiziunii. Ei ar fi putut de asemenea să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în seama Elenei Ceaușescu și a lui Manea Mănescu. Încercările de a reprima revolta timișoreană s-au dovedit infructuoase. Sentimentul că trebuie mers până la capăt, că nu mai există întoarcere, pusese stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți (familii distruse), ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat. [...] Primul-ministru Constantin Dăscălescu, trimis de Ceaușescu la Timișoara, nu a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dar nici la mine acasă nu puteam să-i zic. Aș fi dat dovadă de lipsă de fair-play, pentru că aș fi fost pe teren propriu, un mare avantaj, iar ea ar fi trebuit să plece la o oră incomodă, obosită, distrusă. Mă gândeam să o las să doarmă la mine și să îi zic când se va fi trezit. Mai puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]