311 matches
-
într-adevăr, numai cu ajutorul lor, am scăpat dintr-un atac primejdios al tribului Huaxteca. A doua zi urma să ajungem la Veracruz. Făcusem un ocol destul de mare ca să nu trecem prin moșiile care erau țintele atacurilor. Ca de obicei, soarele dogorea cu putere și eram sleiți de oboseală cu toții, și oameni, și cai. Mergeam în șir indian printre piscurile parcă presărate cu sare. Aveam simțurile tulburate și ni se întâmpla uneori să luăm desișurile de cactuși drept cete de oameni. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întorcea din când în când îngrijorat înspre tovarășul său mai tânăr și aștepta răbdător până când ceilalți îi ajungeau din urmă. Cât au mers prin Nueva España, pașii lor au fost plini de speranță și putere, cu tot soarele nemilos care dogorea, dar acum, după ce li se spulberaseră toate speranțele, japonezii mergeau abia trăgându-și picioarele. Nici unul dintre ei nu credea că lucrurile se mai puteau schimba în bine o dată ajunși în capitala numită Roma. Fie că se duceau la Roma, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al cincilea ai cuiva. Și Sampath în drum spre serviciu, cu Pinky așezată pe locul din spate în bicicletei sale, mergând zigzag printre toate acestea, căutând promisiunea răcorii de-a lungul pereților, sub copaci și paravane, căci soarele de dimineață dogorea deja. Trecând în goană de la o oază albastră de umbră la alta, urma un drum imprevizibil prin mulțimea care-i răspundea cu mormăieli și țipete, o mare de claxoane și haos. — Stai! își pocni Pinky fratele. Mai am puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ci pentru că autoarea, poetă, pictoriță și, iată, romancieră, are o viziune satirică simplistă asupra relațiilor intime dintre bărbați și femei. Iată, de exemplu, cum își reprezintă ea seducerea șefului unei instituții de către o liftieră. Întâi, portretul liftierei, pe nume Lia: „Dogorea toată. Veșnic era roșie, roșie în obraji, ca o mușcată și te scormonea cu ochii mici și negri din care parcă ieșeau flăcări. Dacă atingea pe câte un bărbat, așa, din greșeală - ce ‹ strâmt e liftul ăsta - cu sfârcul cât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe barajul anti-tanc, construit din trunchiuri de pini proaspăt tăiați, vrăbiile făceau gimnastică. Soarele dogorea. Mai că-ți venea să cânți. Pe lângă o latură a barajului, printr-o crăpătură, privirea ajungea pe câmpurile pe care se apropia, grupat în șiruri de trăgători, dușmanul, infanteria rusă. De departe, totul părea inofensiv: personaje mici ca niște jucării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lungul spumei făcute de valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu șorțul ei pătat de stropi de ghips, cu țigara între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine meșteșugite. La început, Lisandru nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
daruri: soare arzător care coace cireșele, caisele, perele și merele văratice, aurește grânele, umple hambarele de grâu, de orz și de secară, ridică multe căpițe de fân în văi și pe dealuri. Copiior le aduce drept dar, VACANȚA MARE! Soarele dogorește, teiul înflorește Graul este aurit Cine a sosit? Cu firea ei cea arzătoare sosit-a vara înapoi Toți pomii sunt în sărbătoare, In tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Vara a sosit voiosă și ne-aduce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune la senzația de cald sau frig. În timp ce Mașa făcuse arsuri pe burtă și pe omoplați, pielea nonagenarei rămăsese, ca și mai Înainte, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea Încinsă și a vărsa peste capul dogorind de căldură o găletușă de apă rece, amestecată cu bulgări de zăpadă. În baie rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca de pisică, bătrânul o ia înainte. Eu îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o ulcică cu bragă proaspătă. De departe zăresc o dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul- minune zâmbind năstrușnic și misterios! Vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit, să fim dezlegați de toate frământările. M-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
spun... Eu mă duceam la mare din alte motive. Regăseam acolo stratul cel mai primitiv al pasiunilor mele. Aveam pe nisip o plăcere aproape vicioasă. Îmi era de ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt curii soarele îmi dogorește trupul, să aud cum marea foșnește confuz la câțiva pași de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a putea vorbi. Așa că tăcu. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Universitatea Dimineața e cel mai bun moment pentru rezolvarea unei probleme, reflectă Mma Ramotswe. La prima oră ești odihnit, soarele încă nu dogorește, iar aerul este proaspăt. Este momentul cel mai potrivit să-ți pui întrebări existențiale; ai mintea clară și gândești limpede, nu ești împovărat de greutățile zilei. — Am citit raportul tău, îi spuse Mma Ramotswe lui Mma Makutsi când aceasta sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi, probabil, aceeași: nu ucizi găina care face ouă de aur. Magistratul se bazează pe logica Suveranului; locuitorii Stațiunii, nici buni, nici răi, pe aceea a Magistratului. Iunie, dimineață. Pasărea este la locul ei, semn al statorniciei; soarele - în sfârșit - dogorește blând, bucurându-i pe turiștii care umblă în sus și-n jos pe Strada Mare. Doamnele clatină alene din evantaie; partenerii lor povestesc lucruri interesante; cei care fumează alungă, în răstimpuri, fumul cu mâna. Nu departe, într-o magazie, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zi-i, că zici bine, vorbești mult și prost. De când nu te-ai mai uitat În calendar ca vițelul la poarta nouă? Gicu nu se lasă. Am auzit prin bloc că ai avut și febră mare, zicea nevastă-ta că dogoreai precum teracota Încinsă. Trebuia să faci un duș călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia, mai ia, e suc berechet, poți să faci și băi de abur. Pui apă fierbinte În chiuvetă și ții căpățâna ta mare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să moară. Problema e cum Îl privim și ce urmări morale are admirația noastră, deoarece e mult mai simplu să murmuri În barbă eppur, si muove și să pleci nestingherit decît să stai pe un munte bătut de ploi și dogorit de soare, legat În lanțuri și sfîșiat de un vultur. Dacă l-am crede pe Hesiod, Zeus l-ar fi trimis el Însuși pe Heracles să-l dezlege pe Prometeu ca recompensă pentru că l-a avertizat totuși, pretinde autorul Teogoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În lumina ei, Ulise care-mi vorbește mereu despre memorie și sfinxul care mă Învață numele fericirii. În centrul universului acum pășești tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În clepsidră? Tălpile tale, zeiță, se Înfioară de plăcere atingînd nisipul umed și cald și dacă trebuie să Învățăm ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sfinxului...) Tiresias, bătrîn nebun și complice cu zeii, Întinde toiagul și separă ceea ce e ascuns În lucruri de aparențe (...M-am mai Întors pe muntele Cyllene, dar niciodată n-am mai dat peste șerpi. Muntele era tăcut și simțind cum dogorea soarele mi l-am Închipuit scăldat de lumină pînă În vîrf. Ultima dată m-am așezat pe o stîncă și am stat astfel multă vreme. M-am gîndit la toate, pe urmă am ațipit și atunci În vis mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a afla În ea un adevăr care se răsfrînge și asupra celor Întîmplate Înainte. În conflictul cu monștrii, Heracles n-are nimic divin În Înfățișare și mijloace și tocmai aceasta ne satisface rațiunea. Mă uit la linia tremurată a coastei, dogorită de flacăra albastră a mării, și nu Întîmpin nici o dificultate să Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În aventurile sale. El corespunde nevoii noastre de claritate. CÎndva mi-l Închipuiam ca un munte de mușchi În care abia lucea o fărîmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se gândi că mama s-ar fi odihnit puțin după masă. Dar nu mai apucă să intre în casă la răcoare, că o strigaseră copiii să iasă la joacă. Acolo o găsiră părinții când se întoarseră frânți de oboseală și dogoriți de arșița de peste zi. Ce-ai făcut, Florinuța, mamă? Cum te-ai descurcat singură acasă? Foarte bine, mamă, să știi că am făcut multă treabă. Ce treabă ai făcut? Am făcut curat în casă, am făcut mâncare, am avut grijă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
defileu adânc, unde văd mai multe persoane vâslind la canoe, ceea ce mă surprinde în mod plăcut, reprezentând o variație în peisaj. Văd și un pod mare, numit podul diavolului, iar nu departe este o grotă importantă denumită la Clamouse. Soarele dogorește din plin, dar trebuie să-mi fac curaj pentru a ajunge la destinația zilei, Saint Guilhem le Désert (numele Guilhem este în dialectul occitan, căci aici ne aflăm în Occitane). Pentru ultimii km, înainte de intrarea în localitate, și datorită îngustimii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]