450 matches
-
le strigă: Uș de aici, și le dă câte un picior. Vă bateți joc de nenorocirea... Și în timp ce săracul, în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă, îi mulțumește cu cele mai profunde strâmbături, copilașii strigă: Du-te cu domnișorul! Domnișorule... plictisitorule... "Plictisitorule!" suprema insultă aici, printre copii, cel puțin când el era copil; până și copiii îl disprețuiesc. Știu despre povestire? O vor fi știind de la Clarita? Știu al cui copil este? Știu că îi strigau unui geniu? Și-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
strigă: Uș de aici, și le dă câte un picior. Vă bateți joc de nenorocirea... Și în timp ce săracul, în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă, îi mulțumește cu cele mai profunde strâmbături, copilașii strigă: Du-te cu domnișorul! Domnișorule... plictisitorule... "Plictisitorule!" suprema insultă aici, printre copii, cel puțin când el era copil; până și copiii îl disprețuiesc. Știu despre povestire? O vor fi știind de la Clarita? Știu al cui copil este? Știu că îi strigau unui geniu? Și-și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
niște dinți făcuți pentru a râde, a mânca și pentru a mușca. Ce sănătate! Ce culori! Să o vezi și să o auzi cum respiră. Și să ai copii te-ai gândit? Duceți-vă, duceți-vă, lăsați-vă de glume, domnișorule, și pleacă. Ei drăcie, cu slujnica! Excelente forme! * Don Avito meditează, printre altele, la asta a lui Lombroso, la rudenia dintre geniu și nebunie, și în momentul în care se convinge de eșecul fiului său, merge să-l vadă pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
erostratism! Dorință de nemurire! Fă înainte copii, Apolodoro! Dar va servi cazului? Deși sunt bolnav, foarte bolnav, eu durez puțin; nici nu-mi va lăsa viața timp să demisionez, mă va lăsa șomer... sunt foarte bolnav." Și cheamă. Ce doriți, domnișorule? Nimic, Petra, să te văd înainte de a ieși, pentru că răspândești un așa aer de sănătate, se degajă, așa, salubritate la vederea ta, că mi se pare că îmi alină... Haideți, nu se glumește așa... Așteaptă, așteaptă să te ating ca să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu sunt bun; așa nu se poate continua; acasă, acasă, că sunt foarte bolnav". Și urcă scările aproape înfierbântat și când Petra îi deschide ușa, se apleacă spre ea și o sărută; îi mai scade febra. Dar dumneata ești nebun, domnișorule? Noaptea, în pat, sărută mai întâi perna cu furie, sfârșește prin a o mușca cu și mai mare furie. * Se întoarce ca tatăl să-i țină o nouă conferință și fiul exclamă în puține fraze: Bine, dar știința mă învață
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o mie de amintiri rătăcitoare și se întâlnește cu Tatăl nostru pe buze, sfârșind în cerul gurii: Nu ne duce pre noi în ispită!", iar din adâncul sufletului aude vocea lui don Fulgencio: "Fă copii, Apolodoro, fă copii!" Când dumneata vrei, domnișorule? Eh? Deja supa e pe masă. Dar ce sănătate, Petra, ce sănătate. Dacă sănătatea se ia... Vino aici. Dar slujnica dispare. * Don Avito s-a întors la fata sa, la Rosa, meteorizată, care își duce, dulce și trist, viața fără
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai degrabă, cu atât mai bine! Deși fusese doar din curiozitate, din dragoste de a ști, era lucru de făcut. Așa se iese fără nicio îndoială din problema îngrozitoare. Dar dacă nu e nimic? Sună la ușă. Intră! Pentru Dumnezeu, domnișorule, nu mă uitați... Nu-ți fie teamă, Petra, totul se va aranja, du-te acum, lasă-mă ! Sunt un mizerabil; am comis o infamie. Adio, mamă, fantasma mea! Te las în lumea umbrelor, mă duc în cea a nălucilor; păstrează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Această sărmană fată, victimă a teoriilor lui don Fulgencio care lucrau asupra instinctelor supraexcitate ale lui Apolodoro, la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Pelișor, unde l-a cunoscut pe Regele Mihai. Tatăl lucra la Facultatea de Agronomie, care se va strămuta în 1940 la Timișoara. În anul pierderii Ardealului de Nord, Ică absolvise Liceul Economic. Semnalul luptelor interetnice este dat când sunt atacați „domnișorii noștri” dintr-un cămin studențesc și sunt înștiințați locuitorii unui cartier de naționaliști - Mănăștur. Vine o perioadă în care în oraș oamenii obișnuiți se vor afla mereu în nesiguranță, românii sau maghiarii putând cădea pradă violențelor. Urmărit pe stradă, dl
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
și fără de talent în stil, ceva înjghebat și neîntreg în idei, ceva ce seamănă a negustorie cu. nouă principii politice. Din nou naționalitatea se ia ca firmă de prăvălie, pentru a debita sub ea ideile nesănătoase ale radicalismului cosmopolit. Acești domnișori se pun la tocmeală cu poporul românesc, poate pentru posturile bugetare la cari aspiră în viitor. ... Suntem cu totul logici fiind socialiști - iredentiști. Dar trebuie să se știe dinainte că n-am voi cu nici un preț să se piardă munca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se bate cu Baiazid Fulgerul și cu Mohamet II, care calcă în contră-i pe două imperii surpate și pe paisprezece capete de regi, și când această luptă crâncenă și profund onestă durează încă în toate țările locuite de români, domnișorii moleșiți în brațele Luteției cer ca poporul nostru să se dezintereseze de proprietatea sa? Cine? Țăranul din Ialomița care muncește singur pân-la o sută de pogoane pe an, muncă pe care musculatura a două sute de bonjuriști n-ar putea-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu striviți de atotputernicia și de nedreptatea statelor în cari trăiesc, iată tot la ce pot aspira românii cu drept cuvânt, sub orice guvern ar trăi, și iată care ar trebui să fie misiunea generațiunii viitoare. {EminescuOpXIII 258} Însă tinerii domnișori înstrăinați sunt departe de a-și cunoaște poporul lor propriu comoara de energie și de îndărătnicie națională grămădită în el prin munca seculară, sănătatea judecății lui când vorbești cu el de asemenea lucruri. E drept că ideile demagogice, exemplele de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
specifică ci din indivizi, e ca un corp în discompunere chemică în care fiece molecul, scăpând din sfera de atracțiune a semenului său, nu mai însemnează nimic, pentru ca totul să nu mai însemneze nimic. Venim la un alt act datorit domnișorilor noștri, a cărui origine numai prudența nu poate fi: vorbim de adresa înmînată d-lui Clemenceau. Daca d. Rochefort sau d. Felix Pyat erau în Parlament desigur că unuia din ei i se adresa actul faimos, dar, în lipsa acelor ilustrațiuni
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nostru e diametral opus actelor și purtării roșiilor, d-sa își propune de-a săpa teoretic însuși fundamentele moralei și pentru aceasta găsește un sprijin în tinerimea aceea care, la Paris, își culege preceptele la Mabille. Morala cuviinței, după acești domnișori, e un moft; altruismul e tot. Faptele omenești și cugetele lor nu sunt nici bune nici rele; ele sunt moralmente indiferente. Pozitiv morale sunt cele altruiste. Cineva poate avea cele mai negre vicii; pe cât timp e alturist e om cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cu sfaturile voastre o să domnesc socot Spre binele Moldovei, spre glo... O! nu mai pot. [UN BOIER] Ce are Vodă oare*? [ALTUL] Prea-l mișcă greutatea Ce-o ia pe al lui umăr... E-un mare Domn. * [UN GLAS] Ei, domnișorul Cornea a căzut lesne, Măria Ta? [PETRU] (zîmbind) Cum? S-au ridicat poporul din Suceava cu șoltuzii, Grămădiți în cetățuie și pe crestele cetății; A-nceput să strige singur: "Jos cu Cârnea or cu Ciornea", {EminescuOpVIII 196} Cum rămase din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta erai mare, mare, ia ca acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce face boier bătrînul? {EminescuOpVIII 316} [NIȚĂ] (încet) Ia, joacă cărți, domnișorule! [ȘTEFAN] Cucoana? [NIȚĂ] Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ANTUL] M-am obicinuit asta de la ceilalți profesori, ia docamdată cel puțin trei galbeni, căci într-altfel, ți-o mărturisesc că, deși îmi vine așa de greu, dar aș renunța chiar la lecțiunile d-tale. HISTR[IO] Miroase a mândru domnișorul! în fine, daca nu vrei altfel, fie! DILET[ANTUL] (dîndu-i bani) Așa e bine! Mi-ar fi venit greu să vă pierd din cauza banilor. (apart) Bietul bătrân, cum se bucură. (tare) Adio! Adio! A revedere. (iese repede) HTSTR[IO] (aleargă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui. Italia după moartea lui îi recunoscu geniul și coronă memoria lui, după cum coronase și pe Tasso la agonia lui!, dar prea târziu. VI După doi ani, o jună engleză, dimpreună cu un bărbat în vârstă și cu un domnișor din cei mai la modă și foarte bine făcut, se ducea la capela catolică din Londra ca să asculte în Vinerea patimilor cântarea unui Stabat necunoscut încă în Englitera, și pe care îl adusese din Italia un religios. Îndată un glas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mama Anica, și dormeam cu ea și-mi povestea de toate celea și era bine. Și când era Întru dimineață și cântau cocoșii mergea cu mine afară și spunea rugăciuni și cânta Încet: „Avea, avea, Sfânta Vinerea/ Un fecior de domnișor/ Ochii-n cap Îi lăcrima / Nime-n lume n-auzea / Numai surorile lui Lazăr/ Culegând flori de amin / Și a luat o floare / Și a dat lui Iștină / Iștină s-a făcut ceară / Ceara s-a aprins / Și Sfânta Vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu înțelegeam, n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule, hai cu mine! Și m-am dus. Eram ca vrăjit. Mă trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar unul pe lună. Mie cel mai mult îmi vine să mă râd, ca să vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile centrale că vai, vai, ce greu o ducem. În timp ce-i ascult pe domnișori și domnișoare mi se arată așa ca într-o abureală, un fel de epifanie, o arătare asemenea aceleia de pe valea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Mie cel mai mult îmi vine să mă râd, ca să vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile centrale că vai, vai, ce greu o ducem. În timp ce-i ascult pe domnișori și domnișoare mi se arată așa ca într-o abureală, un fel de epifanie, o arătare asemenea aceleia de pe valea Damascului, și nici nu pot spune ce-i aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
te-aș iubi și în minutele agoniei. [... ]. Și nu știu cum să-ți mai spun că te iubesc, te iubesc ca o mîț-ță care te pupă. Veronica [VERONICA MICLE] 9 februarie 1882, Iași Iubitul meu, Eu știu foarte bine ce ar dori domnișorul și măsor toată adâncimea temerii tale că eu în [... ] aș putea să te fac jărtfa lui. Îmi pare destul de rău, scumpul meu, că nu crezi în curăția sufletului meu față cu tine. Apoi făptuit-am vreodată ca cochetă cu tine
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
putea să m-asculți. - Te voi asculta! răspunse la fel de simplu Otilia, care în tot acest timp își ținuse mâna pe mâna lui. Un câine începu să latre violent, apropiindu-se, și un glas bărbătesc se auzi strigând în noapte: "Hei, domnișorilor, acolo sunteți?" Felix și Otilia se dădură jos și, răspunzând la apel, se-ndreptară aproape alergând spre curte. Când se arătară, ținîndu-se de mână, în fața pridvorului, Pascalopol ședea gânditor la o măsuță. Părea trist. - V-am așteptat la cafea, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]