2,528 matches
-
e - și nu poate fi - ultimul. A fi în doliu înseamnă a fi în suferință, în dublul sens al cuvântului: ca durere și ca așteptare: doliul este o suferință care-și așteptă concluzia, și din acest motiv toată viața este doliu, întotdeauna pentru că toată viața este durere, cum spunea Buddha, și căutare a liniștii..." (Comte-Sponville, 2004: 20) A liniștii, evident, în raport cu spaimele morții și cu nesiguranța vieții. Tonul de filozofie nonșalantă adoptat de Comte-Sponville este perfect adaptat necesităților omului modern. În
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i reamintească omului că vine în lume cu o misiune și o părăsește în acordurile triumfal-funebre ale unei rugăciuni care e, simultan, și un imn de glorie. Kaddish-ul este, într-adevăr, "o viguroasă declarație de credință
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
forța rezistând secole de-a rândul în comunități aflate la mari distanțe unele de altele. El rămâne și azi, când sentimentul aparteneție evreilor din diaspora la un popor a slăbit enorm, o dovadă a forței de iradiere a tradiției. Definițiile doliului acoperă o plajă nesfârșită, între descrierea tehnică și aproximația colocvial-detașată. Din niciuna din ele nu lipsește raportul cu tragedia, durerea și ireparabilul. Doliul înseamnă "a putea să vorbești cu umor, cu tristețe dar mai ales cu adevăr despre cel mort
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
din diaspora la un popor a slăbit enorm, o dovadă a forței de iradiere a tradiției. Definițiile doliului acoperă o plajă nesfârșită, între descrierea tehnică și aproximația colocvial-detașată. Din niciuna din ele nu lipsește raportul cu tragedia, durerea și ireparabilul. Doliul înseamnă "a putea să vorbești cu umor, cu tristețe dar mai ales cu adevăr despre cel mort" (Yhuel, 2004: 116); "a accepta moartea și prin asta a înceta să speri" (Spire, 2004: 200); "întoarcerea la animalitatea primordială, la animalitatea animalelor
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
nu va fi fericire/ pentru că eu am știut ce e fericirea". Revenim în aceleași locuri, redevenim, învățând să umblăm umblând, ceea ce am fost. Dar nu mai suntem aceiași, pentru că oglinzile în care ne reflectam s-au spart și-au dispărut. Doliul e revanșa, pe tărâmul nesigur al durerii, a celui care știe, vede, simte că a mai triumfat o dată asupra morții. E gloria de-o clipă a învingătorului, înșelătoarea fereastră largă cât hăul negru prin care lumea începe, a început deja
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
de săptămâna este reprezentat de nuntă lui Criști Borcea (41 de ani), acționar la echipa de fotbal Dinamo, cu Alină Vidican (26 de ani), fost fotomodel. Nașii cuplului vor fi soții Luminița și Gigi Becali. Oficialul "câinilor roșii" este în "doliu", după ce gruparea pentru care pretinde că suferă teribil a fost eliminată joi, rușinos, din Liga Europa, ratând accesul în grupe. "Nu-mi arde de nimic, nici de nuntă, nici de viață!", și-a plâns singur de milă Criști Borcea. Totuși
Dinamoviştii, supăraţi că Borcea l-a pus naş pe Becali: Să stea cât mai departe de echipă () [Corola-journal/Journalistic/69125_a_70450]
-
Mircea Mihăieș După folkloriști și etnologi, psihanaliștii au scris cel mai mult (nu neapărat și cel mai bine) despre doliu. Explicabil, într-un fel: aparatura divagantă a psihanalizei n-a reușit să depășească în nici un caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
După folkloriști și etnologi, psihanaliștii au scris cel mai mult (nu neapărat și cel mai bine) despre doliu. Explicabil, într-un fel: aparatura divagantă a psihanalizei n-a reușit să depășească în nici un caz notabil litera de evanghelie a studiului Doliu și melancolie (1917). Ca într-un ritual, psihanaliștii seduși de demonul scrisului consideră obligatorii reverențele față de cel care nu s-a sfiit să vadă pretutindeni pulsiuni libidinale și obsesii altminteri inavuabile. Din scrupul științific, am parcurs multe texte ieșite din
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
un loc decisiv, domeniul în care s-a specializat. Melanie Klein, una din papesele al cărei nume, la simpla rostire, face să încremenească armata disciplinată a urmașilor, nu are dubii: Cred că există o strânsă legătură între proba realității în doliul normal și anumite procese psihiatrice ale primei copilării. Pretind că copilul trece prin stări comparabile cu doliul adultului, sau mai degrabă că acest doliu precoce este retrăit de fiecare dată când, mai târziu, este încercată o durere. Cel mai important
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
la simpla rostire, face să încremenească armata disciplinată a urmașilor, nu are dubii: Cred că există o strânsă legătură între proba realității în doliul normal și anumite procese psihiatrice ale primei copilării. Pretind că copilul trece prin stări comparabile cu doliul adultului, sau mai degrabă că acest doliu precoce este retrăit de fiecare dată când, mai târziu, este încercată o durere. Cel mai important mijloc prin care copilul își depășește stările de doliu este, în opinia mea, proba realității: sau, cum
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
disciplinată a urmașilor, nu are dubii: Cred că există o strânsă legătură între proba realității în doliul normal și anumite procese psihiatrice ale primei copilării. Pretind că copilul trece prin stări comparabile cu doliul adultului, sau mai degrabă că acest doliu precoce este retrăit de fiecare dată când, mai târziu, este încercată o durere. Cel mai important mijloc prin care copilul își depășește stările de doliu este, în opinia mea, proba realității: sau, cum subliniază Freud, travaliul de doliu cuprinde tocmai
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
Pretind că copilul trece prin stări comparabile cu doliul adultului, sau mai degrabă că acest doliu precoce este retrăit de fiecare dată când, mai târziu, este încercată o durere. Cel mai important mijloc prin care copilul își depășește stările de doliu este, în opinia mea, proba realității: sau, cum subliniază Freud, travaliul de doliu cuprinde tocmai acest proces." (Klein, 2004: 76-77) Nimic de comentat. Poate doar stupefacția de a include într-un text cu o temă cât se poate de bine
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
că acest doliu precoce este retrăit de fiecare dată când, mai târziu, este încercată o durere. Cel mai important mijloc prin care copilul își depășește stările de doliu este, în opinia mea, proba realității: sau, cum subliniază Freud, travaliul de doliu cuprinde tocmai acest proces." (Klein, 2004: 76-77) Nimic de comentat. Poate doar stupefacția de a include într-un text cu o temă cât se poate de bine conturată întregul argou psihanalitic, în ediție revăzută și augmentată: "mama interioară" și "mama
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
să se debaraseze de balastul conceptelor abuzive, când își asuma propriul limbaj, Klein era capabilă și de notații raționale, ba chiar pline de substanță: "Durerea resimțită în cursul lentului proces prin care realitatea este pusă la încercare în travaliul de doliu pare să provină din necesitatea de a reînnoi legăturile cu lumea exterioară și de a retrăi astfel fără încetare pierderea suferită, dar și, grație aceleia, de a reconstrui anxios lumea interiorară pe care o simte amenințată de prăbușire și distrugere
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
reconstrui anxios lumea interiorară pe care o simte amenințată de prăbușire și distrugere." (Klein, 2004: 96-97). Aceste notații vorbesc despre febrilitatea îndoliatului, despre profundele mecanisme psihologice declanșate atunci când, sub agresiunea morții, se produce un adânc dezechilibru. Când psihanalista afirmă: "În doliul normal, angoasele psihotice precoce sunt reactivate", nu-ți poți reprima întrebarea: foarte bine, dar care e sursa originară a acestor "angoase psihotice precoce"? Iar dacă-i putem dovedi existența, de ce ființa umană nu apelează la ea? De ce e necesară intermedierea
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
psihice. Ambiția de a stabili reguli și de a descrie, categorial, comportamentul indivizilor loviți de durerea morții e legitimă. În practică, ea nu depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul trece printr-o stare maniaco-depresivă
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul trece printr-o stare maniaco-depresivă atenuată și pasageră, pe care o surmontează, repetând astfel, chiar dacă în împrejurări și cu manifestări diferite, procesul traversat în mod normal de copil
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul trece printr-o stare maniaco-depresivă atenuată și pasageră, pe care o surmontează, repetând astfel, chiar dacă în împrejurări și cu manifestări diferite, procesul traversat în mod normal de copil în decursul primei sale copilării." E posibil să fie așa. Dar
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
psihanalizei o aură pe cât de spectaculoasă, pe atât de dubioasă. Firește că unele explicații provenind din sfera psihanalizei pot fi luate în considerare. Ca de pildă, afirmația potrivit căreia "momentele de exaltare pasageră care survin în mijlocul durerii și al disperării doliului normal sunt de natură maniacă și provin din sentimentul posesiunii în interiorul sinelui a obiectului iubirii perfecte (idealizate)". (Klein, 2004: 99) Prefer aceste explicații cu tentă poetică discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia libidinală, în care își are originea, potrivit fixismelor freudiene
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
ai cum, în fața imaginației nezăgăzuite a psihanalistului, să nu izbucnești în râs, ori să te lași cuprins de repulsie. Îndrăzneala speculativă devine o formă a mitocăniei iar concluziile te trimit în zona demenței agresive: "Prin lacrimile vărsate, cel lovit de doliu nu se mulțumește să-și exprime sentimentele și să ușureze astfel o tensiune; dat fiind că în inconștient lacrimile sunt asimilate excrementelor, el își expulzează astfel sentimentele Ťreleť și obiectele sale Ťreleť, ceea ce multiplică ușurarea obținută prin plâns." (Klein, 2004
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
infernal de simboluri la care trimite adeseori psihanaliza e parte a unei concepții despre ființa umană în care sacralitatea a devenit o vină, iar aspirațiile nobile sunt subiect de eternă batjocură. Rezonabile sunt, în schimb, considerațiile privind aspectul tămăduitor al doliului: "În doliul normal, subiectul reîncepe să interiorizeze și să instaleze, împreună cu persoana reală pe care a pierdut-o, părinții iubiți care sunt, în gândul său, Ťbuneleť obiecte interioare. Lumea lui interioară, acea lume pe care o construiește încă din primele
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
simboluri la care trimite adeseori psihanaliza e parte a unei concepții despre ființa umană în care sacralitatea a devenit o vină, iar aspirațiile nobile sunt subiect de eternă batjocură. Rezonabile sunt, în schimb, considerațiile privind aspectul tămăduitor al doliului: "În doliul normal, subiectul reîncepe să interiorizeze și să instaleze, împreună cu persoana reală pe care a pierdut-o, părinții iubiți care sunt, în gândul său, Ťbuneleť obiecte interioare. Lumea lui interioară, acea lume pe care o construiește încă din primele zile ale
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
în gândul său, Ťbuneleť obiecte interioare. Lumea lui interioară, acea lume pe care o construiește încă din primele zile ale vieții, a fost distrusă în fantasmele sale atunci când s-a produs pierderea reală. Reconstruirea lumii interioare caracterizează succesul travaliului de doliu." (Klein, 2004: 119) În partea de recuperare, când "energia morală a doliului" (Leon Wieseltier) devine o forță modelatoare a existenței, procesele descrise de psihanaliști pot fi privite cu încredere. Discutabilă rămâne, însă, avalanșa de supoziții grotesc-macabre ce alcătuiesc marea masă
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
care o construiește încă din primele zile ale vieții, a fost distrusă în fantasmele sale atunci când s-a produs pierderea reală. Reconstruirea lumii interioare caracterizează succesul travaliului de doliu." (Klein, 2004: 119) În partea de recuperare, când "energia morală a doliului" (Leon Wieseltier) devine o forță modelatoare a existenței, procesele descrise de psihanaliști pot fi privite cu încredere. Discutabilă rămâne, însă, avalanșa de supoziții grotesc-macabre ce alcătuiesc marea masă a discursului psihanalitic. Ar fi nedrept, pe de altă parte, să-i
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
fi însă o insultă intelectuală să nu sancționezi derapajele și să nu atragi atenția că aserțiunile acestea sunt doar variante ale patului lui Procust, și nu încercări oneste de a afla adevărul. Pentru Melanie Klein, important e să demonstreze că doliul e o reactivare "a poziției depresive precoce" prin pierderea "obiectului iubit", și nu să încerce să înțeleagă misterul primordial care a făcut din om o ființă dotată nu doar cu rațiune, ci și cu forța de a-și depăși, fie
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]