341 matches
-
să-l fotogra fieze, mi-a cerut să cumpărăm figurina provenită pro ba bil de la un tirbușon belgian, dar prețul era nerușinat. Trecând peste câteva zile, n-am mai văzut kitsch-ul turistic. Jamsheed ne-a strigat de pe tejghea, cu dojană superioară și accent graseiat convingător Îfăcuse liceul francez Istiqlal din Kabul) și părând, din veselie, a da o piruetă trupușorului ciuntit, că figurina s-a vândut foarte bine unui domn colecționar de antichități din forțele speciale americane. învârtindu-mi în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cap, s-o rupem, să-l legăm. Poate-i oprim sângele. Ce să mai oprim? Nu vezi? Tot sângele s-a scurs din el! Bătrâna se lăsă lângă el în țărână. De ce-ai alergat, îl dojeni, și glasul sau dojana, sau poate adierea aceea abia simțită, venită de la plamele ei părea să-i facă bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar neprecizată ca identitate, care rămase după ușă, după ce se închise ușa și ceilalți se profilară clar în lumină. Într-un soi de alint, de siguranță a salvării, știind că răul s-a-ndepărtat și nu-l mai așteaptă decât dojana delicată și blândă a mamei, închise ochii, văzu niște pete negre printr-o vâlvoare incandescentă ce cădeau zvâcnind ca niște mogâldețe împușcate într-un panopticum de tir. După adierea molatecă de salcâm înflorit, o recunoscu pe Irina. Mirosurile celelalte, persistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
multe ori, atunci când criticăm o stare de lucruri, uităm să punem ceva în loc. Așa procedează însă doar cei lipsiți de viziune. Dacă ați înțeles planul meu, înseamnă că știți deja că critica pe care o aduc Regulamentului e doar o dojană molcomă dacă e să o judecăm în raport cu măreția viitorului pe care îl întrezăresc pentru noi." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 39. ABATELE ERA PREA SLĂBIT ca să mai poată umbla singur. Imediat după ce doi bărbați din tribul Omenori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
veterinarul. Însă Sorin și Sorina, care chicoteau de zor și zâmbeau cu tâlc, i-au liniștit povestindu-le, de-a fir-a păr, tot ce se întâmplase. Auzind c-au îmbuibat câinele cu atâtea dulciuri, bunica le-a zis cu dojană-n glas: În loc să le mâncați voi, le-ați dat lui?! Mai dați-l încolo de dulău, că nu-l ține nimeni flămând. Eu am făcut toate astea pentru voi. Atât le-a trebuit copiilor. Bunică, dacă cineva te-ajută la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cam lăsat în urmă și-a trebuit să-l aștepte, dar, alteori, el era cel care-i aștepta pe ei. Au ajuns pe imaș. Vitele, toate, se odihnesc. Bunicul stă de vorbă cu fiecare, împarte ici o mângâiere, colo o dojană... Apoi, se duce la Pădurean, vițelul mai mare; și-a încurcat rău de tot funia cu care-l legase bunicul ca să nu dea iama cine știe pe unde. Nici la izvor nu mai ajunge să bea apă. Zăbăucul! Copiii stau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acuma, tot drag îmi e de ele... Privirea ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dulci dar veninoase a clevetirii... {EminescuOpVIII 146} ALEX[ANDRU] Ce e de-i vorbi? Poți spune tot ce vrei... n-ajută nimic. În fiece zi văz trecând pe mumă-sa cu ochii plini de lacrimi, și orice privire e o dojană pentru mine. Nici ea n-a spus nicicând față cu noi acel nume pe care-l șoptește perinei ei când plânge nopțile, acel nume pe care-l spune codrilor și vânturilor. Dar eu știu ce știu. De ce s-a ascuns
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
expresie de scepticism amuzat cu care tocmai îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
private de strictul necesar pentru un trai decent. N-am și aici dreptate? Asta fiindcă sistemul vostru este unul fundamental exploatator, inerent degradant și nedrept. În consecință, Alex, îmi rosti ea numele cu o severitate profesorală, pe un ton de dojană, într-un astfel de mediu n-o să poată exista nicicând ceva ce să aducă a egalitate veritabilă. Iar ăsta-i un fapt indiscutabil, nu poți să nu fii de acord, dacă mai ai, cât de cât, o brumă de onestitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și pantaloni din stofă groasă, deschiși la culoare, băgați în cizme lungi din piele neagră. Sărut dreapta, domniță și bună să vă fie inima! Bucuroasă de revedere moș Ilie! De câte ori ți-am spus să folosești obișnuitul "Bună ziua"? întreabă Smaranda cu dojană prefăcută. De când se știa, moș Ilie lucrase pe domeniul familiei Dracea, la fel ca străbunii lui care urmaseră credincioși de-a lungul timpului destinul capricios al celor cărora le încredințaseră devotamentul lor. Copil fiind, pornise ca ajutor de văcar, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajungă mai repede acasă și să stea în fotoliul lui preferat cu o țuică în față. Ușa era deschisă. Maică-mea era în prag cu o stropitoare plină în mână. - Unde-ai fost? m-a întrebat dojenitoare, dar era o dojană blândă. Se prinsese că sunt în beci. - M-a trimis tata să-ți spun să-l uzi pe Platon, am zis repede. - Păi, mă gândeam eu. Ia-ți un fâș pe tine, că iar te apucă oasele. - Mamă, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de berbecii ceia. - Doamne ! - Să-i spui că m-am supărat : afacerile nu se fac așa. - Da
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său, Întrebă, cântând și mimând dojana: ― Rușine să-ți fie, Callie. Ce ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește cumva? ― O fi făcut ceva ce nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am promis că voi lucra gratis. În felul ăsta Îi fac eu lui o favoare, suntem egali. Nu vreau să-mi fie șef. — Bine, asta pot să Înțeleg. Dar eu nu sunt angajata lui, zise Kitty cu o urmă de dojană În glas. Apoi se Întoarse spre Desert Rose, bănuitoare. — Sau sunt? Desert Rose Își feri privirea. — Nu, sigur că nu ești angajata lui, zise ea. Dar suntem Împreună, și tu dormi În rulotă, răspunse Desert Rose pe un ton ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dracul de idiot nenorocit, n’o să mai ai ocazia să ne mai Întâlnim vreo dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi la zaruri chiorâși. Le luă În mână, privi cu dojană Învârtindu-le, și cu oarecare curtoazie le puse jos, privind tăios către pumnalul alăturat. Deodată, nervii săi cedară. Cu mâinile ridicate deasupra capului, se prăbuși În direcția armei...!! Atunci Balaurul, care se afla În apropiere și urmărise scena, cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
crede că de felul lor acești ochi sunt lipsiți de expresie dacă nu ți-ai fi dat seama că tocmai această absență a expresiei trebuie să însemne că elevii n-au înjurat deloc și că nu lor li se adresează dojana. Și, în timp ce fețele întregului grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum de a fost posibil să i se întâmple una ca asta tocmai lui Burkeviț? Și ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de nebunie? Mi-am amintit de zâmbetul sfidător cu care Burkeviț și-a atras dojana părintelui și am decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatălui, Amin, al Fiului, Amin, și al Sfântului Duh,... Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mari și albaștri i s-au umplut de lumină, exprimînd o fericire imensă. După o clipă de tăcere, adaugă încet, parcă ar ofta: Păcat că nu poate fi adevărat! Și de ce nu? întreabă Mihai. Liliana îl privește lung, ca o dojana. Întinde mîna și-i atinge obrazul cu vîrful degetelor, alintîndu-l. Cînd obosește, lasă palma pe brațul lui și surîde: Ți-am spus că nu mai ai voie să vii cu gînduri de-astea, "serioase"! Apoi, clătinînd capul, să întregească farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu plăcere din vodcă, a adăugat: Să-mi lași și mie. Mihai a vrut s-o sărute. Prima reacție a Anei a fost să se lase în voia jocului, dar imediat a tresărit și a arătat spre copii, murmurînd o dojană, dar altfel ca de obicei: redevenise, pentru o clipă, aceeași Ana de demult, de la început! Atunci și acolo, în munte, unde cu ani în urmă, văzînd că i se face rău Teonei, Mihai avusese tresărirea plină de-o bucurie profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trimite scenariul. În ziua următoare, regizorul îi comunică fericit că i-a plăcut; a ieșit mai bine decît se aștepta. Mihai sună la editură. Ce naiba, dom'le, pe unde ești?! îi strigă redactorul pe un ton în care se ghicește dojana prietenească. Telefonează secretara la tine acasă de vreo două săptămîni. Mihai a uitat să comunice editurii că-n toamna trecută i s-a schimbat numărul de telefon. Cînd vii să iei cartea, că-n noiembrie vrem să-i dăm drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atît cît se vede prin haina de blană desfăcută, pentru că Doris își face îndelung de lucru cu eșarfa de la gît, parcă anume să dea timp bărbatului s-o contemple. Ajunge! șoptește ea ca un ordin, dar cu o voce de dojana tandră și întinde mîna să-i aranjeze lui Mihai fularul. Cînd reușește să-i întîlnească privirea, ochii lor par să se sfîșie reciproc. Cei ai bărbatului însă cedează imediat, doborîți de surîsul victorios așternut pe buzele tinerei femei. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
școlar, totul se terminase: Alain se urîțise, nu mai erau În aceeași clasă, iar François plecase de la cercetași. Încă se mai Întreba de ce făcuse tatăl lui remarca aceea În legătură cu morfologia feminină, o frază anodină pe care timpul o preschimbase În dojană. Pe moment, nu spusese nimic, dar luase În nume de rău faptul că tatăl lui se amestecase În viața lui sexuală. La vremea respectivă, renunțase de mult să mai discute cu tatăl lui, care nu accepta să fie contrazis, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]