394 matches
-
să intrăm în detalii. Din Așteptîndu-l pe Godot de Beckett CUPRINS CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1: Elita CAPITOLUL 2: Zori și camere CAPITOLUL 3: Manuscrisul CAPITOLUL 4: O petrecere CAPITOLUL 5: Rima CAPITOLUL 6: Guri CAPITOLUL 7: Institutul CAPITOLUL 8: Doctorii CAPITOLUL 9: Un dragon CAPITOLUL 10: Explozii CAPITOLUL 11: Dietă și oracol PROLOG unde se vorbește despre cum se creează o nonentitate care devine oracol datorită unui geniu financiar care își descoperă copilăria senzuală CARTEA îNTÎI CAPITOLUL 12: începe războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-o la spate, Nicu simți că botul - fiindcă numele îi venea de la cum îi era făcută gura - îi puțea. — Bă, ăsta, cu mama nebună, hai, fă-te’ncoa cu pomana porcului. Băiatul, care suporta de-obicei agresiunea ca pe-o doctorie amară al cărei gust trece după un timp, își aminti cu groază că tocmai azi avea două lucruri pe care bețivanul nu trebuie să le găsească cu nici un chip: văcuța primită de la Dan, Fira pe numele de botez, și plicul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mereu pe la noi: — Vrei să spui că de-obicei gândul la mine te-adoarme, atât de interesantă îți par? Ar trebui să mă simt ofensată, dar pe dumneata te iert, poți să mă folosești ca medicament. Papa e doctorul, eu doctoria. N-a zâmbit defel, nici măcar din politețe. S-a sculat și a trecut îndărătul fotoliului meu, în picioare, astfel că nu-l puteam vedea. — Dumneata, Iulia, ești ca un mic păianjen care, când simte pe cineva aproape sau când îl
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormîntare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, " Stricato, nu mă mai tîrî pe la toți doctorii, că oricum o să mor", după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a luat În furculiță altă dolma verde, a pus-o În farfurie și le-a dezvăluit tuturor secretul ce creștea Înlăuntrul ei: — Azi am fost la ginecolog... — Ginecolog! a repetat imediat Feride, fără să facă Însă vreun comentariu. Dintre toți doctorii, ginecologii erau singura categorie În privința căreia avea foarte puțină experiență. — Am fost la ginecolog să fac un avort. Zeliha și-a terminat propoziția fără să se uite În ochii nimănui. Banu a lăsat jos aripioara de pui și a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acest subiect, nici măcar pe tonul de zeflemea pe care atît de bine se pricepea să-l adopte cînd voia să discrediteze ceva, prefăcînd-se că-i descoperă un element comic. Mi-ar fi putut spune: „Ei, ce mai face Zscharnak, cu doctoria sau cu escrocheria?“. Nu m-aș fi formalizat de jocul de cuvinte facil. L-aș fi luat drept o dovadă de interes. Nu cred că nu-l interesa ce mi se Întîmpla mie, dar alesese să nu vorbească spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
murise bărbatul de cancer și care spunea tuturor la înmormântare, printre bocete fără lacrimi și grija de a nu fi cumva furată de rudele mai puțin pioase, cum scumpul ei soț o certase, „Stricato, nu mă mai târî pe la toți doctorii, că oricum o să mor”, după care a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
medicina nu mai era treaba lui. I-am adus aminte că avea datoria înaintea lui Dumnezeu să ajute prin orice mijloace de care dispunea o făptură aflată în suferință. Drept care și-a luat vechea cutie de chirurg și săculețele cu doctorii și am pornit-o spre Augusteon. Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea casele patriarhale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ar fi vrut să-l vadă nefericit, ajuns pe drumuri, la mila ei. Îi mai trecea timpul și cu astfel de povești pe care le inventa ca să-i vină inima la loc. Următoarele două săptămâni au trecut ca o doctorie înghițită cu de-a sila. A stat mai mult pe la magazin și a descoperit voluptatea cititului. Colega de bancă îi dăduse o carte, uite, ia cartea asta să vezi ce chestii scrie în ea, n-o mai lași, dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei nu a primit vreun răspuns. În zilele de sărbătoare, când medicii sunt liberi, s‑ar presupune că internii le țin locul. - Ei, nu‑i chiar atât de urgent cum crezi, am liniștit‑o eu. Ai să vorbești mâine cu doctorii. Dar pentru Rosamund era limpede că nu știu ce spun. Dacă aș mai fi rămas În Saint Martin, aș fi murit până a doua zi În zori. Dacă aș fi ratat zborul de legătură din Porto Rico, aș fi murit la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ei. Deșteptătorul era fixat să sune la șapte și ea ajungea la spital devreme dimineața. Știa pe de rost toate medicamentele care mi‑erau prescrise și medicii au constatat că‑i putea informa despre felul cu reacționasem la fiecare doctorie În parte, la ce eram alergic și la ce nu, și ce tensiune avusesem alaltăieri. În capul acestei femei drăguțe exista un aparat de sortare extensivă. Mi‑a spus, plină de Încredere, că vom apuca adânci bătrâneți, că vom Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
locuință pentru mușcate și rododendroni decât pentru oameni. Din dulap domnul Mihai scoate un clondir verzui. ─ Apăi, don’șoară, asta pentru domnia voastră o fo’ pusă deoparte. Nu crez io c-ați mai gustat așa ceva. Îi palincă de pe la noi, să știți, doctorie curată. Sticla e așezată pe masă și domnul Mihai toarnă în trei păhăruțe. Haideți să cinstim. Cei trei se ridică în picioare, ciocnesc. No, să vă țână Dumnezeu, don’șoară dragă și să vă deie sănătate! ─ Noroc! zice Mihaela. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
știți, o îndemnă Lidia, auzindu-i și înțelegându-i șoaptele.. I-am spus și doctorului în noaptea ce a trecut, că nu avea stare și a fost aici să vadă bolnavii, să verifice aparatele... Ehee! A stat de vorbă cu doctorii, dar și cu mine a vorbit mult..., că este un om bun de pus la rană, doamnă, se porni ea pe vorbă, după obiceiul său pe care Iuliana nu avea cum să-l cunoască. - Da? Și ce a spus doctorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
măprivește pe mine. Totuși Simion nu se dădu învins cu una, cu două. Stănică venea aproape zilnic și, din bolnav, devenise un compătimitor al bătrânului, pe care îl întreba serios: - Dumitale cum îți mai merge? Îi adusese chiar niște pretinse doctorii, din care Simion apucase să ia pe furiș, până ce-i fură aruncate de Aglae. Între patru ochi, Stănică merse și mai departe. - Eu înțeleg foarte bine sentimentul dumitale, zise el luiSimion, ca avocat și ca om, am întîlnit atâtea cazuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
incapabil de a se coborî la asemenea combinații, și de altfel bogat. Stănică deveni posac. - Mă surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cunoști încă bine.Cu bani, primește azi oricine. O să mai culeg informații. G. Călinescu - Comedia asta cu doctorii, observă Otilia după plecarealui Stănică, mă pune pe gânduri. Pascalopol avea dreptate. În fond, voiesc să lovească în mine, știu bine. - Cine să lovească-n tine? întrebă Felix. - Ei, cine? îți poți închipui! Și-apoi, la ce să mai facă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
para, carnea vreo optzeci de bani. Nu i se dăduse niciodată bani de teatru, sau bani de buzunar, nu i se cumpărase nici un pardesiu. Hainele le luase cu banii împrumutați, însă pe poliță. Instrumentul chirurgical fusese inventat. De asemenea boala, doctoriile, doctorul, călătoria la Iași, batistele. Râse de cuvântul "încălzit" pe aprilie, fiindcă nu se mai făcea foc din martie, cu tot frigul. Dar scandalul nemaiauzit erau cei 2142 pentru materiale de construcții. Care construcție? Prin urmare cuiele, țintele, cărămizile vechi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mâna tremurătoare, moș Costache căută orbește în cutie, găsi o monedă de cinci lei, o lăsă repede din mână și scoase o băncuță pe care o întinse. - Ce vrei să fac cu băncuță ta? se răsti Aglae. Trebuie parale pentru doctorii, pentru domnul doctor. Stănică se repezi lângă bolnav. - Lasă, moș Costache, că iau cât trebuie. Uite atât, ajungepentru gheață și pungă (și scoase câteva piese de cinci lei). G. Călinescu Uite, Vasiliad, îți dau zece lei, că doar ești doctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
menajerie, cânta ca păsările, dădea din aripi să zboare și ciugulea de pe jos. Îi intrase în cap că e privighetoare. Vasiliad: Azi doctorul trebuie să se dea și el după client, dacă vrea să trăiască. Clientul a auzit de cutare doctorie, a auzit de tratament cu injecții și alte comedii și, dacă nu-i dai, zice că nu te pricepi. Reclama produselor farmaceutice ne omoară. Stănică: Dacă familia mea nu s-ar fi prăsit atâta, vă spun pe onoarea mea, azi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ajut? Trebuie să te îngrijești, Marina asta nu se pricepe la nimic. Moș Costache răspunse posac: - N-am nevoie de nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale! În ziua următoare, moș Costache goni pe toți din casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și apoi știi ceva? Există forțe misterioase, domnule, pe care nu le poate pătrunde nici cel mai mare savant! Parcă ce suntem noi față de atotputernicia lui Dumnezeu? Vax! Am văzut oameni cu piciorul în groapă pe care-i condamnau toți doctorii mari și au scăpat cu slujbă bisericească. Mă bat cu pumnul în piept că n-am făcut maslu pentru îngerașul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual, și e înfrînt de misterul universului și se întoarce la înțelepciunea poporului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică socoteală și declară că doctoria asta costă doi lei și cincizeci de bani. - E-e-e prea scump! Mai ieftin nu se poate? - Nu se poate, ce vorbă e asta? Dumneata nu știi că aiciprețurile sunt fixe? - Așa? Atunci, se răzgândi moș Costache, n-o mai fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar costa să-mi faci rețeta asta? - Doi franci și optzeci! răspunse farmacista, după oarecarecontemplare a foiței. Moș Costache luă rețeta, ieși în stradă, stătu pe gânduri, apoi, încet-încet, se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dumnezeu. Înspăimântat, mai mult de ideea că cerșetoarea ar fi putut să știe că are parale la el, îi dădu zece bani, pe care baba îi luă nemulțumită și bodogănind un "bogdaproste" mai mult disprețuitor. Moș Costache predă în taină doctoria Otiliei, rugînd-o să i-o dea regulat, după cum scrie în rețetă. Pretinse că era trebuitor să țină dietă și consultă pe Felix, punând mereu întrebări explicative, ce se înțelegea prin dietă. Se făcu chiar ceva mai înțelegător în privința cheltuielilor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în toate chestiunile privind sănătatea pe Felix și pe Otilia, aștepta ca fata să-i întindă lingurița la gură și râdea de plăcere când aceasta îl îmbrățișa. Totuși, bătrânul punea pe recomandațiile medicului un preț abuziv. După fiecare doză de doctorie aștepta optimist, închipuindu-și că ea avea sa-și facă un efect brusc, să-i dea o tărie nemaiavută. Lacom din fire, înțelegea regimul ca un medicament. Mânca legume, dar multe, până la îndopare, crezând că ele au o putere curativă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate pe recipientul destinat ușurării lui, în chiar mijlocul casei. Găsea pe cale deductivă cauzele tulburărilor și mijloacele de îndreptare și-și alcătuise un meniu fantezist. Sfîrșindu-i-se doctoria, nu voi s-o mai repete, sub cuvânt că doctorul nu i-a spus, dar se decise să vadă iar medicul, când, într-o noapte, visă că toate cărămizile din curte se vărsau peste el în sunetul muzicii militare. - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]