561 matches
-
fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică. Lăcașul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
biserica ""Santa Maria delle Carmine"" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil. Și Paolo Uccello (1397-1475) - ""Battaglia di San Romano"", ""Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei. Pictorii din generația următoare au contribuit la înnoirea redării în perspectivă a peisajelor, compunerea minuțioasă a tablourilor, finețea redării
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
era și mai sever, călugării rugându-se încontinuu și făcând munci agricole. Sfântul Francisc de Assisi a fondat, în anul 1206, Ordinul franciscanilor, iar Papa, în încercarea de a-și spori puterea și influența, a fondat, în anul 1216, Ordinul dominicanilor . Mănăstirile ofereau adăpost drumeților și pelerinilor. Tot acolo se purta de grijă săracilor și bolnavilor, se spuneau rugăciuni pentru sufletele lor, li se dădea de mâncare și li se administrau medicamente făcute din plantele ce creșteau în curtea mănăstirii. De
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
continuare. Un val de imigranți din diferite țări Latino-Americane ca Mexic, Cuba, Republica Dominicană, Honduras, El Salvador și Nicaragua au fost atrași aici. New Orleans are una din cele mai mari comunități de hispanici din SUA. Comunitățile mai vechi de cubanezi și dominicani sunt încă prezente în zona New Orleans, datând din anii 20 ai secolului trecut sau chiar de mai devreme de anii 1880, altfel majoritatea membrilor sunt imigranți și, în cazul cubanezilor, unii sunt refugiați din motive politice, fiind opozanți ai
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
acesta construind la confluenta Vilniei cu Neris o cetate din lemn, ulterior mutându-și aici reședința, aceasta în cele din urmă a devenit capitala Marelui Ducat al Lituaniei. În scrisorile către papă Ioan al XXII-lea, orașele hanseatice, franciscani și dominicani (1323 - 1324) a demonstrat o dorință de a îmbrățișa credință creștină și a invitat în Lituania cavaleri, artizani, negustori, agricultori, preoți. Este incertă situația lui matrimoniala. Conform Cronicii Bychowiec, Gediminas ar fi avut 3 soții: Vida din Curlanda, Olga din
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
nr. 8) și casa parohială (Curtea Johannes Honterus nr. 2). Lăcașele de cult situate în apropiere erau Biserica Sf. Maria, reconstruită în stil gotic târziu între 1383 și 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurențiu și a Tuturor Sfinților, conventul dominican Sf. Petru și Pavel, și mănăstirea de călugărițe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan. Arhitectura capelei a fost stabilită în urma săpăturilor arheologice din 1976, precum și a altora, de dată mai recentă (2003-2004). Construcția realizată din piatră nefasonată legată cu mortark
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
născut în vechiul oraș vizigot Toledo, capitala regatului Castiliei. Ea a fost al treilea copil și a doua fiică a regilor Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon. La curtea castiliană, principalii ei preceptori au fost preotul dominican Andrés de Miranda, profesor respectat și membru al curții reginei, Beatriz Galindo și mama sa, regina. Ioana a studiat religia, muzica, dansul, eticheta curții, și-a dezvoltat abilități ecvestre și a învățat să stăpânească toate limbile (sau dialectele) romanice iberice
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, și la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală "Angelicum", sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză despre
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
marile orașe ale Europei în această perioadă și ordinele clericale rivale din cadrul Bisericii au început să lupte pentru controlul politic și intelectual asupra centrelor de educație. Două ordine principale ce au fost fondate în această perioadă au fost Franciscanii și Dominicanii. Ordinul franciscan a fost fondat de Francisc de Assisi în 1209. La mijlocul secolului, liderul lor era Bonaventura, un tradiționalist care a apărat teologia lui Augustin și filosofia lui Platon. A preluat doar puțin din filosofia lui Aristotel împreună cu mai multe
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
împreună cu mai multe elemente neoplatonice. Urmându-l pe Anselm, Bonaventura credea că rațiunea poate descoperi adevărul doar când filosofia este luminată de credința religioasă. Alți scriitori franciscani importanți au fost Duns Scotus, Peter Auriol și William Ockham. În contrast, ordinul dominican, fondat de Sf. Dominic în 1215, a pus mai mult accent pe folosirea rațiunii și a folosit pe larg noile surse aristotelice venite din est și din Spania maură. Marii reprezentanți ai gândirii dominicane din acea perioadă au fost Albertus
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
percepției și al cunoașterii” (Guillaumin, 1981, p. 59). De altfel, practicile discriminatorii se pot lipsi foarte bine de o categorisire biologică. Existența unui „rasism fără rasă” o dovedește Îndeajuns. Descriind violențele xenofobe ale unor locuitori din Guadelupa Îndreptate Împotriva unor dominicani (septembrie 1979 și decembrie 1981), Laënnec Hurbon (Hurbon, 1983, p. 1990) remarcă: „Dar toate acestea nu seamănă cumva cu rasismul? Și dacă da, nu este ciudat? Căci ne aflăm În prezența practicilor și discursurilor a două grupuri de populații negre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
coroană ungar, viitorul rege Bela al IV-lea. Cu această ocazie a fost înființată, pe locul orașului Odobești de astăzi, lângă Focșani, Episcopia Cumanilor, Civitas Milcoviae, subordonată direct Scaunului Apostolic de la Roma, care l-a avut ca prim titular pe dominicanul Teodoric. Această episcopie cuprindea toată Cumania, adică ținuturile de la răsărit și miazăzi de Carpați, toată partea de sud a Țării Moldovei și cea de nord a Țării Românești, pe care ungurii o numeau Cumania. Cele mai vechi documente care vorbesc
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
închise. Rămâne a se ști ce se va pune la cale pentru a lovi cu oprire aceste case, cari de pe acum anunță că se vor redeschide în luna lui octomvrie și nu vor mai fi dirijate de iezuiți și de dominicani, dar vor rămânea fără îndoială sub aceleași influențe. Daca d. ministru nu va izbuti sau se va vedea obligat de-a se opri înaintea unor societăți civile, legal constituite, înaintea noilor directori religioși sau mireni armați cu drepturi incontestabile, la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată: Înapoia unuia din pilaștrii laterali ai bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor, care urmăreau scena cu luare aminte. Mai cu seamă unul dintre cei doi Îi atrase atenția, cu figura lui scheletică și cu gura lui ca o rană de brici: Noffo Dei, șeful inchizitorilor din Florența, umbra cardinalului de Acquasparta reprezentantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu demult. Puține bagaje și, de fapt, nu a plătit nici o taxă, doar o sumă mică pentru cărțile și hârtia de scris pe care le avea la el. A cerut adăpost În camerele de oaspeți de la Santa Maria Novella, la dominicani. În schimb, din când În când, ține lecții la școala lor. - Ești sigur că nu mai avea nimic la el? Nimic de valoare? Duccio Închise iar ochii. - Nu. Dar transporta ceva neobișnuit, acum că mi-ai adus aminte. Vameșii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Arrigo vameșului? - Nimic. Că era un simplu instrument pentru studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând să fixeze desenul. - Sigur că e ciudat, Îl auzi dintr-o dată pe Duccio spunând. - Ce? murmură, dezmeticindu-se. - Că Arrigo e găzduit la dominicani. - Și ce e așa ciudat? - Destule, după cum vorbesc călugării. În tinerețe, Arrigo a fost novice la franciscani, pe vremea fratelui Elia, urmașul lui Francisc. Și, după cât de mult se iubesc cele două ordine... Cine știe de ce nu s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Dumnezeu să se săvârșească de-a pururi în țara noastră cu mai mare cinste și să sporească neîncetat“1. Acest fragment, dintr-un act de danie din 1 mai 1384 al domnului moldovean Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Petru I (1377-1391), emis în favoarea călugărilor dominicani din Siret, trimite, fără îndoială, la documente similare din spațiul central european al secolelor XIII-XIV, prin care potentați catolici au răsplătit zelul acelor „neobosiți ostași întru Christos“. Ne gândim, desigur, la călugării misionari - dominicani și franciscani -, care în vremuri deloc liniștite au perindat, „în numele credinței creștine“, întinsurile Europei Răsăritene, printre cumani, bulgari, români, ruși, mongoli. Mulți dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre ei vor plăti chiar cu propria viață pentru curajul de a fi fost mesageri ai Occidentului într-o lume în care Eclezia Romei provoca mai degrabă ură decât admirație. Trecerea de către Petru I a vămii de la Siret sub controlul dominicanilor moldoveni invocă o atmosferă de înțelegere confesională, care trebuie să fi domnit în principatul românesc est-carpatic la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la sfârșitul secolului XIV. Același spirit ecumenic, pentru a apela la un termen mai degrabă contemporan nouă, explică și transformarea Siretului într-un important centru de pelerinaj pentru creștinii din Moldova și regiunile învecinate 2, mai ales după ce în biserica dominicanilor de aici și-a găsit locul o bucată de pânză adusă tocmai de la Ierusalim, căreia i-au fost atribuite și calități miraculoase 3. • Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. I, 1384-1448, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și L. Șimanschi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmarea prezenței active a factorului polonez în realitățile moldovenești ale epocii 38. Prin filieră maghiară, respectiv poloneză, au ajuns în evul mediu în părțile Țării Românești și ale Moldovei cavalerii Ordinelor teuton sau ospitalier (ioanit), la fel ca și frații dominicani sau franciscani 39. „Uniunea“ florentină din 1439 a constituit, în întreg spațiul ortodox, un punct de referință în ceea ce privește atitudinea ortodocșilor, sau cel puțin a ierarhiei ecleziastice ortodoxe, față de Biserica romano-catolică. În cazul grec, refuzul ierarhiei bisericești de a accepta Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în domeniul cultural este prezența unor exempla, povestiri cu tâlc moral, în manuscrise românești copiate spre sfârșitul secolului al XVIII-lea: astfel de texte, care formau o lectură apreciată atât de cler cât și de mireni, provin din opera unui dominican francez din veacul al XIII-lea, Vincent de Beauvais. • R. Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chișinău, I, în AAR, mem. secț. ist., t. XXXI, 1909, p. 14-15. • A se vedea articolul lui Radu Păun, Istorie și ortodoxie. Panegirice românești la curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cronica unei cruzimi ordonate, „22”, 1995, 36; Ruxandra Cesereanu, Tommaso d’Aquino, postmodernul, ST, 1995, 10-11; C. Stănescu, „Sfințenia” ca mască a tiraniei, ALA, 1995, 280; Florian Baiculescu, Patimile literare înainte și după Stoenescu, „Libertatea”, 1996, 16 ianuarie; Dan Perșa, Dominicanii și comunismul, TMS, 1998, 2; Horia Gârbea, Ficțiunea și documentul, CNT, 1999, 13; Alex. Ștefănescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman, RL, 1999, 17. A. Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
se impune. în asta constă diferența. - 8 - Căderea în timp. Gnosticismul trece adesea drept o religie în fața filosofilor și viceversa... Astfel încât nici unii nici alții nu abordează acest continent, convinși că aparține celeilalte corporații. Augustin, episcop de Hippona, Toma d’Aquino dominican și doctor în problemele îngerilor, mai târziu Malebranche oratorian sau Kirkegaard pastor protestant nu-i împiedică totuși pe filosofii de profesie să-i considere ca fiind de-ai lor. Creatori de concepe, inventatori de personaje conceptuale, utilizatori stângaci ai unui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]