9,895 matches
-
cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să nu dizolve tiparele și să nu risipească intimitatea. Renunțarea la necuprins în favoarea măruntelor cuprinsuri este consecința unei atitudini filozofice, definitorie pentru Arghezi: aceea de a acorda lucrurilor zilnice și micului tipar în general valoare primordială în univers. Ca și la Eminescu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în focul sacru al poeziei, Shakespeare, după ce, în piesele sale negre, demască și răscolește cele mai crude nonsensuri în firea umană, în Furtuna redescoperă și exaltă ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu entitatea umană. În acest contact apare conștiința esenței realității de model uman, care este timpul. Viața este operă a timpului și a devenirii, a schimbării, iar spiritul uman este un martor antrenat în vremuirea opusă eternității. Dar schimbarea nu dizolvă totul, pentru că timpul păstrează o rezervă, o aspirație de a se depăși spre durata eternă. Acel prisos de durată cu potențial de veșnicie este trăirea poetică, prin mijlocirea căreia încă în această viață evanescentă omul poate atinge năzuința nobilă, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceasta: "Mori, spre-a deveni", tu ești Doar un oaspete obscur În beznele pământești." Iar în Höcherer und Höchste (Mai înaltul și Cel mai înalt), după ce aici, pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață nici simțire ". Această idee a dizolvării în natură este dezvoltată în poemul Infinitul, unde ea conduce finalmente la cufundarea poetului într-o nemărginire mobilă, în care își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chifle calde, pe ultima masă, din colț, de lângă tejghea. Lui Ivan nu-i era foame, însă mâncă așezat, cu grijă să nu lase firmituri pe fața de masă proaspătă a lui Dominique. După care puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să i se usuce pe obraji. Se simțea eliberată după aceste episoade de plâns, dar știa că lacrimile nu puteau să-i rezolve problemele. Câteva ore uită de toate, visele oferindu-i clipe de relaxare în care toate problemele se dizolvară. Se trezi tremurând în aceeași poziție în care adormise. Nu se învelise cu nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cristal ?? pune lacul, fundul m?rii ?i al oceanului, marea Înghe?at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu lumea fenomenal? haotic?, fundul m?rii este paradisul pa?nic ?i feeric ". Cu sensul de „finit ce se dizolv? În infinit", nem?rginirea, infinitul Îmbrac? astfel, În opera eminescian?, ipostaze ?i sensuri multiple: „Despre cuvântul infinit, de altfel, nu ?ții bine ce denume?te: o realitate obiectiv? sau o subiectiv? neputin?? de cuprindere a lucrurilor? ". (C. Noica) Ins?, la
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
m-ai băgat în seamă pentru că viața mea era ternă și searbădă fără tine. Și culmea e că el nu repetă acum pentru vreun rol. Nu-și exersează talentul de actor profesionist. Exact asta simte. Toate gândurile lui s-au dizolvat în clipa în care ea s-a întors, în clipa în care i-a văzut din nou ochii. Sophia îl pri vește fix. Un mic tremur o străbate de sus și până jos. Probabil că trupul ei s-a scuturat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mut apar în lemnul ușii și așchii de vopsea încep să sară din bucățile de lemn ciobit și nebuna aleargă iar prin cameră și caută ceva caută orice caută un obiect cu care să dărâme ușa să spargă ușa să dizolve ușa, dar camera e goală și pustie, și nebuna știe că trebuie neapărat să spargă ușa, altfel ceva îngrozitor se va întâmpla, dar în același timp o spaimă primară îi spune că dincolo de ușă e un om negru un om
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
putea schimba asta. Un cuțit ar putea schimba tot. Un cuțit înfipt în sternul bărbatului ar anula monotonia ritmului respirației lui. Iar băr batul ucigaș de câini întinde brusc spre ea mâna inertă și spune scurt hai încoace. Cuțitul se dizolvă într-un minuscul foc de artificii. Nebuna ezită doar câteva clipe. Apoi se cuibărește la pieptul ucigașului din lună, a cărui mână dreaptă o îmbrățișează protector. Mâna stângă nu vrea să participe la actul de tandrețe. Mâna stângă rămâne pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
atunci când te-am chemat și nu erai. Aș fi vrut să împart cu tine niște lucruri. Aș fi vrut să-i strângi mâna omului cu care mă culc noaptea în pat. Omului care intră între picioarele mele. Omului care își dizolvă sângele în carnea mea. Aș fi vrut asta și aș fi vrut să te bucuri de privilegiul ăsta. Și n-ai venit. N-ai fost acolo. Acum o să dispari de-a binelea. Acum o să trăiesc doar cu omul ăsta. O să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pentru a-i putea ajuta să se înstăpânească asupra ființei. Le dăm numărul ca perspectivă dominantă de raportare la ființă. Le arătăm oamenii din perspectiva numărului, statistic. E drept, încercăm, timid, să le transmitem și alte raportări, care însă se dizolvă rapid sub dominația numărului. Dorințele oamenilor sunt situate predominant pe domeniul tehnicii. Ne-am înstăpânit prin tehnică asupra naturii; chiar asupra propriei naturi, pe aceasta lăsând-o de fapt subjugată tehnicii. Ne-am lăsat aserviți, dominați de tehnică. Omul un
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a renaște într-o altă limbă. Există persoane împreună cu care nu vream să formăm conceptul oameni. Însă acțiunea unificatoare a ființei ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din individualitate, dizolvându-ne. Și suntem părtași la acest gen de disipare a individualului prin recursul cotidian la este. În sunetele unei limbi răsună ceva din ambianța sonoră a locurilor în care aceasta s-a născut; iar cuvintele poartă cu ele ceva din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o anumită măsură televizorul e și un mijloc de a ne satisface un anumit gen de curiozități, înlocuind tentația de a privi pe gaura cheii, de a pătrunde în intimitatea altora. Este, deci, și o sursă de dezvăluire a intimității, dizolvând totodată și ceva din a privitorului. Intimitatea noastră conține în ea și o cantitate de date sensibile pe care deseori le subsumăm conceptului de acasă. Acasă înseamnă și anumite mirosuri de care ne amintim în unele momente (și care ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
alegerile noastre. Ceea ce pierdem este libertatea (sau libertățile) la care ne conduceau posibilii noștri. E o îngustare de orizont ce lasă să se vadă doar o posibilitate unică: moartea ca imposibilitatea oricărei posibilități. Chiar și libertatea mentală tinde să se dizolve, începând să coincidem cu ceea ce am exprimat (pierderea memoriei putând să ne fure și această dovadă a coincidenței cu sine, rămânând doar intuiția unui eu căruia nu-i mai putem descifra conținuturile). Când propria minte nu ne mai poate surprinde
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
au avut loc manifestațiile de protest. După decembrie Ă89, revoluționarii au impus măsuri imediate, constituind noi structuri de conducere administrativă în toate localitățile țării. Comunicatul către țară, din 22 decembrie 1989, difuzat de Consiliul Frontului Salvării Naționale, anunța că se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu, iar întreaga putere este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale, urmând să se constituie în teritoriu consilii județene, municipale și comunale ale F.S.N., ca organe ale puterii locale. Primăria de până la 15.01
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și se-nălța spre cer. Înțelegeți de ce eram atât de fericită? Dacă nu înțelegeți... îmi pare rău pentru dumneavoastră. Nu vreți să veniți aici? L-aș ruga pe Naoji să vă însoțească la întoarcere, deși s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cules de melci pe localnici pentru a degusta o tocana exotică sau de încercările de avort din Patul conjugal soldate cu bătaia unui cui în capul nevestei. Intenția unei analitici existențiale sau a examenului critic al unei umanități contorsionate se dizolvă după primele concupiscențe cu intrarea în scenă a domnului Marcel, acest "formidable bordel" și filmul rămîne neschimbat pînă la capăt livrînd variațiuni pe aceeași temă, în același "stil". În cele din urmă, Mitu dezertează pentru a-și vedea visul cu
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
umanismul contemporan se definește printr-o opoziție atît față de "barbaria ferocității", acea dezlănțuire a părții instinctuale a omului, în curs de amplă desfășurare, cît și față de "barbaria dulce" a "lumii televiziunii", propagată de homo americanus , în care "discursul grav se dizolvă în chicoteli". Îl citează Constantin Călin, al cărui volum intitulat, salutar, Gustul vieții, ne propunem a-l înfățișa aici. Istoric literar, dar și analist al actualității pe un caleidoscop de subiecte, universitar, dar și gazetar, d-sa se situează la
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și pentru încurajarea partinică a tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
la despărțire. Acolo, în țările din Est, simți cu adevărat că trăiești, pentru că acolo fiecare gest al unui individ are o mai mare pondere decât aici, unde există libertate, o libertate supravegheată, în care gestul individului pur și simplu se dizolvă." (p. 130). Dacă Occidentul este văzut, din România și din celelalte țări comunizate cu forța, ca un teren al libertății și prosperității, Estul și intelectualii lui sunt percepuți, din celălalt punct, într-o grilă complet diferită. Idealismul vulnerat al cobailor
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
desființeze vechile gospodării țărănești. În casa lui rămasă din bătrâni, un țăran trăiește ca un suveran, înconjurat de animale și păsări, de o "curte". La bloc, care este un fel de crescătorie de oameni, el își pierde această demnitate, își dizolvă identitatea într-o masă de indivizi confundabili între ei. Dar toate acestea nu mai sunt de actualitate. Se construiește cu frenezie în România, se redescoperă bucuria de a locui separat, ceea ce prezintă nu numai avantajul de a nu fi deranjat
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
mod evident, vibrează la tot ce se definește a fi societate de consum. Nu se cultivă, nu se conservă, nu se memorează, se devorează. Dacă la nivel individual tot mai rar există întrebarea "cine sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral. Des, prea des, aud manifestat disprețul față de istorie, de trecutul imediat. Mi se spune mereu că tinerii nu sînt preocupați de sistemul totalitar, de ceea ce s-a petrecut în timpul comunismului. Mă ambiționez să nu cred. Și dacă este
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]