426 matches
-
postat la o masă privilegiată, în lumină, țeapăn ca o figură acoperită de o mască care s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi la bar, i-a adus din spatele perdelei de franjuri o cafea mare și un pahar cu o sută de lichid roșiatic greu de identificat. Abia după ce Francezul și-a dozat cafeaua, vărsând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Haha, glume de șofer. (Ploieștii erau mai nou orașul lui Brânză, toată lumea îl știe pe cel mai tare om de afaceri al urbei, dar nimeni nu-mi spune din gară cum să ajung la el. În birtul gării, femeia bătrână, dizgrațioasă, nu apucă să-mi pregătescă o comandă simplă și de afară intră apropiindu-se teleghidat de mine un tip țigănos, mic de statură, poate mai scund ca mine, într-o cămașă de mătase naturală care-i lasă la vedere lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu simt -, totuși o fac, fiindcă starea de neîngrijire aș resimți-o dureros, nu olfactiv, ci cumva parasenzual, reflexiv, peste vreo oră în metrou. În octombrie, pe strada noastră se pusese deja o peliculă de gheață, amestecată într-un cocktail dizgrațios cu frunzele descompuse. Pe vremea asta eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză. Z. putea să rămână stăpână pe casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
călcând florile în picioare, alergau pe proprietățile private, lăsau urme prin straturile de flori și grădinile de legume, trezindu-i pe oameni în zori în fiecare zi, în ziua următoare și în fiecare din zilele care urmau, reluând activitățile acestea dizgrațioase. Pământul însuși se cutremura când se apropiau; semăna cu apropierea cutremurului. Însă, atunci când primi plângeri, brigadierul răspunse că, dacă i s-ar fi permis să dea curs propunerii sale, nu ar fi avut nici un motiv să-i spună pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1, vodca sau vinul, dar n-am remarcat nici o manifestare dizgrațioasă, cei mai amețiți mulțumindu-se să-i acompanieze În surdină pe muzicienii angajați de stăpânul casei, un cântăreț din tar, un virtuoz al zarb-ului, un flautist. Mai târziu au venit dansatorii, În majoritate băieți tineri. În cursul recepției nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răspicat, formulele sacramentale și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și produc un prejudiciu functional și cosmetic. Pielea pleoapelor are o textură fină și o colorație particulară. De asemenea, refacerea trebuie să fie realizată, pe cât posibil, cu lambouri locale și nu cu cele de la distanță, care sunt prea groase și dizgrațioase; grefele cutanate trebuie să fie prelevate din anumite părți ale corpului, grefele dermo-epidermice dau rezultate excelente, dar au tendința de a se retracta, grefele totale se retractă mult mai puțin. Datorită excesului de țesuturi față de ceea ce este necesar, pentru ca forma
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în general suficientă pentru un lambou mai mare (fig. 32). Pielea regiunii frontale este mai puțin aptă, având dermul gros, dublat de un strat subepidermic dens (caracterele pielii capului), iar deplasată, devine rigidă și se retractă în profunzime, formând cute dizgrațioase. Ea va fi disecată cât mai subțire posibil, mai ales către vârf. Pielea regiunii geniene sau nasogeniene are, într-o măsură mai mică, aceleași incoveniente, iar la bărbați este adesea imposibil de a găsi o suprafață suficientă acoperită de păr
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
antibiotice diminuă mult posibilitatea acestei complicații. COMPLICAȚII TARDIVE Retracția. Se produce mai ales la lambourile cu derm gros și dens (pielea frunții), care au tendința de a suferi o retracție a planurilor lor profunde, transformându-se într-un pliu proeminent, dizgrațios și rigid. Pentru a se corecta acest defect, se va reinciza lamboul la nivelul unei cicatrici longitudinale, a uneia din margini și nu la o extremitate; se decolează și se ridică ca un capac țesutul rămas aderent la cealaltă margine
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în piept, i-a arcuit spinarea, ținînd-o bine de umeri și de ceafă. Vertebrele, ca niște noduri de piele lucioasă, și coastele alungite ieșiră în evidență pe sub pielea gălbuie, ceea ce te făcea să te gândești la un spate masculin, cumva dizgrațios. Mai jos de jumătatea spinării era locul vizat, pe care medicul îl pipăi cu o mișcare rapidă, iar sora îl umezi cu o bucată de vată muiată, cred, în iod. Apoi, din cutia sterilizată, de sub un petic de tifon, scoase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deși nu-mi servea la nimic. între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu un cap cu trăsături mari și dizgrațioase și ochi de imbecil visător, așezat puțin strâmb pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost student și să copieze acte doar pentru a se întreține, pentru că, din buzunarul lăbărțat și ros al hainei ce avea pe piept
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înfățișare ridicolă, precum vecina mea, nicio mamă neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și îi miroase gura ? Ținteam acum cu disperare ușa cu careuri de oglinzi care se încăpățâna să nu se deschidă, încercând să ignor dorința mea, aproape permanentă, de a mă vedea într-o lumină favorabilă. Pur și simplu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vine a crede că un personaj atât de lipsit de imaginație ar trezi interesul Sophiei. Am făcut însă o strânsă argumentare, spunându-le că, după opinia unui bărbat, nu chiar demodat, ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pentru o vreme, concurează cu succes televizorul, vorbește foarte limpede și sigur pe el. Printre altele, spune că există pericolul ca acești oameni care au făcut parte din regim, dar au fost Îndepărtați, Îi numește, Într-un acces de umor, „dizgrațioși“, să nu fie atît de dornici să schimbe structura politică, ci doar să Înlăture vîrfurile ei. — Ce tot spui acolo, dom’le? Fugi de-aici! Cum să nu schimbe, de-acum e libertate, nu mai e ceaușism. Ceaușescu s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
istorie... Da, Craiova arată altfel. Totul e la fel, dar arată altfel. Arată altfel pentru că toate străzile sînt Îmbrăcate În afișe și pentru că la fiecare colț de stradă sînt steaguri cu o gaură În ele, iar această gaură (e adevărat, dizgrațioasă) e ceva care Îți dă amețeli și te umple de speranță. Și pentru că În cîteva locuri sînt coroane de flori și lumînări care ard - aici au murit oameni În decembrie. Și pentru că magazinele au tot felul de lucruri În ele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
l-am auzit... Afară era primăvară. Dar, dintr-odată, am avut sentimentul că toată primăvara aceea care începea era indecentă. A fost ca o revelație. Am știut în aceeași clipă că nu voi mai putea să mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Poulain, Titanic vals și Două loturi)!? Văzând că astfel de crize mă încearcă periodic, mi-am spus că, poate, la urma urmei răul o fi, în egală măsură, și înlăuntrul așteptărilor mele. În ce-ul care se îndreaptă somnambulic spre dizgrațiosul hipnotizant. Pe de altă parte, cred că oricine dintre domniile voastre mă va contrazice la iuțeală cu o grămadă de lecturi euforizante. E drept că până și mie mi se mai întâmplă astfel de surprize (mai ales cu opurile motivaționale). Oricum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care ne-au separat cale de trei decenii, dar mai ales cohorta sentimentelor și gândurilor contradictorii - în chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și dizgrațioase. La moartea unui om - numai de bine! Să-i lăsăm posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei. Separarea adevăratelor valori poetice de sufocarea lor în inflația fluvială a dejec țiilor partinice. Distincția între magnetismul incisiv, cople
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de biliard, „zece mii de parai, umflați moca din taxa de protecție, c-așa vrea mușchii mei“, ajung zeii zilei, normă fanatizată, ispită generală și model de viață. Când vezi la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în locul fericirii și ușurării pe care mi le închi puisem nu simțeam decât o scârbă intensă de la mirosul de tocană, ciudă că terminasem din prima clipă și mai ales dezgust pentru tot ce ținea de acea du pă-amiază, pentru femeia dizgrațioasă și duhnitoare de lângă mine, pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ref> nota: Opusul Doamnei T. este Emilia Răchitaru. În cazul ei, cu excepția lui Ladima, până la un anumit moment, perspectivele coincid: este cocota de lux și actrița fără talent care este culmea platitudinii și vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Odată, la o petrecere, un cuplu a început să se certe. Eu explicam ceva unui client, iar zgomotul m-a făcut să ridic vocea, dar ceilalți oaspeți erau extrem de interesați și au început să șușotească scuipînd tot felul de adjective: „dizgrațios,“ „înduioșător“, „ridicol“, „întristător“, „lipsit de respect“. Atunci mi-am dat seama că majoritatea oamenilor au rezerve emoționale imense, de care scăpau investind în obiecte pe care nu le puteau folosi. Eu nu aveam emoții în exces pentru că mi le absorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută dizgrațios în piept, cum se întâmplă la unii, ci îndreptată ușor spre umăr, ca un căpșor de pasăre. Nu se vedea că respiră, buzele erau moi, parcă abia fuseseră închise. Ochii cusuți de genele negre, strânse, își ascundeau culoarea. S-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-i provocau crize lui Dinu, ca să-l văd învinețindu-se. Câteodată mă urmărea și pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]