1,794 matches
-
Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oamenii satului) era cel mai avut și mai bine situat om din Împrejurimi, om năvalnic și mândru, frumos și foarte voinic, puțini rezistându-i la vorbe și fapte. Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cred în minuni. Dușuri reci de toamnă tîrzie O ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deget, decupate pentru trăgaci. Radioul dat la maxim. No, tot mi-i bun comunismul, e lumina la 9 și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât iepili istea-n călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
foc, se scurge peste jeratic, clocotește precum smoala în cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele cât să încapă un înger; primul drum, în podul palmei, ultimul, printre fire de iarbă îngerul desenează indicatoare de circulație. Fierbe domol viața la foc mic, nu scoate fum, nu emană nesaț; Dumnezeu coace pâine în buzunarul cămășii primește cel care s-a așezat ultimul la rând, îndestularea la masa bogatului își linge rănile. Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copil. Să-i dăm drumul slobod prin pădure ne bate sfântul Stelian. Să-l îngăduim printre noi o grijă în plus. Eu zic să-l lăsăm în voia Domnului și să-l dăm în ascultarea părintelui Ioan. El este mai domol cu cei săraci cu duhul. Trebuie să-l aibă cineva în pază, să nu fure sau sa pună foc la hambar. Cum zici matale, părinte Visarion. Acum, hai să facem o carte: îmi ești dator cu 800, da, 800. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bietul Vilmoș! GÎrla asta puțin adîncă și Întortocheată fusese, pare-se, cel mai mare coșmar din viața lui. În ceea ce mă privește, iubeam cu toate fibrele din mine Valea aceea a unei Mării, iată, de neuitat prin Însuși numele firului domol de apă galbenă. Petrecusem vreo șapte veri mai mult pe malurile și prin nămolurile ei decît acasă. O singură adiere de gînd mi-a dat fiori după, ce mai!, o viață de om... Pe Ionel Caița nu-l mai Întîlnisem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru că „de ce nu-l Întreb pe taică-său și că, dacă eu nu schimb vorba, el nu se mai joacă“. Abia am așteptat ziua În care să trec din nou pe la el. Cartea era acolo, pe masă, răspîndea o lucire domoală În toată casa, așa simțeam, iar nenea Weisz citea din ea. Am pus repede degetul pe o literă din aia colțuroasă: — Nu-s nici litere românești, nici ungurești, le-am În vățat, pe toate le știu, astea de care-s
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din stînga mai domol, după ceea ce putea fi mai de luat În seamă, și nimic nu li se părea mai vred nic de atenție decît cartea lui nenea Weisz. Poate că-n perioada aceea a conva lescenței priete nului meu i-am răs foit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de teren. Îi țin minte pe toți, ba chiar și figurile lor mi au rămas proaspete. Mă opreau adesea, Întrebîndu mă cum merge școala și strecurîndu-mi cîte o hîrtie roșcată de trei lei. Îmi plăcea mai ales de un tovarăș domol, gras și atent cu copiii, nu vorbea niciodată tare. M-a luat Într-o dimineață deoparte, cercetîndu-mă dacă aș putea să-i cînt ceva În limba maghiară. Nu știam decît două cîntece: unul de copii mici care nu mai corespundea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răspuns Gruia Îndreptându-se spre ieșire... Directorul a ridicat receptorul: Deși a Înțeles foarte bine cine este la telefon, a Întrebat răstit: ― Cineee?! ― Colonelul Zdup. ― Și ce doriți? În urma ripostei de mai Înainte a directorului, securistul a lăsat-o mai domol parcă... ― N-o lua chiar așa, directore. Discută cu chirurgul și Îmi comunici telefonic ora la care Îmi onorați invitația... ― E mai bine să suni dumneata, după ora zece, când voi reveni la cabinet. Cât privește prezența profesorului Hliboceanu, vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata Maranda? Lasă te de băutură, Toadere! Eu te pot ajuta. Numai să vrei”. Eu am tăcut. Nu aveam ce să spun. Ea o continuat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce voia să spună cuvântul "dincolo". Nemiloasa întorsătură a istoriei l-a făcut însă să înțeleagă repede. Ochii de copil se deschideau și mai mari de admirație, inima îi bătea mai repede când apăreau coloanele de cai. Mergeau în tropot domol și ascultau cu sfințenie de frâul domnilor falnici și fercheși care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copiii tatălui domnului Ovidiu. Ziua aceea, ziua aceea cumplită, când domnul cu țăcălie și mustață răsucită de la Poștă despre care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca niciodată până atunci și îi spusese cu o voce domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete ! Ești mare, fii brav ! Maică-ta are nevoie de tine." Deși nu înțelesese ce treabă avea mama cu el, căci își îndeplinise toate obligațiile, dăduse ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont, face deja să scânteieze mii de diamante efemere pe întinderea de omăt. Pe colina cu pante domoale, brazii par șiruri de călugări îmbrăcați în robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
părăsesc medicii și informaticienii, că patriotismul a devenit o glumă, că numele de român a ajuns o ofensă... Nu i-ar mai răbda pământul!" Mare lucru experiența de viață, impresionantă memoria fabuloasă, indubitabilă măiestria relatării profesorului, în care frazele curg domol, bine-așezate în pagină, cu figurile de stil ascultătoare la locurile potrivite, cu relatarea amplă, "spartă" de intervențiile dialogate ce dau vioiciune și savoare particulară, prin limba folosită. Se simte în el participarea la viața socială, dar asta nu-l îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
luna, arde troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar se vede că mă înșelasem. Îmi dădeam seama că făcusem gestul dintr-un imbold nestăpânit și cu totul independent față de mine; fusese ca și cum cineva ar fi stat la spatele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban. De câteva clipe încoace, chiar devenise vizibil tulburat, se citea asta limpede pe chipul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]