774 matches
-
năvălitorii turanici. "Statul" bulgar, ca și cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte se retrăsese în munți și în regiunile mai ferite, viitorii vlahi, menționați de izvoarele bizantine mai târziu. Din limba latină populară (vulgară) s-au păstrat unele denumiri de orașe, râuri și localități. Bulgarii erau puțini numeroși, ei alcătuiau pătura dominatoare politică și militară, dar acestora li s-au adăugat greci (bizantini), resturi ale goților și ale altor barbari colonizați anterior pe teritoriul Imperiului. Reședința statului bulgar, a hanului, era Pliska, așezare cu nume slav din câmpia de nord-est a Bulgariei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De la începutul secolului al VIII-lea și până la mijlocul celui de-al IX-lea, asistăm la slavizarea lentă a bulgarilor. Cronicile bizantine fac deosebire, până în secolul al IX-lea, între slavi și bulgari ca elemente etnice. Bulgarii propriu-ziși alcătuiau elita dominatoare, puțin numeroasă, cu rol militar și politic în noul stat bulgar. În aceeași perioadă, se produce feudalizarea societății bulgare, cele două categorii sociale principale erau aristocrația nobilii (boierii) și țăranii liberi organizați în obști teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a neamului nostru, după ocuparea Daciei, în anul 106 e.n., la Dunăre și Carpați, ca și în Pont, s-a cristalizat o populație daco-romană, din care provin romanicii și ulterior românii. Cele două straturi etnice, cel autohton, daco-get, și cel dominator, roman, sunt comune zonei carpato-balcanice și constituie factorii fundamentali din structura etnică românească, deoarece și-au pus amprenta definitivă asupra poporului și a limbii române. Slavii sunt al treilea element etnic al poporului român -ei au pătruns în vatra carpato-dunăreană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a durat secole întregi. La venirea ungurilor în Transilvania (secolul al X-lea), populația ducatelor sau voievodatelor din aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult, în secolul al XIII-lea, existau numai români, slavii dispăruseră în mijlocul lor, lăsând însă o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din documentele secolelor XVI-XVII, adică țăranii legați de glie. Aceasta s-ar explica prin reminiscența unei situații sociale și politice anterioare ce amintea de dominația, la nordul Dunării, a slavilor asupra autohtonilor romanici (români), obligați să plătească dări și tribut dominatorilor învingători (slavi). Pe de altă parte, dacă cercetăm numele poporului român, observăm că el nu provine nici din numele unei provincii a Imperiului, nici de la numele unui trib și nici de la cel al unui popor cuceritor. Noi ne numim români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
una de cooperare, ei vin aici pentru hrană, iar o clientelă era și peste Dunăre (în nord), o regiune bine locuită. Față de Imperiu, care stăpânea Dunărea și controla vămile, și urmărea o stăpânire directă prin autoritatea militară, însă în fața intențiilor dominatoare ale lui Nestor, locuitorii din Dârstor preferau să asculte de Tatos, pe care cronicarul bizantin Attaliates îl prezintă drept căpetenia lor. El este un stăpânitor recunoscut, având drept centru al puterii sale Dârstorul, iar o participare românească la această "viață
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de Carpați, a apărut un adevărat cap de pod, prin care regele ungar urmărea promovarea unei politici de expansiune în sudul Dunării. Dar regele va avea surpriza de a întâlni în teritoriile de la sud de Carpați nu pe cumani, dominatorii de până atunci, ci pe români!31 Aceștia "sparg", în sfârșit, după o mie de ani de tăcere, "crusta" istoriei și, în felul acesta, în secolul al XIII-lea, fenomenul românesc iese la lumină în toată amploarea sa. Să reamintim
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suprem, a luat numele (titlul) de Gingis-han. Constituirea Imperiului mongol nu a fost urmarea unui șir de cuceriri întâmplătoare, ci a unui program și a unei viziuni precise. Mongolii, aspiranți la Imperiul universal, au dezvoltat o temă elaborată de alți dominatori ai stepei, turci sau turanici, tributari la rândul lor ideologiei civilizațiilor sedentare, chineză și iraniană, ca și influențelor creștine și budiste. Ca și predecesorii lor, mongolii se considerau (se credeau) chemați de o putere superioară (divină) "Cerul veșnic albastru" să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după kuriltai-ul din 1206, data întemeierii statului mongol. Factorii ce au asigurat succesele militare uluitoare ale oștilor mongole au fost: extrema mobilitate, capacitatea de manevră, îndeosebi largile operații de învăluire, disciplina exemplară, în care erau instruite, caracteristici preluate de la alți dominatori ai stepei, dar pe care mongolii le-au dus la perfecțiune. O contribuție însemnată la succesele lor l-a avut sistemul de informare care a funcționat excelent, campaniile lor militare erau precedate de acțiuni sistematice de investigare a realităților geografice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Panaitescu), ca Teslui, Derehlui, Geamărtălui, Berheciu, Caracal (Cetatea neagră), Burnaz, Caraiman, Cătlăbuga și Bugeac (sudul Basarabiei). Avem apoi nume de persoane (antroponime), ca Tâncabă, Carabă, Tâncăbești (sat)-București, și toponime ca Talaba-jud. Fălciu (Vaslui), Turtaba-jud. Mehedinți. Cum trăiau românii sub dominatorii turanici în aceste secole ? Închegați ca neam creștin încă din secolul al X-lea, ei și-au continuat existența istorică, sub conducerea cnejilor lor româno-slavi, în vechile vetre de dăinuire ale obștilor. Ei duceau o viață simplă, mai curând patriarhală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la sud și est de Carpați, adică cea mai mare parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea voievozilor români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete proprii la expedițiile de pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coborâți în Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aluziile indirecte putem deduce care era realitatea, statutul teritoriilor românești. Astfel, s-a presupus că ducele Olaha, întâlnit pe drumul de întoarcere de la curtea hanului mongol de misionarul latin Giovanni Carpini, era român, un reprezentant al populației locale față de noii dominatori. Ca ipoteză, susținerea nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ungar la sud de Carpați. Rânduielile stabilite în 1247, prin textul Diplomei, au întreținut o stare de nemulțumire în sânul societății românești sud-carpatice, mai ales printre conducătorii lor, cnezii și voievozii. Românii nu puteau contempla pasivi situația dificilă a regatului dominator de la miazănoapte. Pe de altă parte, nu există nici un dubiu că teritoriile românești se aflau sub stăpânirea lui Nogai, spre sfârșitul secolului al XIII-lea. Puterea lui Nogai se făcea simțită și în Transilvania: cumanii, așezați de unguri în valea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud de Carpați, "n-avem de-a face cu o creațiune de stat, ci cu putința de a ieși la iveală, liber, în condițiile create de Angevini, a unor teritorii a căror viață politică fusese până atunci acoperită de intențiile dominatoare ale Arpadienilor", spune marele istoric. În condițiile în care Transilvania era aproape de-sine-stătătoare, cu atât mai puțin puteau fi împiedicate, în desfășurarea lor liberă, regiunile cu o străveche organizare politică, ignorată până atunci, de la sud de Carpați. O asociere cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele ale feudalilor maramureșeni (cuceritori ?) nu este de imaginat fără împotrivirea celor înlocuiți sau destituiți, în vremea în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine. Grupul politic și militar cuceritor maramureșean a avut de întâmpinat și alte adversități, dar nu cunoaștem amănuntele. Dar, așa cum rezultă din legendele populare, oamenii de rând i-au primit bine pe Dragoș și grupul de nobili
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cadavre ar lăsa în urmă. Nu pot vedea destinul României decât patetic. Ah! De-aș fi un Sf. Ilie să arunc fulgere și trăsnete peste această țară, de câte ori nu vrea să fie alta!” C. visează, pe scurt, o Românie imperialistă, dominatoare fie chiar și în Balcani, o țară industrializată, având ca factor esențial orașul (creator de cultură), și în locul țăranului inert, legat de tradiția resemnării, el vede ca tip reprezentativ pentru națiunea română muncitorul (om de acțiune, sincronic, motor al revoluției
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
atît de inocent cum credem noi, ci el influențează puternic structura obiectului creat. O teorie în sensul comun propus de către modernitate va conferi întotdeauna rolul principal subiectului, care va deține caracteristicile originarității, autonomiei; el se va considera stăpînul lucrurilor și dominatorul lumii. O teorie actuală sau fatală în sensul propus de către Jean Baudrillard 10 va considera însă obiectul mai ironic și mai genial decît subiectul, deținător al unei strategii de deturnare a supremației subiectivității. Experimentele din fizica cuantică relevă existența unui
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un canal, și nu o matrice. Cu utilizatori care și 1-ar disputa ca să urce primii înăuntru, așa cum își dispută călătorii grăbiți un taximetru. Ar însemna negarea, la modul umanist, nu numai a autonomiei, dar și a dominației mediumului asupra dominatorilor săi sau a mașinii asupra mecanicilor. Ar fi ca și cum am reveni la reflecția clasică, gramsciană, asupra hegemoniei: un grup social, prin intermediul unui stat major politic, elaborează o viziune asupra lumii cu ușile închise, ocupîndu-se apoi de răspîndirea ei, pentru a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
îndoială (cu excepții). Ea este dublată de mitul socratic. O imagine unitară nu poate fi conturată. Înțelegerea personalității și doctrinei sale trebuie să țină cont de mentalitatea epocii sale, marcată de războiul peloponesiac ce favorizase trezirea adversităților, imoralitatea, neîncrederea, tendințele dominatorii, ura. Această criză gravă a distrus ce consolidase epoca clasică. Oamenii doreau să iasă din această situație, dorință în întâmpinarea căreia sofiștii nu veneau câtuși de puțin. Sofiștii n-au adus soluții. Ei au incitat dezgustul față de vorbărie și preocuparea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
un necioplit, un incult, un barbar incapabil să trăiască așa cum se cuvine; pe scurt, unul căruia i se vor sublinia tarele și slăbiciunile, uitându-i-se specificitățile și atuurile. Mai grav, o asemenea postură cantonează Într-un raționament strategic unilateral, dominator și chiar distructiv, Întrucât este limitat la raportul de forțe imediat. El nu conduce În nici un caz la controlarea interacțiunii sau a „dialecticii interacțiunii voințelor”, creativă, deschisă și preocupată de o durată Îndelungată. Reușita unei strategii rezultă din rezolvarea sau
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
pe coapsă Lui are nume scris”ț: Basileús basiléÄn kaì kýrios kyríÄn „Împăratul-împăraților-și-Domnul-domnilor” (BVA). O expresie asemănătoare folosește și apostolul Pavel în 1Tim 6,15, însă cu referire la Dumnezeu-Tatăl290. 3.2.2.8.2. despótQs: „Stăpân” (toate traducerile românești); „Dominator” (Vg); „le Maître” (BJ); „the Master” (RSV). Este folosit o singură dată cu referire la Hristos, în 2Pt 2,1: ...tòn agorásanta despótQn arnoúmenoi...: „tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat...” 3.2.2.8.3. ho árchÄn
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
agenților sunt raporturi de forță și de luptă pentru ocuparea pozițiilor superioare. Ierarhiile depind de aranjamentele sociale care le susțin și le reproduc. Persistența acestor aranjamente depinde de nerecunoașterea sistematică a naturii lor opresive atât de către dominați, cât și de către dominatori. Legitimitatea unei anumite ordini sociale, cu alte cuvinte recunoașterea legitimității unei anumite distribuții a resurselor economice, sociale și culturale, presupune transformarea capitalurilor într-o formă specifică a lor, cea de capital simbolic. Acesta constituie sursa și indicatorul puterii legitime și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
lor, cea de capital simbolic. Acesta constituie sursa și indicatorul puterii legitime și se regăsește în idei concrete precum: onoare, prestigiu, responsabilitate, reputație. Deoarece dominația exercitată prin violență materială, prin arbitrarul forței este costisitoare, e în interesul fiecărei categorii de dominatori să transforme raporturile de dominație în raporturi de semnificație prin acumularea de capital simbolic. Astfel, violența simbolică ia locul violenței fizice, iar oamenii au o imagine mistificată cu privire la natura relațiilor lor sociale. Aceasta se realizează în societățile avansate prin: - procese
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]