2,830 matches
-
ca diureticul de ansă să prevină IRA. în fapt, datele existente infirmă acest efect preventiv; mai mult, prin hipovolemia indusă de diuretic, acesta poate chiar precipita IRA! în mod similar, utilizarea furosemidului în tratamentul IRA constituite nu are efectele scontate: diureticul nu accelerează faza de refacere, nu reduce necesarul de dializă și nu reduce mortalitatea la pacienții cu IRA. Totuși, furosemidul (în doze mari, adecvate reducerii RFG) este utilizat frecvent în încercarea de conversie a IRA oligurice într-una non-oligurică, situația
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de dializă și nu reduce mortalitatea la pacienții cu IRA. Totuși, furosemidul (în doze mari, adecvate reducerii RFG) este utilizat frecvent în încercarea de conversie a IRA oligurice într-una non-oligurică, situația din urmă facilitând managementul aportului lichidian. Pe lângă hipovolemie, diureticele de ansă în doze mari pot produce hipokaliemie severă, afectarea auzului. Manitolul este un diuretic osmotic care reduce edemul tisular, captează radicalii liberi de oxigen și provoacă vasodilatație intrarenală prin stimularea producției de prostaglandine. Ca și în cazul diureticelor de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
adecvate reducerii RFG) este utilizat frecvent în încercarea de conversie a IRA oligurice într-una non-oligurică, situația din urmă facilitând managementul aportului lichidian. Pe lângă hipovolemie, diureticele de ansă în doze mari pot produce hipokaliemie severă, afectarea auzului. Manitolul este un diuretic osmotic care reduce edemul tisular, captează radicalii liberi de oxigen și provoacă vasodilatație intrarenală prin stimularea producției de prostaglandine. Ca și în cazul diureticelor de ansă, avantajul teoretic în prevenția IRA nu s-a confirmat în practică. Mai mult, manitolul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hipovolemie, diureticele de ansă în doze mari pot produce hipokaliemie severă, afectarea auzului. Manitolul este un diuretic osmotic care reduce edemul tisular, captează radicalii liberi de oxigen și provoacă vasodilatație intrarenală prin stimularea producției de prostaglandine. Ca și în cazul diureticelor de ansă, avantajul teoretic în prevenția IRA nu s-a confirmat în practică. Mai mult, manitolul poate precipita IRA prin diureză excesivă (la pacienții responsivi), respectiv edem pulmonar acut la pacienții hiperhidratați non-responsivi la manitol. Tratamentul afecțiunii specifice care a
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
BCR încă înaintea instalării sindromului uremic. Hipertensiunea arterială este de regulă severă, necesitând multiple antihipertensive în doze mari. Frecvent sunt prezente stigmate ale lezării organelor-țintă prin HTA. HTA este de cele mai multe ori volum-dependentă, astfel că restricția hidro-salină și utilizarea unui diuretic de ansă în doze mari pot duce la ameliorarea semnificativă a nivelurilor tensionale. Cardiomiopatia uremică se caracterizează prin hipertrofie ventriculară stîngă, urmată de dilatația VS și, în final, de insuficiență cardiacă cronică. Factorii majori de risc pentru cardiomiopatia uremică sunt
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
identice sau mai ridicate față de cele diurne. Ca urmare, monitorizarea automată ambulatorie a TA este indicată periodic la acești pacienți. Dacă ajustarea greutății ideale nu determină normotensiune, este indicat tratamentul medicamentos. Alegerea clasei de medicamente se face în funcție de patologia asociată: diureticele de ansă la pacienți cu funcție renală reziduală - vor fi întotdeauna prima opțiune, având în vedere patogenia HTA la pacientul uremic. Dozele uzuale de diuretic sunt semnificativ mai mari comparativ cu subiecții non-renali (120-500 mg-zi); beta-blocantele la pacienții cu angină
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
determină normotensiune, este indicat tratamentul medicamentos. Alegerea clasei de medicamente se face în funcție de patologia asociată: diureticele de ansă la pacienți cu funcție renală reziduală - vor fi întotdeauna prima opțiune, având în vedere patogenia HTA la pacientul uremic. Dozele uzuale de diuretic sunt semnificativ mai mari comparativ cu subiecții non-renali (120-500 mg-zi); beta-blocantele la pacienții cu angină, tahiaritmie, post-infarct miocardic; la pacienții cu insuficiență cardiacă este indicat carvediolul (2 x 6,25-12,5 mg-zi); IECA la pacienții dializați cu insuficiență cardiacă, hipertrofia
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
chirurgia adenoamelor hipofizare; - ischemic; - neoplazic: craniofaringiom, pinealom, metastaze; - granulom hipofizar: sarcoidoză, histiocitoză; - infecțioasă: encefalită, meningită; - idiopatică. Cauzele diabetului insipid nefrogenic - medicamentos: litium, demeclociclină, amfotericină B; - insuficiență renală: nefropatie interstițială, amiloidoză, sindrom Sjogren, nefrocalcinoză; - alterarea gradientului cortico-papilar: sindromul ridicării obstacolului, tratamente diuretice; - metabolic: hipercalcemie, hipokaliemie; - ereditar: legat de cromozomul X. 16.2.4. Tratamentul deshidratării intracelulare Tratamentul va fi etiologic (atunci când este posibil: oprirea unui medicament probabil incriminat, tratamentul diabetului zaharat; aceste măsuri au și un caracter preventiv, mai ales la pacienții
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
soluții macromoleculare (albumină, hidroxietil amidon) până la stabilizare hemodinamică și apoi, soluție salină hipotonică de 4,5 % sau 9 %. în caz de deshidratare intracelulară pură trebuie administrat apă pură pe cale orală. în hiperhidratarea extracelulară asociată (erori iatrogene) este indicată corectarea cauzei, diuretice și apă pură. în diabetul insipid central se recomandă tratamentul de supleere cu desmopresină (Minirin), analog sintetic de vasopresină, administrat parenteral sau sub formă de spray nasal. în diabetul nefrogenic se va trata cauza atunci când este posibil (întreruperea unui medicament
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se va trata cauza atunci când este posibil (întreruperea unui medicament, tratamentul unei hipercalcemii, a unei hipokaliemii). Dacă tratamentul etiologic nu este posibil, se recomandă accesul liber la apă (pentru transformarea hipernatremiei în sindrom poliuro polidipsic), regim desodat, uneori și tratament diuretic. Se urmărește crearea unei contracții volemice, care va antrena creșterea reabsorbției hidrosodate la nivelul tubului contort proximal, diminuând oferta de apă și sare în segmentele distale și poliuria. 16.3. DESHIDRATAREA EXTRACELULARĂ Deshidratarea extracelulară (DEC) este definită prin diminuarea volumului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mmol/24h). Pot fi datorate următoarelor anomalii: • maladie renală intrinsecă: nefropatie interstițială cronică - polichistoză renală, nefronoftizie, pielonefrită cronică, IRC terminală cu ocazia unui regim desodat, sindromul ridicării obstacolului; • maladie extrarenală: poliurie osmotică: diabet zaharat decompensat, perfuzie cu manitol, hipercalcemie, utilizarea diureticelor, insuficiența suprarenală acută. 3. pierderi în al treilea sector, fenomen observat în peritonite, pancreatite acute, ocluzii intestinale și rabdomiolize traumatice. 16.3.2. Fiziopatologie Pierderea de sodiu și apă în cantitate izoosmotică antrenează o diminuare a volumului compartimentului extracelular fără
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cc pentru fiecare grad de temperatură peste 37șC. Deficitul EC poate fi apreciat prin formula: Pierderea în G = 20 % G actuală × [(Ht actual/0,45) -1] 2. Tratament etiologic Se instituie imediat după tratamentul simptomatic. Este vorba de oprirea tratamentului diuretic, instituirea tratamentului cu mineralocorticoizi, a insulinoterapiei, tratament de încetinire a tranzitului , corecția unei hipercalcemii. 3. Tratamentul profilactic Se impune respectarea următoarelor reguli: • utilizarea prudentă a diureticelor la pacienții vârstnici; • menținerea unui regim normosodat în caz de nefropatie interstițială cronică și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
2. Tratament etiologic Se instituie imediat după tratamentul simptomatic. Este vorba de oprirea tratamentului diuretic, instituirea tratamentului cu mineralocorticoizi, a insulinoterapiei, tratament de încetinire a tranzitului , corecția unei hipercalcemii. 3. Tratamentul profilactic Se impune respectarea următoarelor reguli: • utilizarea prudentă a diureticelor la pacienții vârstnici; • menținerea unui regim normosodat în caz de nefropatie interstițială cronică și în cursul insuficienței suprarenale cronice, în absența insuficienței cardiace. 16.4. HIPERHIDRATAREA EXTRACELULARĂ Se definește prin creșterea volumului compartimentului extracelular, în particular a sectorului interstițial, care
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sodat negativ cu un regim alimentar desodat (< 2g/24h), cu eficacitate lentă, asociat cu o reducere moderată a aporturilor hidrice. Repausul la pat (diminuarea hiperaldosteronismului) poate fi util în caz de sindrom edematos important și adesea este necesară utilizarea de diuretice cu acțiune rapidă. Se folosesc: 1. Diuretice de ansă (furosemid, bumetanid) acționează la nivelul ramurei ascendente Henle inhibând co-transportul apical Na+ K+ 2Cl-. Acțiunea lor este rapidă (1-4 minute pe cale IV, în jur de 30 min po), durează 4-6 ore
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
2g/24h), cu eficacitate lentă, asociat cu o reducere moderată a aporturilor hidrice. Repausul la pat (diminuarea hiperaldosteronismului) poate fi util în caz de sindrom edematos important și adesea este necesară utilizarea de diuretice cu acțiune rapidă. Se folosesc: 1. Diuretice de ansă (furosemid, bumetanid) acționează la nivelul ramurei ascendente Henle inhibând co-transportul apical Na+ K+ 2Cl-. Acțiunea lor este rapidă (1-4 minute pe cale IV, în jur de 30 min po), durează 4-6 ore, mai prelungită în caz de insuficiență renală
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ramurei ascendente Henle inhibând co-transportul apical Na+ K+ 2Cl-. Acțiunea lor este rapidă (1-4 minute pe cale IV, în jur de 30 min po), durează 4-6 ore, mai prelungită în caz de insuficiență renală și este proporțională cu doza utilizată. 2. Diuretice tiazidice (hidroclorotiazida) care acționează pe tubul contort distal inhibând co-transportul Na+Cl-. Ele sunt mai puțin eficace decât diureticele de ansă, dar au o durată de acțiune mai lungă. 3. Diureticele „economisatoare de potasiu”: amiloridul, inhibitor al canalului de sodiu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de 30 min po), durează 4-6 ore, mai prelungită în caz de insuficiență renală și este proporțională cu doza utilizată. 2. Diuretice tiazidice (hidroclorotiazida) care acționează pe tubul contort distal inhibând co-transportul Na+Cl-. Ele sunt mai puțin eficace decât diureticele de ansă, dar au o durată de acțiune mai lungă. 3. Diureticele „economisatoare de potasiu”: amiloridul, inhibitor al canalului de sodiu apical al celulei principale, și antialdosteronicele de tip spironolactonă pot fi utilizate în asociere cu diureticele precedente în caz
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
insuficiență renală și este proporțională cu doza utilizată. 2. Diuretice tiazidice (hidroclorotiazida) care acționează pe tubul contort distal inhibând co-transportul Na+Cl-. Ele sunt mai puțin eficace decât diureticele de ansă, dar au o durată de acțiune mai lungă. 3. Diureticele „economisatoare de potasiu”: amiloridul, inhibitor al canalului de sodiu apical al celulei principale, și antialdosteronicele de tip spironolactonă pot fi utilizate în asociere cu diureticele precedente în caz de edeme rezistente. Este necesară supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
puțin eficace decât diureticele de ansă, dar au o durată de acțiune mai lungă. 3. Diureticele „economisatoare de potasiu”: amiloridul, inhibitor al canalului de sodiu apical al celulei principale, și antialdosteronicele de tip spironolactonă pot fi utilizate în asociere cu diureticele precedente în caz de edeme rezistente. Este necesară supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
principale, și antialdosteronicele de tip spironolactonă pot fi utilizate în asociere cu diureticele precedente în caz de edeme rezistente. Este necesară supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în asociere cu diureticele precedente în caz de edeme rezistente. Este necesară supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de edeme rezistente. Este necesară supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace normale: creșterea debitului cardiac în cursul insuficienței
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
supravegherea clinică cu urmărirea scăderii în greutate. în caz de edeme refractare trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - posologia diureticului insuficientă; - nerespectarea regimului hiposodat; - forma galenică necorespunzătoare a diureticului (absența formei retard); - absorbție proastă a diureticului; - durata de acțiune a diureticului prea scurtă. Tratamentul factorilor fiziopatologici ai edemelor depinde de etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace normale: creșterea debitului cardiac în cursul insuficienței cardiace congestive, sunt porto-cav în
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
etiologia în cauză. în cazurile în care retenția renală de sodiu este secundară, obiectivul este restabilirea unei volemii eficace normale: creșterea debitului cardiac în cursul insuficienței cardiace congestive, sunt porto-cav în ascita ciroticilor, perfuzie de macromolecule (albumină) înaintea injecției de diuretice în cursul edemelor nefrotice rezistente. în insuficiența cardiacă evoluată se poate recurge la hemodiafiltrare. Bibliografie Chatoth, D; Andreoli, T., „Disorders of extracellular volume”. în: Comprehensive Clinical Nephrology (2nd ed). Richard J. Johnson, John Feehally (eds). Mosby, Edinburg, 2003. Ciocalteu, Al.
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
solviți duce la scăderea edemului cerebral. Pacienții la care acest răspuns adaptativ este insuficient, sunt predispuși la edem cerebral sever în condițiile unei hiponatremii. Asemenea complicații apar mai frecvent la femei (mai ales postoperator) sau pacienții cu vârste înaintate (după diuretice tiazidice). în funcție de debut, hiponatremia poate fi acută sau cronică. Hiponatremia acută se dezvoltă în mai puțin de 48 ore și poate cauza simptome moderate sau severe în funcție de magnitudinea modificărilor sodiului. Hiponatremia cronică se dezvoltă într-un interval de peste 48 ore
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]