336 matches
-
BĂRBATUL CU ZIARUL BĂTRÎNUL CU BASTON DOAMNA CU VOAL devenind DOAMNA CU VIOLONCELUL Sală de așteptare. Scaune de-a lungul pereților. Într-un colț al încăperii BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă; înainte, veneau împreună dis-de-dimineață și plecau când și luna dormita. Își pusese speranța în flori, se ruga lor și le dezmierda. „Faceți-mi mama bine...”, șopti el în ultima zi de dez nădejde, cu lacrimile aproape sufocându-l, când sufletul Veronicăi Brun deja se plimba printre florile cerului. Astfel, Dealul
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
discuția care continuă undeva În spatele meu, că Nunavikul nu pare să aibă nimic de a face cu ideea romanțată pe care mi-o făcusem despre marele Nord, Încep să am dubii. o femeie căreia nu i se vede bine fața dormitează cu căștile pe urechi. Pipăi În buzunarul de la piept poza angalok-ului și poezia. Ele sunt cele care m-au adus aici. mă liniștește ideea că pentru mine nu există altă cale. Exact În acest loc trebuia să mă aflu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
discuția care continuă undeva în spatele meu, că Nunavikul nu pare să aibă nimic de a face cu ideea romanțată pe care mi-o făcusem despre marele Nord, încep să am dubii. O femeie căreia nu i se vede bine fața dormitează cu căștile pe urechi. Pipăi în buzunarul de la piept poza angalok-ului și poezia. Ele sunt cele care m-au adus aici. mă liniștește ideea că pentru mine nu există altă cale. Exact în acest loc trebuia să mă aflu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Care doamnă? Aia, de lângă fereastră, n-o vezi? Nu. Uită-te mai bine. Mă uit. Tot n-o vezi? Tot... Mă, nene, mă ... Da’ ce, dom’le, aia e doamnă? Dar ce e? E un porumbel, omule, nul vezi, cum dormitează, și-mprumută soarelui, În răsărit, căldură și frumusețe? Stai să văd. Șoferul, după ce-i făcu lui Nenea Bunicul, cu ochiul, rosti: da, domnule, ca să vezi, câtă dreptate ai! E, În adevăr, un porumbel, dar, ce misterios porumbel, parcă, rupt din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două rochii spendide din acest material. S-au îmbrăcat ca de teatru, suspină Pink. Observă și poșete. Pe o măsuță de serviciu, semănând cu o mantinelă de lojă, dormita un binoclu. Pe masă erau într-adevăr lumânări. - Permiteți-ne să ne prezentăm, domnule Floyd... Sîntem, după cum probabil ați fost informat, surorile Stamatescu. În trecut, am purtat, bineînțeles, în urma căsătoriilor, alte câteva 216 DANIEL BĂNULESCU nume. După ce am rămas văduve
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acelorași meșteri anonimi. Acum amnistiați și expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar acolo. Dar apoi, dintr-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte de toate o societate de masă. O recunoaștem după număr, după instabilitatea legăturilor între părinți și copii, prieteni și vecini. Ne dăm seama după metamorfoza pe care-o suferă orice individ care devine anonim: realizarea instinctelor, pasiunilor și intereselor care dormitează în străfundurile lui depind de un mare număr de alte persoane. Vedem cum indivizii cad pradă angoaselor sociale și presiunilor de a se conforma și asemăna cu un model colectiv. Conform acestei concepții, schimbarea nu e rezultatul unei proletarizări a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și să îi convingi să asiste la o reuniune politică, la o ceremonie religioasă sau la o manifestare de cartier. IV Istoria naturală a comunicațiilor rămîne în continuare deschisă. Iar studiul lor comparativ rămîne, și el, un admirabil proiect ce dormitează sub greutatea tomurilor științifice. Cu toate acestea, deținem suficiente date pentru ca, în lumina observațiilor tocmai rezumate, să putem desprinde tendințele comunicațiilor actuale. Ele sînt cele care ne pot convinge că psihologia mulțimilor, așa cum Tarde a văzut-o, sesizează pe deplin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel vechi, în care pluteau frânturi de ceapă înnegrită. Și tot în virtutea rânduielilor care făceau viața mai ușoară, aproape de neobservat, Maca se opri în fața ușii întredeschise a bătrânului. Vru s-o împingă, pentru a da câteva ghionturi balansoarului în care dormita cel căruia îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime, fără fereală, el își dregea vocea, căutând să pară mai tânăr, iar ea îi răspundea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i le vadă servitoarea când deretică." Năvălit de gânduri obscure, Ioanide se-ntinse pe pat cu mâinile sub cap, dormită îndelung astfel, în fine, se sculă, ieși, apoi veni cu o lădiță de chei și cu o pilă. Potrivi câteva chei, pili puțin una din ele, care mergea mai ușor, și după o scurtă meșterire deschise sertarul (era îndemînatic în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru că, era lucru știut, îi plăcea foarte dulce. . - Ascultă, Jean, îi zise madam Pomponescu, aprobată demaman, tu nu te simți bine, nu vrei să chemăm un doctor? . - N-am nimic, răspunse silnic ex-ministrul, ce să constate doctorul? . - Arăți obosit, prea dormitezi toată ziua.Pomponescu avu un zâmbet amar. . . - Altceva n-am de făcut! . - Înainte lucrai, făceai studii asupra catedralei. De cestai? . Profesorul de beton armat râse în sine, fără a scoate un cuvânt. . - Nu te consuma zadarnic, interveni maman, va veni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superior. - Ce-ți pasă de modificarea legii? Îi spuse cineva chiardin familia Conțescu. Ermil, săracul, nu mai are mult, dumneata vii la catedră neapărat, ne-a și spus el singur. Totul se aranjează până la urmă (fr.). G. Călinescu În timp ce bolnavul dormita și în sufragerie se luau în examinare toate problemele la ordinea zilei, afară pica o zăpadă de primăvară cu vânt, abundentă, pufoasă, adevărată furtună de fulgi albi. Cei care intrau în casă picau parcă de la altă latitudine. - Dacă, Doamne ferește, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
situații și mai lunecoase, toate acestea Gogol nu le cunoaște. Ai într-o răsadniță deosebite semințe, cade o ploaie și toate răsar în plină lumină, fiecare în feliul ei. Ai și aici o răsadniță de oraș provincial, în care toți dormitează în păcate moștenite, fără ca lumea să se preocupe mult de ei... când iată că apare un revizor și toate aceste plante s-arată pline, greoaie, de-a dreptul pe scenă și cunoști că nu-i între ei nici o imitație în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care, ca doi străjeri stau (la est și la vest) de ambele părți ale comunei, cătând unul în fața altuia. Păduri stufoase umbresc culmile acestor dealuri și, nu departe, natura îți prezintă platouri arse de soare, unde iepurii și alte rozătoare dormitează alene. Astfel, de la miazănoapte la miazăzi, trăiesc într-acest ținut, alături unul de altul și armonizând cadrul natural împreună, stejarii, brazii și fagii trufași care își înalță semeț capul spre cer. Alături, te afunzi într-o mare de grâu, de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au odihnit pe ea, acesta era tot mobilierul din camera ceea. La capătul băncii, un om îmbrăcat nepotrivit cu anotimpul, jegos și neras părea că dormitează cu fruntea sprijinită de un băț noduros, rupt din cine știe care gard. Cum stătea așa nemișcat, la prima vedere, părea că face și el parte din mobilierul încăperii. Cei doi își dădură pe spate glugile șiroind de apă și atunci se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe de pe gluga încă șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pentru tinerele care doreau din tot sufletul să reușească și ele în viață. Când se întâlneau în marile saloane din provincie, din capitală sau din străinătate, nici pe departe nu-și aminteau de flăcăii dispăruți. Sărmanii de ei! În timp ce fericirea dormita pitită în tinda lor, s-au dus s-o caute unde nu trebuia. Pentru aceasta au plătit cu viața. * * * Trecuse patruzeci și ceva de ani de la absolvire, timp în care a devenit posesorul unei averi inestimabile: soție, copii, nepoți. Cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi netezea când un umar când altul. Cei din sala auzeau despre figurine, femei înlănțuite într-o horă unică pe întreg pământul, despre lut ars...La cuvântul ,,tsopar’’ bătrânul se opri brusc, scânteie ochii spre cei din sală care fumau dormitând, era a doua mare așteptare a lui și dezamăgit continuă cu mai multă încrâncenare încât poemul său cântat dulce devenea prin rostirea patetică ce i-o dădea un act de indignare și de protest la adresa istoriei. Se opri iarăși apăsând
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dar tot oameni ca noi." Așezarea în sfera umanului presupune implicit o așezare în sfera erorii. Ideea nu este nouă. Horațiu însuși o conturase în Arta poetică într-o secvență mai amplă culminând prin faimoasa sintagmă "Și bunul Homer uneori dormitează"59 Însă aici este folosită în scop evident polemic. Aducerea în același plan a anticilor cu modernii este o idee pe care Perrault o mai întărește și prin argumentul naturii imuabile. De fapt, acesta reprezintă un fel de topos al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și limitele materiei. Acest păgânism autentic - cel din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]