1,277 matches
-
mai deschid alte scrisori, dacă aveau să vină, însă și să nu-i spun lui Randle despre ele pentru moment. Lucrul ăsta mi se părea esențial pentru situația prezentă, de-a dreptul crucial. Aveam să urmez partea importantă a indicațiilor doctoriței fără să-i dau însă scrisorile. Știam că scrisorile ar putea-o ajuta pe Randle să-mi trateze afecțiunea, dar. Dar dar dar. Cum să explic asta? Era pur și simplu prea repede - nu mă aflam pe lume de destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric începuse să se înrăutățească. (Cu voce tare, am avut grijă să spun „starea mea“.) — Poate n-am fost destul de explicită în privința naturii relației noastre, spuse doctorița Randle drept răspuns. Te afli aici conform termenilor stabiliți de tine, nu de mine. Eu fac doar ceea ce tu îmi permiți să fac. — Dar eram bolnav. Vreau să zic, fără supărare, de ce nu aveam un doctor adevărat? — Eu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat să mai am vreo părere despre aceste ședințe. Ea îmi răspundea la întrebări, eu îi răspundeam la ale ei și amândoi beam ceai. La asta se limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a doua întâlniri cu doctorița Randle. — Dar nu este... am spus cu voce tare, apoi m-am oprit, dându-mi seama că fusese doar un vis. Cât timp dormisem, ceva se schimbase. Atenția mea amorțită, doar pe jumătate trează, se întoarse spre interior ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe-o planetă făcută din piatră și apă. Materie tăcută și adevărată. Când mi-am adunat puterile, m-am ridicat în picioare din mijlocul dezastrului, m-am clătinat, m-am echilibrat. Cuvintele îmi veniră în minte fără să le caut: Doctorița Randle nu te poate nici ajuta, nici apăra. Am șchiopătat până în bucătărie și m-am apucat să scot din dulap scrisorile Primului Eric Sanderson. 7 Cripto-zoologia rechinilor pur conceptuali, sistemele de apărare cu dictafoane și spargerea codului becului într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea s-ar putea să nu pară credibilă de aproape, dar de la distanță vei fi invizibil. Regret și speranță, Eric 8 Impresionistul — Cum au mers lucrurile la serviciu săptămâna asta? Eram angajat de luni întregi, dar doctorița Randle era încă încântată de asta. — Au mers bine. Dar e plictisitor, sincer să fiu. Știi și dumneata. — E bine când e plictisitor, Eric. A trecut mai bine un an de la ultima recidivă. Cred că poți socoti plictiseala o izbândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
socotești plictiseala o reușită în comparație cu starea în care te aflai la început. Uneori trebuie să muncești mult ca să ajungi la stabilitate. — Ei, asta-i, vezi dumneata, trebuie să alergi cât te țin picioarele doar ca să rămâi în același loc. — Eric. Doctorița Randle purta un pulover roșu, larg, cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
însă neschimbați, grei și opresivi și puternici, însă nu foarte atenți. — Dumneata ești doctorul, am spus. Mă las în mâinile dumitale capabile. Ăsta e-un efort de echipă, Eric. Fii sigur că în cele din urmă o să reușești. Descoperisem că doctorița Randle vedea cel mai adesea ceea ce se aștepta să vadă și nu ceea ce avea de fapt în fața ochilor. Mă las în mâinile dumitale capabile? Nu vorbeam întotdeauna așa. Când am venit prima dată la ea, nu vorbeam deloc așa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu vorbeam deloc așa, dar - sfârrr -a trecut pe deasupra, pe deasupra capului ei mare și năuc, dimpreună cu toate celelalte lucruri. Poate că majoritatea oamenilor nu observă nici jumătate din ceea ce chiar văd. Am încredere în dumneata, am spus. Rusty, cățelul doctoriței Randle, adulmecă fericit în jurul picioarelor mele, stârnit de mirosul lui Ian. Dacă te puteai lua după trecut, la întoarcerea acasă, Ian avea să amușine mirosul câinelui de pe jeanșii mei, avea să-mi arunce o privire de dezgust și să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pis pis pis. Am ajuns la altă răspântie și am cotit la stânga, pe lângă o cutie cu vechi clișee de tipărit și mașini de scris din anii 1930. După o vreme, mi-am dat seama că începusem să mă gândesc la doctorița Randle, lucru pe care nu-l mai făcusem de mult timp. Altă răscruce. Am cotit la stânga. — Pis pis pis pis pis pis. Am încercat să-mi aduc aminte cum îl chema pe câinele lui Randle. Ricky? Robbie? Rusty? Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cercetând rapid cu privirea pagina de titlu și apoi trecând la coperta a treia. În fotografia de autor, era mai tânără, mai subțirică și, după culori și păr, îmi zâmbea de undeva de pe la mijlocul anilor ’80. Dar, Iisuse, ea era. Doctorița Randle. Profesor Helen Randle, conform copertei. Am frunzărit paginile, oprindu-mă la voia întâmplării: ... și chiar reacțiile de natură mai generală la planșele Overland standard nu indică vreun ciclu de 8 cu adevărat semnificativ. Precizia e esențială atunci când înregistrezi aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi fost, părea genul de lucru pe care nu voia ca doctorul să-l găsească după plecarea sa. De ce să-l scrie pe o carte, pe cartea aceea? Doar dacă... doar dacă ar fi știut că eu voi recunoaște numele doctoriței Randle și voi... Oare el m-a trimis la ea? M-a trimis să-i ascult un an întreg teoriile alea stupide doar pentru ca, atunci când aș fi ajuns în sfârșit aici, să scot exact cartea aceasta din raft și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în sus pe un pat, uitându-mă la niște cuvinte prost vopsite în albastru scrise pe-un tavan. Cuvintele albastre spuneau: Nu știam cine sunt. „Deci, ce poți t Acum, după o oră, stau într-o sală de operație și doctorița încearcă să nu se încrunte sau să suspine sau să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să se frece la de limbaj negativ al corpului deloc. În schimb, ea șede dreaptă de spate și nemișcată și-și ține ambele mâini - roșii, durdulii, muncite - strânse ferm pe-un capăt și pe celălalt al unui pix parker argintiu. Doctorița, al cărei nume este R trăsături puternice și imobile și Are o prezență fizică mare, bovină o înfășoară un aer de inteligență apocaliptică Ea îmi reține privirea o secundă, poate o secundă și o f chiar să-ncerc o ridicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
steagurile? Dar nu cred eu cé le stropesc cu sînge, eu cred cé le fac cu vopsea. Asta-i numai o vorbé cé le stropesc cu sînge, dar de fapt ei le fac cu vopsea... 8 În clasé a intrat doctoriță cu o faté mai mare, care avea doué funde mari În cap, ca sé caute de péduchi și sé controleze unghiile. Pionierii nu trebuie sé aibé péduchi și nici unghii negre. Ce fel de exemplu dau? Și nici pantalonii murdări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru a ști exact interferența dintre linia mediană a inimii și elipsa lui Saturn în vederea consultului. Era ora 1433 a celei de-a doua zile și timp de 16 zile trecură prin fața plăpumăresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scanarea fundului de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o absolventă a Facultății de Medicină din Cluj, Catrina Barbu, și conferențiarul universitar Cornel Opreanu, de care tânăra se îndrăgostește în timpul studenției și sub a cărui coordonare lucrează ulterior pentru descoperirea unei substanțe (eritropoetina) necesare în combaterea anemiei. O altă doctoriță, Santuza, dornică să se mărite cu Cornel Opreanu, manevrează astfel încât Catrina Opreanu să plece în Moldova, ca participantă la o campanie împotriva epidemiei de tifos exantematic (ne aflăm în vara lui 1940). La întoarcere, protagonista romanului constată că iubitul ei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
peste morminte. În perfuzii de 0.400, primăvara, o hepatită lichidă. Visul Geniei era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era mică, a stat două săptămâni internată într-un spital din Tecuci. A îngrijit de ea o doctoriță rezidentă. Era toată un zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță. Când o să fiu mare vreau să ascult inimi. 19. Petre, să fugi de oamenii care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la altul... În cele din urmă, cu mare plictis, a format numărul. Când a auzit glasul centralistei, a intervenit cu Însuflețire: ― Scumpo!. Treaba cu Păcurețul s-o lăsăm pe altă dată. Acuma Întreabă și tu În clinica ceea de o doctoriță... Cum ai zis că Îi spune? ― Despina Hliboceanu. ― Auzi: Despina Hliboceanu. Și spune-i să vină la poartă, că o așteaptă maică-sa. Te pup. Aștept. După un timp, care Liei i s-a părut fără capăt, a sunat telefonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pacientul este pregătit. Medicul de gardă din această noapte va urmări dacă Între timp nu apare ceva deosebit. M-am gândit ca echipa operatorie să fie formată din dumneavoastră, domnule doctor Vatră, avându-i alături pe doctorul Gruia și pe doctorița Despina. Aș dori ca dumneavoastră să fiți șeful echipei. Ce părere aveți? Doctorul Vatră - cu ticul lui obișnuit - și-a așezat mai bine ochelarii pe nas și a răspuns: ― Sunt de acord cu hotărârea dumneavoastră, domnule profesor. Aș fi avut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În sala de operație, profesorul a Îmbiat-o: ― După dumneavoastră, domnișoară doctor. Despina a Împins ușa cu cotul și a intrat. Pacienta era deja Întinsă pe masa de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]