344 matches
-
relaxările specifice...tot fascinante rămîn pentru cineva care nu joacă zilnic, genul ăsta de teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n fond, În orice regizor dormitează un revizor, nu?!... Și fiindcă tot suntem la erori de informare : Într-un necrolog Radu Anton Roman (din Jurnalul național, 31 august 2005), se spune că scriitorul era membru UNITER din 1980. N-avea cum : UNITER a luat ființă În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea - al unor procese sufletești. 16. Nu doriți stelele de pe cer, dacă nu voiți să ieșiți din or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele câteva zeci de ani, până ce veți pune mâinile pe piept. 17. Iluzia este vălul albastru pe care energia vieții îl aruncăasupra micii și goalei realități, pentru a înșela rațiunea rece și a o sili să se pună
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se reduc, și încă punând multă bunăvoință, la una singură - grădina publică, cu două ieșiri pe două străzi, mare cât o livadă mică boierească, dar îmbietoare prin umbra copacilor, bătrâni, crescuți în neregulă. Grădina era aproape pustie. Numai câțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. Lunga tovărășie din ziua asta, singuri printre oameni necunoscuți și pe drumurile deșarte, ca și senzațiile neobișnuite simțite în comun acolo pe munte, își produceau acum efectul. Bariera dintre noi slăbi. Discuția deveni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am văzut când a prins un pește în cioc, l-a ridicat în sus și peștele a dispărut în gușa lui cea portocalie. Apoi cele două lotci au cotit la dreapta, pe un canal mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
discuția care continuă undeva în spatele meu, că Nunavikul nu pare să aibă nimic de a face cu ideea romanțată pe care mi-o făcusem despre marele Nord, încep să am dubii. O femeie căreia nu i se vede bine fața dormitează cu căștile pe urechi. Pipăi în buzunarul de la piept poza angalok-ului și poezia. Ele sunt cele care m-au adus aici. mă liniștește ideea că pentru mine nu există altă cale. Exact în acest loc trebuia să mă aflu și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de excentricul lor colocatar, mai cu seamă bătrânele, cărora muzica "bisericească", deși diferită de cea pe care o știau ele, începea să le placă, așa încît în fiecare după-amiază puteai zări, timp de vreo două săptămâni, un grup de bunicuțe dormitând pe câte un scaun de bucătărie lângă Dacia arhitectului. Pentru Profesor nu mai exista nici o îndoială. La rândul său își abandonă slujba, își dezorganiză viața, ba o părăsi și pe Iolanda ca să fie mereu în apropierea arhitectului. Jurnalul său, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita și după-masă. Deasupra ei, pe perete, un tablou mare și negru, și-n el un bătrân care curăță un măr. De câte ori n-a văzut ea tabloul ăsta ! — Ce l-oți mai ține și pe urâtu ăsta aici, le zicea ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vlădeni și Săteni..." Somnul din tren, noaptea, e întotdeauna zbuciumat. Goana nebună, zgomotul de macazuri și chiuitul prelung dau senzația de coșmar. Oboseala își spune cuvîntul abia către ziuă. "Mihai, trezește-te!" Sare în picioare, spre surprinderea cîtorva străini care dormitează alături, pe celelalte locuri. E sigur că a fost strigat. Dar după cum e privit de tovarășii de drum, înțelege imediat că a visat. Trenul stă într-o gară. Mihai deschide ușa să vadă unde a ajuns. În difuzoarele de pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
era de-a surda, căci Suleiman, fără să-și facă grijă capului, urma-nainte diminețile și serile cultul lui Bacchus și al Venerei, nu contenea să-nchine cu păharul cătră mai marii din împărăția lui, să chefuiască nopțile și să dormiteze zilele, iar trezindu-se să-nceapă din nou și în același fel ocupația veselă a vieții lui. Astfel acest domnitor își întunecă calitățile vrednice de laudă pomenite mai sus și dete pas hotărâtor contrarului său Musa, care, deși iute la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pînă ce m-am convins că cel mai bine era să las apele să curgă și, cu vremea, rîul avea să ducă departe sîngele. Dimineața se duse cu prea puțină acțiune În librărie, Împrejurare de care am profitat pentru a dormita În picioare, cu grația și echilibrul unui flamingo, În opinia tatei. La prînz, Întocmai cum căzusem de acord cu Fermín cu o seară În urmă, m-am prefăcut că mă duc să fac o plimbare, iar Fermín a pretextat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și spunea, așa cum o făcuse Înainte: Oamenii ăștia nu știu că eu și Julia sîntem aici, goale, una În brațele celeilalte... I se părea incredibil. Ea Însăși se simțea expusă, dar la modul delicios, de parcă toată carnea de deasupra nervilor dormitînd fusese dată la o parte, jupuită. Niciodată n-o să mai traverseze o cameră, n-o să mai dea drumul la radio, n-o să mai pună vătraiul În foc - nimic de genul ăsta - se gîndi ea, fără să se gîndească la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
arată pe Pran și bărbatul înclină din cap. — El este? — Nu, acela este diwan-ul, mai marele curții, căruia trebuie să-i arăți cel mai adânc respect. Mă refeream la bărbatul de acolo, la englezul acela gras. Un șir de străini dormitează în niște fotolii de trestie, singurele din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în jurul căreia bat aripile fanteziei. În tot cuprinsul României, nu există un munte, un pârâu care să nu aibă legenda și cântecul său. Aici, peste aceste culmi unice în blânda lor arcuire, ursul se plimbă ca un domn stăpânitor, bivolul dormitează alene, iar turma de oi urcă sau coboară de pe munți, în clinchetul tălăngilor. Când toamna bogată și sonoră pune stăpânire pe aceste meleaguri, noaptea devine neagră și rece, iar culorile vii ale vegetației alpine se sting treptat, treptat, în vâlvătaia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decât niște puncte negre, în depărtări abia zărite. Începui să privesc iar misterioasa baltă, ce parcă adormea liniștită, legănându-și valurile fine, ca o părere. Și pe-ntinsul apei nu se vedea decât o lebădă albă ca spuma laptelui, ce dormita și ea, grațioasă, sub umbra întunecată a unei sălcii uitate. Pasărea parcă înspuma întunecimea acelui loc, întovărășind bătrâna salcie. Luna de argint încununa bolțile cerești. Cărările de păcură erau acum luminate de văpaia lunii, ce venea peste aceste locuri ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își creau cărări cu înotătoarele prin apele acelea care erau pentru ei imense întinderi dătătoare de viață. Licăririle amurgului se stingeau încet făcând loc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înflorituri. Se aplecă puțin, ridică cele două trăistuțe și dispăru ușurel din raza privirii noastre, cu silueta ei delicată pe care seara o învăluia într-un abur albăstrui, roz, cețos. Fata avea un prenume, am aflat mai târziu, în care dormita o floare, Lysia, iar acest prenume i se potrivea ca o rochie de bal. Nu avea nici 22 de ani, venea din nord, era în trecere. Numele ei de familie era Verhareine. Drumul ei, pe care l-a continuat departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a unei secunde și, cu ochii închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată, către Oceanul Pacific. Se afla În elicopter de două ore, dormitând În cea mai mare parte a timpului. Ellen, Tim, Amy și aniversarea mamei sale păreau foarte departe. Unde ne aflăm exact? — În Pacificul de Sud, Între Samoa și Fiji, răspunse pilotul. — Poți să-mi arăți pe hartă? — N-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima cafenea micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele mai multe ori cu indiferență, inspectorii mai mari sau mai mici, mărunți de tot, cei care mai mult își închipuiau că fac decît făceau. În primele săptămîni, o lună, două, poate, a fost destul de emoționant. Uneori nici nu putea dormi noaptea. Dormita. Avea mintea plină de planuri, de imagini care niciodată nu erau foarte limpezi. Se amestecau, începeau într-un fel și se terminau cu totul neașteptat. Avea convingerea că în curînd, de pe o zi pe alta, va fi avansat și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]