400 matches
-
lui originară, p. se înrudește cu descântecul (a fost atestată și denumirea descânteca plugului), de care îl apropie uneori și un anume tipar în dezvoltarea epicului. Prin amploare, prin modul de rostire, dar mai ales prin cultivarea alegoriei și a divagațiilor amuzante, se aseamănă cu orația de nuntă. Deoarece ocazia de care se leagă p. coincide cu aceea a reprezentării teatrului popular de Anul Nou, sunt dese situațiile în care cele două manifestări se reunesc, colinda servind ca preambul al piesei
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
au fost multă vreme foarte apropiați, fără a fi în fond prieteni. Au fost chiar vecini, s-au frecventat intensiv, până la promiscuitate, au vorbit vrute și nevrute, au mers împreună la Paris, au bârfit pe toată lumea și au divagat pe teme intelectuale. Divagațiile rămân la o foarte modestă altitudine în amintirea lui „Chick” (sau în ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai întâi, „Chick” îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful politic se execută, ajungând
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bagaje Vuitton, trabucuri cubaneze (în Statele Unite, un lux subversiv, datorită cunoscutei blocade: un bordel nu se transformă în falanster fără autorizație de la clienți și proprietari...), accesorii de fumător Dunhill, unul dintre primele telefoane mobile etc. Al doilea efect secundar al divagațiilor filozofarde este chiar Ravelstein: „Abe” îi cere lui „Chick” (pe care, inevitabil, îl prețuiește ca scriitor, deși nu îl admiră pentru alegerea subiectelor) să-i scrie biografia, iar prozatorul îi îndeplinește dorința. „Abe” moare însă de SIDA, fără să vadă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
neoclasică, regăsind experiența veacului al XVII-lea francez și, mai departe, pe cea a Antichității. Pledoaria pentru clasicism se relevă a fi o ofensivă împotriva romantismului, în siajul căruia se înscrie și o bună parte a artei moderne, „rătăcită” în divagație onirică, fantastică și baroc. B. este înclinat să vadă în poezia lui Mallarmé, în muzica lui Franck și în pictura lui Cézanne o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană care nu
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice, include tensiunea mitică. Roman cu tentă eseistică despre condiția socială și morală a scriitorului, Muflonul (I-II, 1986-1989) atinge, fără o suficientă dezvoltare epică, problematica raporturilor de putere dintre autor și personaje, precum și a determinărilor reciproce dintre viață și
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
deschid în același mod către ceea ce numesc nonsens. De exemplu, acela care contează mai ales pe simțul său analitic, logic, nu s-ar arăta deloc încântat de cele spuse mai sus. Ar putea crede că e vorba totuși de simple divagații cu aer speculativ. În consecință, va susține că e necesară o altă manieră de a vorbi, mai precisă, care să respecte cu strictețe câteva condiții logice. În acest caz, nonsensul și-ar face loc atunci când, prin felul de a vorbi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se deschid în același mod către ceea ce numesc nonsens. De exemplu, acela care contează mai ales pe simțul său analitic, logic, nu sar arăta deloc încântat de cele spuse mai sus. Ar putea crede că e vorba totuși de simple divagații cu aer speculativ. În consecință, va susține că e necesară o altă manieră de a vorbi, mai precisă, care să respecte cu strictețe câteva condiții logice. În acest caz, nonsensul șiar face loc atunci când, prin felul de a vorbi, ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea de vârstă are, așadar, o funcție triplă în roman: - mascarea complexului neputinței prin acest argument de bun-simț, cu lustru de onorabilitate; - e un comutator epic, întrerupînd orice electrizare erotică; - e un pretext de divagații și interpretare. Despre imposibilitatea unei relații erotice între parteneri de vârste diferite, Ibrăileanu se exprimă într-un articol din 1925, intitulat Idealism. Sunt ironizate "aranjamentele" scriitorilor de a-și crea "o mică lume ideală în mijlocul acestei lumi de mizerie" (Opere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iar peste toate, departe în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui Sampath, despre felul în care mâncarea sa era strașnic păzită, astfel ca nimeni să nu se poată apropia, despre posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
puterii sexuale, La urma urmei, spune tot Șerban, cu sexul și cu politica se vând și ziarele! Pasiunea cu care Șerban abordeazè aceste subiecte, fie cè o face la modul serios, în articolele sale, fie în maniera ușoarè a unor divagații spuse în fața unui pahar, reușește sè-l determine pe interlocutorul din fața lui sè creadè cè, într-adevèr, nimic în lume nu-i mai interesant că sexul și politică, Matei, mai complex și mai sofisticat în gândire, considerè cè lucrurile sunt mai nuanțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui Sampath, despre felul în care mâncarea sa era strașnic păzită, astfel ca nimeni să nu se poată apropia, despre posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
noi trei. Agliè păru dezamăgit: „Vedeți? Eu speram acum că printre solicitanții dumneavoastră o fi apărut vreunul care putea să-mi spună ceva mai interesant. Îmi dau seama că s-a făcut târziu. Bine, prieteni, pactu-i făcut, restul erau niște divagații de savant bătrân.” În timp ce ne Întindea mâna, intră valetul și-i șopti ceva la ureche. „O, acea prietenă scumpă”, zise Agliè, „uitasem. Spune-i să aștepte un minut... Nu, nu În salon, În salonașul turcesc”. Prietena cea scumpă cunoștea probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unii „oameni ai Bisericii”. Această predicare nu mai are formele explicite pe care le avea în Biserica primelor secole, dar se înfiripează ușor bazându-se pe ignoranță și pe toleranță superficială. Plasate sub tutela unui „drept la libertate”, astfel de divagații de la credința cea adevărată nici nu mai sunt identificate sau recunoscute de creștinul de azi. Relativizarea valorilor prin așezarea pe același plan a conținutului religios cu cel al celorlalte informații profane, prin interpretarea neautentică a revelației, favorizează admiterea unui tip
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nimic adevărat; există doar oameni care motivează mai bine o cauză și alții care o motivează rău. Așa că nu vreau să mă disculp. Faptul că mă ascultați e mai important pentru mine decât un verdict. Dar destul cu justificările și divagațiile. Eleonora era nedumerită de ostilitatea mea inexplicabilă, iar eu mă afundam în impas. Ca să uit, m-am dus în mlaștină din nou. De ce m-am dus noaptea, n-aș putea să vă explic. 18. Am intrat în stufăriș și, ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dorise să o doneze Voluntarilor Americii, împreună cu alte câteva articole din îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am ieșit pușcă de la el din birou, în mijlocul uneia dintre divagațiile lui cretine și m-am repezit în cea mai apropiată toaletă care s-a nimerit să fie cea a „profesorilor“. În orice caz, mă așezasem într-una din cabine, după ce îmi pusesem canadiana peste partea de sus a ușii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar spune câinele Găsit stăpânului său dacă ar vorbi, urâțenia ta n-ar avea nici un înțeles pentru mine, nu m-ar mira cu adevărat decât dacă ți-ai schimba mirosul, sau ți-ai trece altfel mâna peste capul meu. Inconvenientul divagațiilor stă în facilitatea cu care-l pot atrage pe cel ce divaghează pe drumuri lăturalnice, făcându-l să piardă firul cuvintelor și al evenimentelor, așa cum tocmai i s-a întâmplat lui Găsit, care a prins fraza următoare a lui Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cea mai fundamentală formă de uniune pe viață astfel Încît să dezvăluie ipocrizia orașului, dar În același timp să și confirme valorile umane esențiale. Wakefield este plătit să ofere opiniile sale de expert În chestiunea banilor și poeziei (cu o divagație prin artă), dar nu a reușit să vadă că arta și viața pot fi legate strîns, că totul avea un sens, mai ales Într-un loc ca Typical. Am băut eu prea mult vin roșu, spune ea, Înăbușindu-și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu ouă. Ouă, numere. Maggie e obraznică În dimineața asta. Wakefield se taie pe bărbie. Privește firișorul de sînge În oglinda din baie, apoi Îl oprește cu hîrtie igienică. Filantropie, hai? Discursul lui este despre bani și poezie (cu o divagație prin artă), nu bani pentru poezie (sau artă). — Așa am dat de tine, continuă ea. Cum ai ajuns În domeniul artei? — Nu eram bun la jonglat. Și nu cred că sînt În domeniul artei. Cred că mă pricep mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune pe el, Marele Rău, cu copite cu tot, În fața acestui conclav de tocilari. Diavolul urăște să se arate. Sau Wakefield poate urmărește o pradă Încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tinerime” ar fi „remarcabilă numai prin impertinența metaforelor”, iar cea de-a doua „prin confuziunea și carența cugetării”, „aerul grav” pe care și-l iau autorii și „efortul vizibil de a jongla cu formulele” făcînd din el mai curînd o „divagație umoristică”. Const I. Emilian observă că „producția Contimporanului e mult mai interesantă decît doctrina și chiar mai valoroasă decît ea” și că ideologia ei este constructivismul; altminteri, „rețeta” duce la standardizarea și anonimizarea semnatarilor: „Numele autorilor aproape nu mai interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Coșbuc, să apară atitudini de acestea de negație estetizantă” (Istoria..., ediție nouă, revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, pp. 888-889). Urmuz apare însă ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca „război al Troii, pentru o femeie — femeia fiind cînd Algazy, cînd Grümmer”). În final, Urmuz e apropiat de un alt „sinucis”, Al. Odobescu, amîndoi pornind de la ideea că... „lumea e o confuzie” (!). Dar... „confuzionismul lui Odobescu e numai parțial. Divagația lui trebuie căutată în frazele de încheietură. (...) nu e o alunecare de sens de la cuvînt la cuvînt, ci de la paragraf la paragraf”. Cu alte cuvinte, ea revine mereu la „partea cea dreaptă”, cu „un simț al gradației și simetriei uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]