268 matches
-
capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niță Lepădatu într-amurgul spre vitele lui. Le cercetă în ocolul lor, le aduse cu băieții urluiala de ovăs, și femeile veniră cu donițele la muls. Se aprinseră luminile și focurile la bordeie și-n perdelele de stuh; apoi încet-încet se întinse liniștea, și deasupra se bolti un cer albastru întunecos, bătut cu ținte mari de aur. Lepădatu sta pe spate în preajma vitelor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi, excursie, prin localitățile de pe Întreg acel mal al amintitului râu de graniță. În cireada sa de vaci se nimerise una care dădea lapte cu nemiluita. Din te miri ce hrană, Ileana moșului Costică Adochiței, umplea, uneori una, alteori două, donițe, și, chiar, mai mult, de lapte de bună calitate. I se dusese vestea, nu doar prin Mileanca, dar, și prin multe alte așezări Învecinate. Și au prins a veni fel și chip de sugestii. Una mai neașteptată decât alta. Oamenii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din istorie eroi, s-au săltat cu ușurință, pe val, ca o neprihănită lebădă, albă, din basme. S-au aruncat, În politică, precum broaștele În bălți. Și au fost al naibii de inspirați. Căci, imediat, au ieșit la suprafață, ca spuma pe donița plină cu lapte. Și-au găsit și și-au făcut, cu talent, tagme, pe care, ulterior, și le-au sporit și consolidat solid. Nu le-a fost prea greu să se ridice, mai apoi, la rangul de baroni locali. Când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de teamă de a nu fi deocheat, la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că era cazul să pună limbuției sale mute stop. „Oprește-te, femeie, Își spuse ea, ce te-a apucat, mai bine ai avea grijă de doniță, nu vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu micuțul său prieten. „Bătăușul” Ziua era pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
greutatea ei, nici nu mai ținem minte câte drumuri am făcut! Ilenuța privi cu ochi curioși prin ușa bucătăriei la gălețile de apă, căci ele erau cele care vorbiseră. Pe mine toată ziua m-a pus să măsor apa, spuse donița, ba pentru compoturi, ba pentru murături... Voi vă plângeți de un pic de apă, dar pe mine toată ziua m-a torturat, când cu apă rece, când cu apă fiartă, ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză alături de un tăntălău de bou. Nici aici Joiana noastră mare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț, Pleacă înapoi prin târguri Să o vândă, chiar sub preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te trădează Sau nu face nici o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
oricare alt cartier, unde ați fi binevoit. Precum ați sintetizat. Nu-ți pică de două ori în brațe un astfel de artist." "Perfect. Ia atunci măsuri să-l nu-l deranjeze nimeni. Nici în general. Nici dintre ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem și noi, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piticanie? - ... - Și de asta ce mai zici de toate astea, popîndăule? - Nu zice nimic. Tace ca apa. - Cu ce neobrăzare o să le povestești tu, tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care să se împiedice distinsul nostru elev. - ...Așadar, operațiunea cu detergentul picase... Nu puteai fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovarășului X fiindu-i deja dezvăluite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde de argint - Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care surprinse mica asistență, un mod de a mulțumi a lui Va și un semn al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la călcîe " Și cu haine aurie, Mîndră-i este rochia Și o chiamă Dochia. " Din copaci fără de număr " Es copii cu șoimi pe umăr " Și copile multe ese Cu-a lor mânece sumese, Și pe umerele goale l0l {EminescuOpVI 102} Poartă donițe și oale. " Și pornește - atunci un sbucium, " Sun - un dulce glas de bucium, " Pe cărări fără de urme "Vin cerboaicele în turme Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la distanță cum iese fumul pe coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în fiece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
șes neted până la Dunăre. „Vrancea muntoasă” e ținutul oilor. Fiecare sat își are muntele său deosebit, unde locuitorii trimit cu toții în aceeași zi turmele la văratic. Tot în munți sunt o sumedenie de ferestraie, de unde coboară mereu scânduri, ciubere și donițe spre podgorie. Dimpotrivă „Vrancea cu sate” este un uluc unde nu se vede nici pădure, ci numai costișe goale, ruinate de ape. În sfârșit, la răsărit de uluc, Măgura Odobeștilor și dealurile sunt îmbrăcate cu vii, până spre „moghilele Vrancei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a înfățișa un crîmpei din haosul uman, carnavalul, atmosfera confuză, veselia exuberantă și, fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]