752 matches
-
whispering ambitions, Guides us by vanities. T.S. Eliot, Gerontion (1920) Timpul perfecttc "Timpul perfect" Nu este nevoie să trecem prin purgatoriul spovedaniei pentru a descoperi că uitarea este mai dificilă decât cea mai subtilă artă a memorizării. Știm totodată că docta ignorantia, în care se consumă miraculos iertarea, se obține mai greu decât darul profeției. Pentru orice ascet, lupta minții cu „ținerea de minte a răului” este presărată, invariabil, cu solitare înfrângeri. În cuvintele nefericitului Augustin din Hippona, înainte de a gândi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un fel magică. Dar numai ea conferă adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
und der Hellen Pforten zu erhalten, Wittenberg, 1557, cu indicația unui posesor, „Mich. Heyndel”, probabil un credincios luteran (bănuim că din secolul al XVIII-lea), de pe Fundus Regius, de la care lucrarea a intrat în fondul Batthyăneum; Die Propheten alte Deutsch. Doct. Mart. Luther, Wittenberg, 1546, cu un splendid ex libris al lui Cristophor Migazzi; Assertio septem sacramentorum adversus Martinum Lutheru, aedita ab invictissimo Angliae et Franciae Rege Do. Hyberniae Henrico eius nominis octavo, f. l., Anno MDXXIII, o carte polemică în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
iubirii" (Emmanuel Lévinas, Altfel decât a fi sau dincolo de esență, Editura Humanitas, București, 2006, p. 330). 70 Tăcere a înțelepciunii ignorante, înțeleasă în sens cusanian, de convertire a intelectului prin intermediul credinței maxime și al iubirii unificatoare (cf. Nicolaus Cusanus, De docta ignorantia, III, 11; Editura Polirom, Iași, 2008, p. 475). Cf. de asemenea "ignoranța doctorală" (Montaigne), "ignoranța savantă" (Pascal) sau "știința neștiutoare" (Schelling). 71 Străvezime (PD), p. 281. " În adevăr vei cunoaște / știind făr-a înțelege" (Fructe, E, p. 116). 72 Cel
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
siècle” ș.a. Pentru ediția G. Călinescu, Viața lui M. Eminescu (2002) a fost distinsă cu Premiul Academiei Române. Cartea de debut din 1998, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, are la bază teza de doctorat. Este un studiu doct de literatură comparată, elaborat cu spirit sistematic, începând cu definirea conceptului de baroc și continuând cu reconstituirea universului acestui concept și cu relevarea simbolurilor proprii barocului până la recepția lui în domeniul artelor și al literaturii europene. Textul se susține și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
dantă, dar am ales să continui, pe măsură ce eram prins total în mrejele cercetării de teren, bazate pe observație participativă și imersiune totală în lumea pelerinilor, celebra ethnographer’s magic (Malinowski, 1984 : 6). Simțeam cum experimentez din mers antagonismul dintre reprezentarea doctă, academică a obiectului de studiu și propria mea existență de pelerin, un parcurs de inițiere, în căutarea unui adevăr concret ascuns într-un labirint în care încercam să urmez un improbabil fir al Ariadnei. Poate că aceasta este de fapt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacrului (și derivatele sale) este atât de dificil și pentru că el nu se concepe rațional. În schimb, poate fi înțeles mai bine prin uneltele sentimentului - poezie, proză, fotografie, filme. Între limitele artistice, realitatea sa transcendentă transpare mai bine decât în docte analize academice. Abordarea „fizică” a sacrului provoacă cele mai profunde rezonanțe în planul reacțiilor psihice, irațio nale uneori (Filoramo et al., 2004 : 424). Mi-am dat seama de acest lucru pe propria mea piele, implicat în pelerinaj, atunci când limitele observației
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
alături de obscurantism și erudiția alături de modernitatea laică. Ea a reamintit că, în concluzie, cultura religioasă nu era doar producătoare de credințe, ci și de știință; că de-a lungul disputei dintre Rancé și Mabillon, bătălia științei și a credinței, a docților și a pioșilor, a traversat Biserica franceză din interior; că filologia nu s-a născut odată cu umaniștii Renașterii, și nici istoria ca știință în secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea, ci cu mult înainte, odată cu diplomatica benedictină; că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Eram stingherit cumva de discuția asta, care mi se părea destul de artificială și care continua în curtea școlii. Se prelungea. În curtea unde e plin de golani care așteaptă parașutele de la a noua. Dacă ar fi auzit vreunul ce discuții docte port, mi-ar fi zis să mă internez pe loc. Pentru că Șăfu zicea cam așa. Recita. - Dragă, să nu ne legăm de comunism. N-a fost așa cum crezi tu! La noi nici n-a fost comunism! Tu nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul doctor R." a fost un foarte bun prieten al meu pe care voiam să-l chem la telefon chiar mâine nemaiîntâlnindu-ne de vreo trei ani. Nu fac nici un comentariu, dar vânzătoarea, vorbăreață, îl caracterizează, așa cum îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doua cauză a insuficientei pregătiri a preoților din ziua de azi. În primele secole, casa Episcopului era Seminarul pentru preoți și diaconi; prezența și sfînta conversație a Prelatului lor era o lecție vie, continuă, sublimă, prin care teoria cuvintelor sale docte și practica asiduelor sale preocupări pastorale se învățau împreună. În acest fel, pe lîngă alexandriți îi puteai vedea ce frumos cresc tinerii atanasii; Pe lîngă familia Sixtușilor, erau Lorenzii. Aproape fiecare mare Episcop pregătea în familia sa un om demn
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
martirizat cu supliciile primilor creștini, care acoperiți de miere și expuși razelor soarelui, mureau lent sub înțepăturile muștelor, viespilor și tăunilor. Un astfel de sistem nu a fost perfectat dintr-odată. Vasta sa construire a fost opera îndelungată, obositoare și doctă a oamenilor legii, a acestor perfizi adulatori ai tuturor guvernărilor; dar gîndul inițial și general al acestei opere a samavolniciei omenești a fost sugerat firesc în politica domnitorilor și guvernărilor de către falsa poziție a unui Cler decăzut; acesta este unul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu numai prin influențele a ceea ce se numea laxism, ci și prin ceea ce se numea rigorism. Sînt prea cunoscute disputele teologice dăunătoare uniunii Clerului precum și sfințirii acestuia, încît nu voi mai adăuga alte cuvinte. 82 Să luăm exemplul celor mai docți, cum ar fi cel al lui Tournely sau al lui Gazzaniga. Eu au scris un volum mare și erudit cu adevărat asupra harului. Numai în încheiere atinge fugitiv, nu tratează, chestiunea "în ce constă esența harului", și o lasă nerezolvată
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru a fi capabilă să predea doctrina sacră. 90 Matei, VII, 6. 91 Strom. L. 1. 92 Strom. L. 1. 93 Sf. Girolam spune că Origen se servea de științele profane pentru a aduce la credință filosofii și alte persoane docte care veneau să-l asculte (D.V.1., c. 54). Grigore Taumaturgul, cel mai ilustru dintre ucenicii săi, în Orațiunea pe care a pronunțat-o la încheierea studiilor sale, ca o laudă la adresa învățătorului său (Thau., In Orig.), descrie metoda pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le spune regizorul“, iar ideea de a exersa putere și autoritate mi-a fost antipatică de la Început. Niciodată nu am putut să stau În sală la o masă și să comand altora pe un ton rece, vorbindu-le la microfon doct și distant. Dimpotrivă, am căutat pericolul, acțiunea directă, iar faptul că eram până În ultima clipă pe scenă, printre actori, m-a stimulat. Starea asta de pericol era În Ubu ceva esențial. GB: Și de aceea Ubu era nemaipomenit. Totul funcționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de vreo treizeci de ani Încoace pe fabricarea de manifeste sociale, politice, existențialiste (evident, cu unele excepții), folosind, de pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am găsit să-i spun altceva decât că aveam de-a face cu un efect al tezei despre tipic, personajele de roman nu erau privite ca indivi dualități umane, ci doar ca exponenți ai unor categorii, clase, etnii. Bâiguiala mea doctă l-a scos din sărite pe Benador: — Ce teză, domnule, ce tipic, dumneata nu înțelegi că m-au făcut antisemit? Se înroșise, clocotea. Trebuia să găsesc argumente să-l liniștesc. — De ce nu luați lucrurile mai în ușor? i-am spus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bine funia și săpunul, păstrându-le pentru alte vremuri "mai fericite" ale evoluției capitalismului în România . În zilele următoare, cu acceptul amicului, m-am apucat să creionez pe baza celor auzite și a Dosarului, așa "ad usum Delphini", cum spun docții, un "memento" pentru cine s-o nimeri, gândind și la spusele lui Iulius Fucik înainte de a fi executat: "Oameni, eu v-am iubit, vegheați"! I-am prezentat "în premieră" amicului câte ceva din cele scrise, a ascultat cu privirea fixă, ațintită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar dori să poată studia în România. Numele Cuza e rar și în România, mi-am zis eu doct, darămite în Chile și apoi, ca istoric, știam că Principele Unirii, bărbat frumos și cu succes la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de numire ca Ambasador, nu apare nici o mențiune că înainte de 1989 aș fi avut "activități sau atitudini... care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului... și a dreptului la viața privată" țineți-vă bine, acum veți remarca stilul doct al celor de la CNSAS: "prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din declarația Universală a Drepturilor Omului!" (Permiteți o întrebare: ce prevederi din cele două documente internaționale au fost respectate pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
se delecta cu inegalabilele concerte pentru pian ale lui Mozart, cu marele nr. 1 al lui Ceaikovski, cu Imperialul sau Eroica lui Beethoven, cu Neterminata și liedurile lui Schubert, cu operele lui Verdi... Mici prezentări, ce mi se păreau foarte docte și pe care le ascultam cu invidie și vaga speranță de a le putea imita într-o zi, precedau audiția propriu-zisă. Preferam „medicina”, unde exista un amfiteatru adevărat și unde organizatorii dobândiseră, după cât îmi pot da seama acum, mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai spu nea că abstinența și acțiunea lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pracsiu care viețuiește pe aceste meleaguri de peste 40 ani. Spirit lucid cu un simț critic înnăscut și cu înclinație naturală pentru detaliu nu e de mirare că orientarea sa predilectă este critica literară, pe care o abordează într-o manieră doctă, fără să-i scape minuțiile stilistice sau de structură. Această orientare devenea clară încă de la susținerea licenței sale cu lucrarea „Critica lui Șerban Cioculescu” subiect extrem de pretențios având în vedere personalitatea celui studiat. Va continua, apoi, prin remarcabilele sale studii
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
lui sugestii multiple venite din zona psihanalizei, a fenomenologiei și filosofiei existențiale. Transplantarea ideilor abstracte în propria creație capătă la I. Negoițescu, ca la mult îndrăgiții de el romantici germani, o densitate magică, neguroasă, colcăitoare de viață. În fine, prin „docta intuiție creator deformatoare“, punctul de plecare al criticii sale pare călinescian, cu atât mai mult cu cât autorul Bietului Ioanide preconizează și ieșirea din contingent, scoaterea din temporalitate a întregii literaturi, actul critic fiind el însuși atemporal, fiindcă presupune existența
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din studiul Poezia lui Eminescu (1930). Spirit enciclopedic, riguros, informat și tentat de relaționări inedite, V. înțelege să abordeze problemele literaturii române de pe poziția unui hermeneut plurivalent, de unde și multitudinea referințelor comparatiste, raportările la cei vechi ori la moderni, filiațiile docte, relevarea fondului autohton și datele despre circulația motivelor, toate din perspectiva unui exeget pătrunzător, totdeauna echilibrat, refractar paradoxului și aventurii. Sub semnătura sa mai apar Masca timpului (1926), Influența lui Hegel în cultura română (1933), cea dintâi micromonografie consacrată lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]