7,734 matches
-
ce carieră internațională au făcut. Suflete moarte e romanul unei maxime specificități rusești. Dar și o capodoperă universală cum nu e nici un roman românesc. Problema e alta și anume atitudinea implicită față de tema locală, națională, în general, față de om, natură, divinitate. Deficitul de universalitate al literaturii noastre nu ține de tematică, ci de atitudine. N-am spațiu să argumentez. Geniala proză a lui Sadoveanu, unul din marii scriitori ai secolului, n-a fost decît prea tîrziu și nu radical scăpată din
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
Curtea Veche nu izbutesc să dea viață unei lumi românești prin definiție. Adorabila româncă este ancorată într-un univers generic, cu bărbați ticăloși și femei-victime, în care succesele apar ca minuni ivite din neant, iar înfrîngerile ca intervenții ale unei divinități fără discernămînt. Orice element de românism, prin urmare, e artificial introdus. La un moment dat este descris Dansul Călușarilor, cu o generozitate de detalii care contrazice flagrant logica episodului în care apare. Trecerea de la planul personal-intim al protagonistei (care tocmai
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
arterele mele/ se sparg peste cer/ vorbiți-mă duhuri/ pînă tună de glasu-mi/ temeliile-ntregii puteri" (Mă-mbăt). Nu altminteri decît o ființă demoniac totalizantă, poetul se declară înzestrat el însuși cu daruri mai mult decît orfice, uzurpatoare ale atributelor divinității: "Sînt o ființă ultimă/ sînt templul/ tuturor limbilor/ în glorie sunînd/ Dacă-a trecut/ cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
o intimitate între Dumnezeul lui Israel și Israel, care interzice reprezentarea. V-ați referit și la presocratici. Întreaga lor gândire filosofică era legată de numere. Teoria lui Pitagora de pildă se baza pe tetradă prin care se putea ajunge la Divinitate; apoi Platon va considera că orice imagine, orice reprezentare e doar imitația unui model, a unui prototip... ...n-am insistat asupra pitagoreilor în cartea mea, dar sigur că ei ajunseseră la o reprezentare extrem de abstractă - de fapt nu era o
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
orice reprezentare e doar imitația unui model, a unui prototip... ...n-am insistat asupra pitagoreilor în cartea mea, dar sigur că ei ajunseseră la o reprezentare extrem de abstractă - de fapt nu era o reprezentare, ci o idee extrem de abstractă despre Divinitate. Mă gândesc mai ales la persoane ca Parmenide sau, în mod evident, la Platon - părintele tuturor acestor idei. Deci, după părerea lui Platon, există o dublă minciună, căci lucrurile sunt deja o minciună în comparație cu prototipul lor, care e ideea celestă
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
-i, patul pe care-l face meșterul și, ca atare, e o imitație la două nivele; suntem, așadar, departe de realitate. Ideea fundamentală a lui Platon este aceea că nu în acest fel ar putea fi reprezentat Divinul. Ne apropiem Divinitatea printr-o dialectică și prin filosofie, prin concept, deci într-o manieră mult mai abstractă. Pe de altă parte, s-ar putea spune că Platon e, deopotrivă, părintele iconofiliei, căci el pune Eros-ul omului în prim plan, adică impulsul
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
latină joncțiunea între arta antică și noul accent creștin, să zicem, s-a făcut mult mai ușor decât în lumea greco-orientală... O atare idee poate fi găsită și la Bonaventura, care spune că, în Natură, în toate lucrurile există urmele Divinității și că ele sunt, desigur, foarte subtile... În fine, Bonaventura nu face decât să repete ideile Sf. Augustin din faimoasa lui carte De trinitate în care dezvoltă chiar ideea imaginilor și a urmelor: imaginile lui Dumnezeu răspândite în sufletul omenesc
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
făceau francezii secolului al XIX-lea, care nu erau deloc sensibili la noua filosofie dezvoltată de Kant și Hegel. Căci Hegel e cel care a oferit o explicație generală a artei, în relațiile ei foarte strânse, nu doar cu căutarea divinității, ci chiar cu construirea lui Dumnezeu - Dumnezeu hegelian fiind unul în devenire... Pentru Hegel totul se oprește practic la Renaștere. Hegel vede în Natură modelul pe care artiștii trebuie să-l urmeze necondiționat. Este o corespondență foarte strânsă între interioritatea
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării subiectivității moderne. Imaginarul religios al sec. XVII este analizat prin prisma unor opere reprezentative aparținând lui Corneille, Drélincourt, Racine etc. Fețele sacrului sunt descrise și confruntate pornind de la Dumnezeul matematic al lui Descartes, de la divinitatea augustiniană a lui Pascal și ajungând la "Mirele divin", la Dumnezeul atotputernic, strălucitor și infinit accesibil al lui Malebranche. De la imaginarul religios se trece la cel social și politic, ilustrat atât prin literatură cât și prin capodopere de arhitectură sau
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul vibrant al Divinității și astăzi, cînd nimicul lumii este deposedat de suflul divin". Apoi meditează pe marginea ideii de sfințenie. Și notează: "Sfințenia este o fiziologie transfigurată; poate și mai mult: o fiziologie divină. Tot ce e funcție ca mișcare spre cer... Una
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
nasc și mor, pentru a mă înțelege prea bine cu ea". Dar nu numai pe sfinți îi contesta tînărul Cioran (avea, în 1937, 28 de ani). În același cîmp de observație negativă a intrat chiar și ideea de dumnezeire și divinitate. Nu crede nimeni în Dumnezeu, cugeta autorul nostru, decît pentru a evita monologul chinuitor al singurătății. Ne-am putea adresa altcuiva? El pare bucuros de orice dialog și nu se supără că l-am ales pretext teatral al mîhnirilor solitare
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
spus că atîta vreme cît va exista suferința va "exista" și Dumnezeu. Dar de ce nu s-a observat că tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează. De s-ar referi la
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai întâi, prin faptul că suntem atei și imorali, dar sprijinim înainte de orice religiile și sistemele morale ale
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
dar ne putem gîndi și la romanul lui Andrei Codrescu, mesi@. În cazul cărții Alinei Nelega avem de-a face cu o încercare de reconsiderare și redimensionare a raporturilor inter-umane, pe de o parte, și a celor dintre om și divinitate, pe de alta, prin prisma universului fascinant al computerelor. Proiectul este, nici vorbă, ambițios, dar, din păcate, punerea lui în practică se dovedește pe cît de anevoioasă, pe atît de riscantă. Principalul pericol care amenință narațiunea este prolixitatea. Adunînd laolaltă
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
părți, intră în contradicție cu morala, creștină în primul rând, care dimpotrivă îi lasă omului dreptul, (celălalt) de a se judeca pe sine, fiind vorba tocmai de propria sa existență, în raport, nu cu un sistem de legi, în raport cu însăși Divinitatea. Două lucruri complet deosebite, teoretic. Între care însă se poate face lesne confuzie. Una este să nu poți fi tu judecător în propria-ți cauză, juridic, și alta să crezi că nu te poți judeca, moral, pe tine însuți, înaintea
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
coborî printre oameni, să vină În maximă apropiere de ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o Înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească În cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul al divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu cel fără de Început, sunt paradoxuri pentru
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și fratele nostru, așa și noi... ne facem fii ai Născătoarei de Dumnezeu, Maica Lui, și frați ai lui Hristos”<footnote Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 144 footnote>. Sfânta Treime a dăruit umanității pe Hristos, iar umanitatea a dăruit divinității pe Fecioara Maria, unindu-se prin ea divinitatea cu umanitatea, ea care a adus dumnezeirea pe pământ, ca să Înalțe Întreaga umanitate În dumnezeire. Deci, Fecioara Maria este și Maica noastră și, prin urmare, Hristos este Fratele nostru. Așadar, prin ea
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
fii ai Născătoarei de Dumnezeu, Maica Lui, și frați ai lui Hristos”<footnote Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 144 footnote>. Sfânta Treime a dăruit umanității pe Hristos, iar umanitatea a dăruit divinității pe Fecioara Maria, unindu-se prin ea divinitatea cu umanitatea, ea care a adus dumnezeirea pe pământ, ca să Înalțe Întreaga umanitate În dumnezeire. Deci, Fecioara Maria este și Maica noastră și, prin urmare, Hristos este Fratele nostru. Așadar, prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar atât: PÎINE. Mai întâi, nu înțelege. Îi vine greu să descifreze cuvântul. Parcă aducea cu lucrul "cel de toate zilele" pentru care ne rugăm Divinității să ne fie dat... Dar nu, era un cuvânt nemaîntâlnit. Parcă limba română, între timp, cât fusese el închis, ar fi fost suprimată și ce scria acolo, scria probabil pe rusește. Și putea să fie o potriveală, limba română fiind
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
1933 Iubirea lui Don Perimplin și a Belisei în grădină. Într-un fel, cele două sînt și complementare, o viziune femeiască și una bărbătească, ying și yang, asupra iubirii, neputințelor, compromisului, a raportului ciudat cu cei din jur și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred că s-ar fi pretat cu mult
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
sub semnul întrebării vreme de zeci de ani, în care au existat lagăre sinistre și închisori, într-un veac în care chiar și omul poate fi clonat, în care satul universal este o realitate, în care întrebările despre om, univers, divinitate și viitor, despre amenințările știute și bănuite frămîntă mințile etc., etc., a te cantona în zona pitorescului, deci în afara durerilor lumii, și a apăra cu îndîrjire cetăți pe care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
are un iz superstițios, ține de magia exorcizării "ghinionului" care uneori poate avea extinderea unei întregi vieți: "Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează? Oricum, deasupra Maternității/ Cînd ne-am născut nu strălucea nici o rază./ Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.// Doar ai clipei: încăpătoare/ Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă/ Sau pe
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
că l-a descoperit ca nimeni altcineva, o prezență totală în viața ei, suma tuturor celorlalte absențe. În aceste eliberări fizice și mentale, Valeria Seciu - profesor Bearing este absolut transfigurată, pătrunsă abia acum real de sensul metafizic al eseurilor despre Divinitate și devoțiune, de prezența experiențelor fundamentale pe care Sonetele sacre le pun sub lupă. Descompunerea textuală și metatextuală a profesoarei devine acum, parcă, purtătoare de semnificații grele. Ea însăși descoperă, dintr-o altă și surprinzătoare perspectivă, conotații ce i-au
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
pumn, ci de... șezut. Statul este de fapt starea opiniei, o situație de echilibru, de statică" (Ortega y Gasset). * A fi artist înseamnă a lustrui o suprafață cu bună credință, pînă cînd aceasta ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]