525 matches
-
fundului și cercul cel mai mic, interiorul, Îmi făcea semne, peste umăr, să mă apropii - dar, șșșt!, În tăcere! - să țin - fără un cuvințel, șșșt, să nu care cumva să ne-audă... Eu, tot În vârful picioarelor, mă apropiam; apucam doaga, cu teamă să n-o trezesc, să n-o sperii - Îmi bătea inima-n piept ca nebuna și nu știam cum, dar nu puteam s-o mângâi, ca s-o liniștesc (dacă mi-o auzea, doaga?), fiindcă aveam mâinile ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
picioarelor, mă apropiam; apucam doaga, cu teamă să n-o trezesc, să n-o sperii - Îmi bătea inima-n piept ca nebuna și nu știam cum, dar nu puteam s-o mângâi, ca s-o liniștesc (dacă mi-o auzea, doaga?), fiindcă aveam mâinile ocupate... Moș Iacob, tiptil, țopăind aerian, cocostârcos, venea cu a doua doagă - o stăpâneam și pe aceea. Începând de la a treia, lucrurile se complicau, n-aveam decât două mâini (dac-aș fi avut, nu paisprezece, măcar patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îmi bătea inima-n piept ca nebuna și nu știam cum, dar nu puteam s-o mângâi, ca s-o liniștesc (dacă mi-o auzea, doaga?), fiindcă aveam mâinile ocupate... Moș Iacob, tiptil, țopăind aerian, cocostârcos, venea cu a doua doagă - o stăpâneam și pe aceea. Începând de la a treia, lucrurile se complicau, n-aveam decât două mâini (dac-aș fi avut, nu paisprezece, măcar patru...) - dar te pui cu Moș Iacob? El avea leac la toate -“soluții” le zicea, auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-aveam decât două mâini (dac-aș fi avut, nu paisprezece, măcar patru...) - dar te pui cu Moș Iacob? El avea leac la toate -“soluții” le zicea, auzise cuvântul de la mama și-i plăcuse și-l folosea mereu: a treia doagă o sprijinea cu o vargă de alun; și a patra și celelalte, până se făcea „floarea”. - Ș-amu, iertaț’ di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie șî țâpă... Se chincea, trecea pe sub prăjinile de alun, ridica, Încet-Încetișor, cercul cel mai mititel; Îl oarecum fixa, pe doage, cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru ocoluri, pentru fiecare cerc, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru ocoluri, pentru fiecare cerc, până când doagele stăteau singure, fără prăjinile alunilor, fără mâinile ucenicilor... - Șșșșș... S’ nu prin’ de veste, când i-om pune coroana... Și de astă dată lucram Împreună: luam, amândoi, câte un cerc acum În ordine inversă: Începând cu cel mai lărguț - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu prin’ de veste!), o Încoronam... După ce o așezam pe fiecare, Moș Iacob zicea-recita, cu un deget bortilind susul: - „Papa cu-a lui trii coroani puse una pisti alta...” Când Îi puneam ultima (coroană) care abia se sprijinea de capetele doagelor, Moș Iacob, lac de sudoare (și, Doamne, ce bine, ce ocrotitor, ce acoperitor mirosea sudoarea de cal a lui Moș Iacob!), șoptea: - Ei, băi’țălu moș’lui, amu-i amu: căpacu’! ’I ca cum am Încercasă punem căpac gurii cuvioasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la bloc, Mirelo, tu n-ai venit de la coada vacii, ca altele care tocmai ele te mănâncă de fund că, ce să mă fac, țăranca aia de Mirela cu neamu’ ei de văcari și dogari, adică, vezi Doamne, Dogaru de la doagă, dacă taică-său cioplea doage de butoaie și putini, ca să vezi de unde a plecat ca să se-ajungă și ce s-ar fi făcut ea dacă n-ar fi dat peste fraierul ăla de Ticuță s-o aducă-n București, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai venit de la coada vacii, ca altele care tocmai ele te mănâncă de fund că, ce să mă fac, țăranca aia de Mirela cu neamu’ ei de văcari și dogari, adică, vezi Doamne, Dogaru de la doagă, dacă taică-său cioplea doage de butoaie și putini, ca să vezi de unde a plecat ca să se-ajungă și ce s-ar fi făcut ea dacă n-ar fi dat peste fraierul ăla de Ticuță s-o aducă-n București, de i-a făcut buletin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
foarte nostimi, el era un pachet de nervi și, de câte ori rămâneam între patru ochi, o afurisea pe nevastă-sa, ea, pe de altă parte, făcea semne întruna pe la spatele lui, dându-mi de înțeles că bărbatului ei îi lipsește o doagă și nu trebuie contrazis niciodată. Mi-au făcut și un preț convenabil. Dar toate astea nu-mi ajutau contra foamei, a frigului și a popii cu care împărțeam camera. El venea des în oraș, ca să țină slujbe. Vinerea și sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plimbați pe unde vreți. Reiko a scris într-un caiet de învoiri numele ei și al lui Naoko, precum și data și ora. — Distracție plăcută și aveți grijă de voi! spuse portarul. — Ce om drăguț! am exclamat eu. — Ee, are niște doage stricate, spuse Reiko, arătând cu mâna spre cap. Avusese totuși dreptate. Cerul era albastru și un singur nor alb se agățase de boltă, arătând ca o dungă trasată de probă pe o pânză. Ne-am plimbat o vreme pe lângă zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că baba nu mă mai primește acasă, fiindcă vrea să refacă sectorul ei de găini cu gâtul gol, că doar ați auzit ce s-a întâmplat în Cocoșeni? Ce-or zice oamenii care mă cunosc, că mi-a sărit o doagă la bătrânețe și mie, dar și ție. Ce, alte găini frumoase și ouătoare și bune de friptură și zeamă nu-ți plac? Și cloșcă, mă rog, de unde ei, că-n sat n-a mai rămas o găină care să cadă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am făcut-o. Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbește mi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te în scrii la țărăniști. Toate ca toate dar oamenii la care am stat în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
înainte de a porni în sus. Doi bărbați cu un metru topografic și un trepied conversau într-un colț. — E o treabă importantă, cea mai importantă de pînă acum. — Nobilul Stăpîn vrea să fie gata în douăsprezece zile. — îi lipsește o doagă. — Creatura trimite scufundători în scurgerile de tungtanium prin grupul algolagnic. — De unde să luăm forța să-i punem în mișcare? — De la Ozenfant. De la Ozenfant și micul lui catalizator. — A zis c-o să-l dea? Nu, dar nu se poate opune președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la soare. (Melița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frunții - ci ale întregului corp, care pe acele călduri și ca urmare a efortului necesitau nu 2 litri de apă pe zi, ci uneori chiar câte o cofă de apă care măsura până la 7-8 litri, ce se menținea rece între doagele de lemn. într-o seară, după ce noi plecaserăm deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el spre casă, lăsând grâul adunat în paza Domnului. Cu toată prudența lui, se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să trăiască o viață mai intensă decît aceea pe care ar fi cunoscut-o dacă ar fi adoptat orarul de viață al muritorilor de rînd. Tratase deja tema asta Într-una din cărțile lui precedente: „Probabil că-mi lipsește o doagă dacă am ajuns să petrec nopți de dragoste cu o mașină de scris mai curînd decît cu o femeie!“. În cartea despre tatăl lui, avea să consacre un capitol mașinilor de scris. Își procurase o foarte frumoasă fotografie a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
apoi toată lumea să râdă pe seama lor! Întrecea orice așteptări. Tomoe simțea că-i iese foc din obraji. „Și ce dacă-i străin“, gândi ea, „e nebun, e nebun de legat. Mă întreb cu toată seriozitatea dacă nu-i lipsește vreo doagă.“ Tot drumul spre casă, în tren și apoi în autobuz, a stat cu spatele la ei, refuzând să-i adrseze vreun cuvânt lui Gaston și chiar și lui Takamori. — Fii înțelegătoare. Asta e. La urma urmei, e prima lui zi în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
adaugă. Deși, din moment ce tu ești cea care s-a despărțit de el, Connor e de fapt victima În povestea asta. Se apleacă În față, confidențial. Trebuie să-ți spun că multe dintre fete au zis că trebuie să ai o doagă sărită de ai făcut așa ceva ! Nu-mi vine să cred. Connor a ținut un discurs despre faptul că ne-am despărțit. După ce mi-a promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Curtea avea înfățișarea unui han cu case de jur împrejur, vechi și cu încăperi ce se ghiceau prea mari. Latura din fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
genunchi, îi lega cu o sfoară, punea deasupra haina ruptă în coate și se numea că nu e gol. Într-un loc găsiră. Cârciumarul încercă vreo câteva costume. Nu-i prea veneau. Erau largi și scorțoase. Ședeau pe el ca doagele. Ori erau scurți pantalonii, ori nu i se mai vedeau mâinile din mmeci. Marfă cusută cu economie pentru câștig. Aglaia se certa cu negustorul: - Potrivește-le oleacă! Le mai dai la ucenicii dumitale să le facă cum trebuie. Apoi se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu milă, n-avea ce le face. Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe dedesubt. Ținea nevastă și casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cumpărase păsări, le făcuse cu mina lui cotețe de șipci, le vopsise și le aducea de la șina Constanței porumb, ca să le îndoape. Stere le număra seara și dimineața, le căuta de ouă, se apuca să spele butoaiele, să le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul fl mulțumea. Ea întindea fața de masă, răsturna mămăliga din care ieșeau aburii și-l aștepta să se închine. Bărbatul avea privirile stinse. Pe fața-i aspră, acoperită de o barbă sură, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de veci, cu patru cai și dric împodobit. Se strânseseră vecinii pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lux, dădea cu clanța Nicu-Piele. - Cum nu? Am ceva extra... Stați... A scotocit rafturile, s-a urcat pe o scară, a scos marfa. Pentru lungan era mai greu de potrivit. Avea măsură mare, și hainele ședeau țepene pe el ca doagele. "Neamul prost se cunoaște și când doarme", gândea în sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]