382 matches
-
zdrobind bariere și ziduri. O!...Sfântă Lady Liberty!... Nici un ochi înlăcrimat nu va mai fi să nu te vadă umblând cu pași cutremurători peste gratii de meridiane și paralele, parcurgând tot rotundul Pământului... Nici un lant ruginit nu va rezista la dogoarea tortei tale; nimic nu te va putea opri, așa cum te arăți tu: puternică, înnoita, invincibila ! Și nici uragane, nici scuipăturile încrucișate din cele patru vânturi, nici pumnii roșii ridicați cu ură, nici turbanele albe, nici săgețile siberiene de foc , înveninate
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]
-
odinioară; De-aceea strig: Străinii ne vor iar divizați, Deșteaptă-te, române, căci Țara plânge iară ! URMEAZĂ-MĂ, SUNT LAȚUL... Urmează-mă, sunt lațul de foc care te-ncinge Cu scânteieri de rouă din policrome flori! De ce nu-i simți dogoarea născută din candori? Chiar dacă sunt departe, căldura mea te-atinge... Nu simți că sunt cu tine prezent prin dulci fiori Care-ți mângâie trupul, dar asta te convinge? Căci visul tău e-n stele sau risipit prin nori Iar eu
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
studentă de la oraș. Moarea o mai beam și ca acompaniament pe lângă cartofii copți în coajă, la cuptor. Tot la cuptor se mai coceau ca desert și felii de dujleac, cu carnea de un portocaliu intens, sub pielița maronie, caramelizată de dogoarea focului din vatră. Apoi veneau lichiiele, cozonacii, prăjitura cu nucă, cornulețele de vanilie, ișlerele, covrigeii, romburile cu glazură de lămâie și multe altele. În Ajun cântam colinde; mai întâi acasă, lângă brad, apoi pe la neamuri și prieteni. Asta cu condiția
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
stau! Și-n poală să-ți gust măngâierea, Din cerul pierdut, cu nori ce treceau, Pe față să simt, cum îmi plânge-nvierea. Mai lasă-mi sărutul, pe buze să stea! Să nu se topească vreodată-n deșerturi, De-atâta dogoare, din inima mea, Ce-adie purtată pe gură de vânturi. Mai lasă-mi speranța, cu aripi ce-s frânte! Din zborul topit al unui Icar, Și stoluri de păsări, cocorii să-i cânte, Nespusa poveste-a unui vechi cronicar. Mai
MAI LASĂ-MI ! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372678_a_374007]
-
l-a pus în alertă pe Cuțu care s-a grăbit lătrând la ei. Sângele curgea șiroi iar Violetei, lacrimile îi umplură fața. Ce ghinion!!... Din cearșaful ce acoperise salteaua din mătasea verde a pădurii, suport al trupurilor împreunate în dogoarea dragostei, medicinistul încropi prin rupere câteva feși pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde să-l găsești în sălbăticia în care erau? Trecuse bine de orele amiezii. Cu piciorul bandajat
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZI DE VARA Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Tot câmpul e dogoare, În flăcări e văzduhul. Se scurge din cer soare, Curgând pe noi zăduful. Seninul de albastru- Oglindește ochiul minții, Privind în zări spre astru, Spre muze sau spre sfinții... Ce sprijinul trimit Și-l curg în vârful penei. O muza
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
spicele, să strângă snopul. Snopii se așează în trei rânduri suprapuse, de câte patru așezați în cruce, cu spicele în centru, și cu un al treisprezecelea snop pus în vârf. Această construcție, căruia i se zice picior, ferește spicele de dogoarea soarelui, asigurând menținerea unei oarecare umidități a acestora pentru ca boabele să nu se piardă prin scuturare. Modul de așezare servește și la evitarea udării spicelor în caz de ploaie, dar acest eveniment este extrem de rar în câmpia secetoasă a Burnazului
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
ne tot urcă 'n ceruri , 'n-a lor adâncire... Ascultă-mi inima, te cheamă, te strigă-n fiece bătaie ! Secretu-ascuns în criptogramă aprins-a focul vălvătaie. Ascultă-mi inima, ce zbate focul cel pune în cuvinte ! Până la tine nu răzbate dogoarea dragostei fierbinte? Ascultă-mi inima și...taci ! Lasă, doar, inima-ți răspundă ! Răspunsu-ți va fi drept tălmaci a vrăjii care ne inundă . 5 iunie 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ASCULTA-MI INIMA / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ASCULTA-MI INIMA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379743_a_381072]
-
și fără regrete. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Veteranul, tânăr sau bătrân, rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. Instituția veteranului este una de vocație, dar și
VETERANUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371653_a_372982]
-
moarte trebuie să privească numai înainte. El nu trebuie să trăiască nici în viitor și nici în trecut, ci numai în prezentul imediat. Veteranul rămâne același azi, mâine și întotdeauna stâncă de granit în fața amenințărilor armate de tot felul, în dogoarea nenorocirilor celor năpăstuiți și neajutorați, singurul care dă rost nu numai vieții de aici, ci și morții, căci a muri pentru aproapele tău sau pentru țară, nu este pagubă, ci un câștig. „Când văd o armată cu drapelele desfășurate în
VETERANUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379204_a_380533]
-
își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de răi, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de păi. În trupuri dogoare de ploi și-amintiri, Sprijiniți în bastoane șubrezite de ger Se roaga dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și apter./ - Știu drumul Slăbitelor Fețe./ Știu plânsul apos din eter” (Edict). „Dogoarea” mult prea omenească și „podoaba” mult prea pământească să „răsfețe”, în continuare, „un secol cefal și apter”, raționalist și pozitivist: aceasta nu va fi și calea urmată de poet, ci calea de la care el se consideră dator să se abată
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
lipsa de odihnă și insomnia. Câtă vreme boala creștea, trupul nu slăbea, ci se împrotivea boalei, după cum n-ai fi așteptat, încît cei mai mulți bolnavi mureau a noua sau și a șaptea zi, nu fiindcă erau cu desăvârșire slăbiți, ci de dogoarea (sau gangrenarea) dinlăuntru, sau, dacă scăpau și atunci, boala cădea în partea de jos a trupului, după care ieșeau bube mari însoțite de treapăt violent, prin care bolnavii deveneau jertfa slăbiciunii. Căci boala începea de sus, așezîndu-se întîi în cap
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se strecoară sub cortul făcut din pături și aruncă sămânța peste pietrele încinse. Sămânța aruncată [peste pietre] scoate un fum parfumat și se face atâta abur, încât nici o baie elinească de abur n-ar putea s-o întreacă. Amețiți de dogoarea aburului, sciții se apucă să urle. Aceasta ține loc de baie, căci trupul nu și-l spală cu apă niciodată (Herodot, Istorii, IV, 73-75). Este vorba de cea mai veche atestare documentară a utilizării rituale a plantelor stupefiante în spațiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale filmului, artistul Ohwon se impregnează de energia activă În valurile unui fluviu, În freamătul unui frunziș, Într-un stol de păsărele, În mantia groasă de zăpadă a unui peisaj... până În momentul În care alege să dispară, topindu-se În dogoarea cuptorului unui ceramist, În care se desăvârșesc propriile-i opere! Între arta lui și lucrarea naturii nu există nici o divergență. Reușita realizărilor sale artistice este evidentă, atunci când ele evocă sau exprimă fluxul transformărilor. Cu alte cuvinte, datorită faptului că rezonează
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
de sorginte sud-slavă. De altfel, în 1986 primește, împreună cu Dumitru M. Ion, Premiul „Pana de aur” pentru traducerile din literatura macedoneană. SCRIERI: Neîmblânzită ca o stea lactee, București, 1974; Cu împrumut, mireasma tinereții, cu gravuri de Marcel Chirnoagă, București, 1975; Dogoarea și flacăra, București, 1977; Tirania visului, I-III, București, 1982-1993; Ephemeris, București, 1987; Makedonski molirvi - Rozariu macedonean, ed. bilingvă, Skopje, 1996; Scara la cer, I, postfață Eugen Simion, București, 1997; Tirania visului - The Tyranny of Dream, ed. bilingvă, tr. George
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
O să avem mult de lucru împreună și de acum înainte” - semn că va urma a 9- carte, a 10a...carte! Inserez și această mărturie, pentru posteritate, ține-o Doamne, cât mai departe! Pentru că puțini sunt cei ceși frig degetele prin dogoarea și duhoarea veacurilor apuse și care fac acum o muncă de arheologie socială. 10 august 2007 - Postfață la lucrarea „Bârladul în presa vremurilor - de la revista „Păreri - la ziarul „Steagul roșu” de Ion N.Oprea, Editura PIM Iași, 2007;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
oamenii de lume, balenele astea sînt veșnic în căutare de noutăți. Le poți întîlni la Ecuator exact în perioada cea mai prielnică pentru alimentație, după ce și-au petrecut, poate, vacanța de vară în mările septentrionale, evitînd astfel obositoarea și neplăcuta dogoare a pomenitului anotimp. După ce s-au vînturat în sus și-n jos pe aleea Ecuatorului, pornesc spre apele orientale, ca s-ajungă acolo înaintea sezonului rece, evitînd astfel și cealaltă temperatură excesivă a anului. Dacă, în cursul uneia din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din indiferent care punct. Dacă dai la o parte grătarul din fața cazanelor, descoperi pereții lor goi, străpunși de cele două guri de fier ale cuptoarelor, situate chiar sub căldări. Aceste guri sînt prevăzute cu niște porți grele tot de fier. Dogoarea intensă a focului este împiedicată să încingă puntea, printr-un rezervor nu prea adînc, ce se întinde pe sub întreaga suprafață acoperită a cazanelor. Printr-o țeava fixată în parte din spate, acest rezervor este alimentat mereu cu apă, pe măsură ce aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
drama Zamolxe. Aici apare pentru întâia oară un aspect caracteristic al liricii lui B., „panismul”. E sentimentul de beatitudine cosmică a naturii, care își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Nimic spuse șoferul calm - repară pavajul, n-am știut, trebuie s-o luăm pe altă stradă. Am scos amândoi capetele pe ferestrele mașinii. Împrejurul cazanului cu smoală încinsă, cinci oameni goi până la brâu lucrau fripți de razele solare și de dogoarea flăcărilor cazanului. Te purta gândul la cei din oțelării, în luptă pentru depășirea celui de al treilea trimestru, cei din tipografii cu plumb încins, cei din HYPERLINK "minc.de"mine... de mai pretutindeni... - Cum de nu li-e cald? - lasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
îl ridicau, atunci când aduceau noi răniți la spital. Adesea, mă trezea aceeași vedenie: făceam puncte de sutură, nu pe rânjetul unei plăgi, ci pe buze care se străduiau să vorbească. Mă sculam, lumina părea că alină preț de câteva secunde dogoarea în care se împotmolea un vechi ventilator, ceasul indica ora la care soldații se întorceau de la operațiunile nocturne. Încercam să-l recompun în fața oglinzii pe omul ce trebuia să redevin a doua zi dimineață. Suportam câteva secunde efortul, apoi mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lor, agale, veneau tăcuți, supușii. La nord zărea un șir nesfârșit de munți, iar pe cer se roteau vulturi pleșuvi. Și Velasco, și solii știau că locul răzmerițelor indiene era încă departe. Dealuri pline de stânci alburii, pământuri crăpate în dogoarea soarelui, copaci veștezi căzuți ca niște oase albite printre albiile râurilor - când aceste priveliști uscate rămâneau în urmă, se iveau lanurile de porumb prăfuit. Toate se deosebeau atât de mult de peisajele molatice și blânde ale Japoniei. Samuraiul se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]