1,063 matches
-
multe linii tremurate, nu se mai potrivește nimic. Această trudnică lucrare de reconstituire. Chipurile, vocile, detaliile, lumina de atunci - cine e această umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel cu tine această incapacitate de a fi altul decît sluga docilă care acționează zilnic În numele tău să luăm de pildă o femeie și un lavoar spunea Huxley ce deosebire există Între vecina mea și o găleată de gunoi sarcinile electrice care le determină nu diferă decît prin alcătuirea lor specifică poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost ridicată În luna mai a anului 1987, prin donația poetului și animatorului cultural George Almosnino, antena pentru captarea posturilor de televiziune bulgare. O cafea, o țigară și iar aceste foi albe sub ochii mei, sub pixul care se supune docil ca o ordonanță la toate capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce se numea Nora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două patrii deodată“, nu știu, nici nu vreau să aflu ce mecanism secret le-a declanșat, ce amintire sau ce presimțire și-a tremurat pentru o secundă imaginea pe retină ca să-și lepede apoi de bunăvoie forma reală topindu-se docil În cîteva cuvinte. Am mai vorbit despre toate astea cu el mai de mult; mi-a spus că Înainte de a scrie adormea, o dată a visat un bărbat de gips și o femeie de gips și dialogul lor se muia lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îl mutase din considerente de securitate în biroul din spate și am reușit să fac rost de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală despre cum să am grijă de obiectele pe care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa de la vernisaj. Abia ieșisem din galerie când am zărit o față cunoscută îndreptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-i cunoști. Ori asta nu poți s-o faci din mașină. Numai mergând pe jos vei ajunge să te miști pe aici ca în propria ta ogradă. Lasă mașina să o ducă Ileana acasă, iar tu vino cu mine! Docil, inspectorul îi întinsese Ilenei cheile după care îl urmase pe bătrân. În mod normal n-ar fi făcut asta sub nici o formă dar acum se conformase dorinței moșului fără ca măcar s-o întrebe pe femeie dacă știe să conducă. Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
umărul lui socru-său. Vreau să rămâi aici! spuse el cu voce fermă. Înțelegi ce spun? Nu te miști din locul acesta, mă aștepți până ce mă întorc! E clar, nu-i așa? Comisarul dădu din cap aprobator. Devenise dintr-o dată docil și ascultător. Se așeză pe unul dintre bolovanii de alături și rămase acolo, privind în gol. Inspectorul dădu să plece dar se răzgândi. Și dacă se întâmpla ceva neașteptat acolo sus, pe platou? Dacă îl zăreau cei de la Pinforest și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese și ea tînără, presque une enfant, aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Moștenise de curînd afacerea tatălui său, un magazin de pălării din Ronda de San Antonio, unde Învățase meseria În care visa că, Într-o bună zi, avea să-și instruiască propriul fiu. Sophie Carax i-a apărut fragilă, frumoasă, tînără, docilă și fertilă. Sfîntul Eustachie nu-și dezmințise reputația. După patru luni de curte asiduă, Sophie i-a acceptat cererea În căsătorie. Domnul Molins, care fusese prieten cu Fortuny bunicul, l-a prevenit pe Antoni că se căsătorea cu o necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să slujească sub bătaie. — Dumneavoastră sînteți aici de mult? Omulețul Încuviință. — Sluga ’mneavoastră, sînt agangat aici, la familia Miravell, din ’20. — Aveți cumva idee ce s-a ales de familia Aldaya? — Păi, probabil că știți dumneavoastră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la institut. Doamne, apără-mă și păzește-mă. Numai maimuțe ajung În aulă. Darwin era un visător, vă asigur. Nici o evoluție, nici pe naiba. Pentru fiecare ființă care raționează, am de luptat cu nouă orangutani. Ne-am mărginit să Încuviințăm docil. Profesorul ne salută și se duse, cu capul plecat și cu cinci ani mai vîrstnic decît În clipa cînd intrase. Tata oftă. Ne-am privit scurt, neștiind ce să spunem. M-am Întrebat dacă ar fi trebuit să-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă descurc. Avocații m-au stors și sînt Îngropată În datorii pînă-n gît. Cu tradusul se cîștigă aproape la fel de puțin ca și cu scrisul. Mă privi ca și cînd ar fi așteptat un răspuns. M-am limitat să-i surîd docil. — Dumneavoastră traduceți cărți? — Nu mai. Acum am Început să traduc formulare, contracte și documente de vamă, fiindcă se plătește mult mai bine. Ca să traduci literatură ești plătit mizerabil, deși, la drept vorbind, ceva mai bine decît ca s-o scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
evoluția situației din Iran, cât și pentru a evita instituirea unei supremații chineze în regiune. Statele Unite vor controla mai mult ca oricând Golful Mexic și vor vrea să se asigure că atât Mexicul, cât și Canada și Venezuela au conducători docili. Conflicte bazate pe pretexte petroliere ar putea izbucni și în Asia Centrală, între China și Rusia, între Statele Unite și China, între Turcia și Iran. Kazahstanul va dori să se impună ca arbitru și ca putere regională. Celelalte țări consumatoare îUniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ani după moartea lui Strickland a scris Maurice Huret articolul acela din revista Mercure de France care l-a salvat pe pictorul necunoscut de la uitare și a deschis calea glorioasă pe care au urmat-o mai mult sau mai puțin docili alți autori. Vreme îndelungată nici un critic nu s-a bucurat în Franța de o autoritate mai incontestabilă și era imposibil să nu fii impresionat de afirmațiile pe care le făcea Huret. Ele păreau extravagante, dar judecăți ulterioare i-au confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
agresivi, numai gura de ei, de când îi știu, și i-au omorât pe cei mai buni, l-au izgonit pe Cuza, nu?, cică au omorât 80% dintre conducători, suntem un popor care-și omoară domnitorii, prim-miniștrii, președinții, dușmănoși și docili, dacă le-ai spune că mâine vine Ceaușescu, n-ar mișca unul un deget, asta-i libertatea lor, batjocoriți și jefuiți, FNI-ul e dovada... Nu te interesează? (Pauză, vorbește cu cea de la telefon...) Cum nu?... Hai să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin păr. Anul viitor mă pun pe treabă! Știa Însă că dacă acum spiritul turnulețelor și fleșelor Îl făcea docil și visător, mai târziu avea să-l copleșească. Dacă acum nu era conștient decât de propria-i inadecvare, efortul Îl va face să-și dea seama de impotența și insuficiența sa. Colegiul continua să viseze - cu ochiii deschiși -. Amory era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură și a jeg. După patru zile de lucru În mijlocul lor, am ajuns să distingem mai multe tipuri de vagabonzi. Noi Îi Împărțeam În patru categorii: veteranii, copilașii, docilii și durii. În categoria veteranilor intrau cei atât de bătrâni, că de-abia se mai mișcau, copilașii Își primiseră numele nu din cauza vârstei, ci din cauza stării de debilitate mentală În care se aflau, docilii erau firi slabe, cu un psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Împărțeam În patru categorii: veteranii, copilașii, docilii și durii. În categoria veteranilor intrau cei atât de bătrâni, că de-abia se mai mișcau, copilașii Își primiseră numele nu din cauza vârstei, ci din cauza stării de debilitate mentală În care se aflau, docilii erau firi slabe, cu un psihic fragil, gata să facă orice pentru un ban sau un semn de milostenie, pe când durii Își aveau mândria lor, În numele căreia mergeau până-ntr-acolo Încât umblau În puterea iernii numai cu un tricou subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pune-i să se uite spre cameră. Și dacă apare iar durul de ieri, cheamă-i imediat pe bodyguarzi. Cam așa vorbeam despre ei. Cele mai multe bătăi de cap ni le dădeau, desigur, copilașii și durii, iar cei mai manevrabili erau docilii. Printre duri era și unul care nu punea deloc gura pe băutură, citea poezii din perioada beat, scria el Însuși poezii, picta și se erijase Într-un adevărat lider al mișcărilor de stradă menite să aducă ușurarea situației vagabonzilor. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care, după față, aș fi zis că e portorican, și mi-a adresat câteva vorbe În japoneză. Am rămas mut de uimire, cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le deținea nici măcar prim-ministrul, dar cu siguranță n-aș fi știut că În New York se află un șofer de taxi sirian. Până am ajuns În Bowery, șoferul m-a boscorodit tot drumul că am fumat În mașina lui. Vagabondul docil japonez stătea lângă un panou metalic pe jumătate Îndoit pe care scria Bowery. Era așezat la ceva distanță față de ceilalți vagabonzi morți de beți și, la un interval de un minut, ducea la gură sticla de Jack Daniels Înfășurată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Întâlnim, asta a venit de la sine, fără sentimente de vinovăție din partea unuia sau a altuia din noi. Probabil că mă plictisisem, prea făcea cum Îi spuneam și, În plus, mă Întâlneam și cu alte femei, care nu erau așa de docile și ascultătoare ca ea. Treptat, acestea i-au luat locul În ordinea priorităților, atâta tot. În curând a sosit și Noriko. Keiko Kataoka simțea că se umezise, după ceva timp, fără ca măcar să fie atinsă. — Îmi cer mii de scuze, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful sofist apără cauza individului, atacând comunitatea, vinovată că fabrică în serie subiecți docili și formatați pentru a se supune ordinii colective. Etica individualistă și antisocială presupune o opțiune net hedonistă. De altfel, ea generează situația hedonistă. Pentru că plăcerea apare încă de la înscrierea existenței individului în registrul naturii, în chiar momentul declarației de independență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți. Moartea nu e ceva de care să te temi. Metempsihozele și metensomatozele, aceste vechituri orientale aduse pe meleagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]