80,011 matches
-
de modernizare prin manifestarea interesului pentru individ și complexitatea naturii umane (proza biografică de subiectivitate auctorială și de introspecție) și apoi prin tendința de transfigurare a realului și experimentele formaliste. E. Negrici e însă tranșant: „consecințele declarației din aprilie 1964 dovedesc că nu uzarea modelelor sau schimbarea generațiilor (în sens biologic) a determinat cursul literaturii după 1948, ci evenimentele politice cu urmări în plan ideologic. 1948, 1964 și 1971 sunt datele cheie, momentele cruciale ale istoriei literare ș...ț scriitorii răspund
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
ai noștri. "Ai noștri!" - răsună din întuneric, consemn confirmat de fiece cuvânt al limbajului comun. Căci limbajul unea precum o voce cunoscută. În vreme ce arma nu e decât o expresie a fricii. Dacă ne-am aprofunda în semnificația ei, s-ar dovedi că pentru vorbitorii de limbi diferite arma reprezintă un vocabular suplimentar; un fel de dicționar de buzunar, să zicem. Asemeni veșmintelor ce-i înspăimântă pe inșii din alte triburi, limbile își merită soarta tigrilor unei menajerii dintr-un oarecare fund
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
apă și cupă, de aici trăgându-se și verbul ciaiat' (a spera), adică - de a fi un potir pentru apele viitorului. Prin urmare, Ci nu e numai un sunet, ci și nume, ca element indivizibil al limbajului. Dacă s-ar dovedi că în toate limbile Ci are o semnificație unică, problema unei limbi universale ar fi ca și rezolvată: toate felurile de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar toate varietățile de cești - Ce-apă. Nimic mai simplu și clar. În
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
vă propune cîteva observații despre tendințele presei centrale în anul care s-a încheiat. Prin comparație cu televiziunile și cu posturile de radio autohtone, e limpede că presa bucureșteană nu și-a pierdut incisivitatea, mai mult, ziarele care contează au dovedit cu vîrf și îndesat că spectrul cenzurii economice nu le sperie. X Poate că e momentul să remarcăm că în spatele independenței presei cotidiene se găsește o bună conducere a afacerii care este în prezent orice ziar care contează. Din acest
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
privește cu multă înțelegere pe cei care au susținut nazismul și comunismul deși, în calitate de etnic evreu și de descendent al unei familii înstărite a avut de suferit de pe urma ambelor totalitarisme ale secolului XX. Franchețea cu care vorbește despre aceste lucruri dovedește o corectitudine morală fără reproș: "Nici naționalizarea, nici pierderea fabricii nu au făcut din mine un dușman al regimului (comunist - n.m., T. U.). Nutream o simpatie pentru sistemul acela, fără să pun întrebări, semănînd într-un fel cu tineretul hitlerist
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
sînt reproduse mai multe exemple: cu her la inițială de silabă - "Herva hersi herle, hersă hermer hergem hersă herba hertem hermin hergea"; cu "p": "Iepesapamapa săpă nupu tepe vapadăpă nipimepenepe.; "îpînîpîfloporepescîpî grăpădipinipilepe" ș.a. Ar merita studiată percepția pe care vorbitorii dovedesc a o avea asupra propriei limbi: în ultimul exemplu, se vede că doar silabele deschise (flo-, gră-, di-, ni-, -le) primesc direct dublarea, pe cînd cele închise sînt analizate în elementele lor: în e scindat (î-n-), -resc se separă în
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
cariere pe origine sănătoasă, nu pe merite reale. Inși complexați, care au fost copiii lui nimeni la țară sau prin mahalalele orașelor, își urăsc originea și, avînd un subconștient murdar, vor să-i împiedice pe toți cei care ar putea dovedi că de la țară sau din familiile sărace de la oraș pot apărea și oameni de valoare, nu numai făcături politice, ca ei.
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
războiul vanităților, aplecarea spre histrionism și cabotinism, fuga de idei, tendința de a face, ad-hoc, un spectacol din orice subiect, săriturile incredibile de la un subiect la altul, de la o stare, la alta, lupta dusă pînă în pînzele albe ca să se dovedească de partea cui se află dreptatea, o luptă care poate ucide, la propriu, ritualuri împletite cu superstiții, flecăreala și pierderea de timp, văicărelile pentru treburi imaginate, spiritul de clan sînt pur și simplu, ca multe altele, augmentate în spectacolul de la
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
succesul imens pe care l-a cunoscut, bunăoară, titoismul din clipa desprinderii de sovietici, a mareșalului, model, ulterior, pentru Albania, China și România ceaușistă: ketmanul naționalist, cum l-a numit el cu formula lui Gobineau despre fundamentalismul musulman, s-a dovedit capabil să realimenteze solidarități etnice pe care sovietizarea le compromisese și energii morale care păreau definitiv de domeniul istoriei. La sfîrșitul deceniului al șaselea și, apoi, cu mai multă forță, la începutul deceniului al optulea, naționalismul i-a cucerit pe
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
mari sisteme totalitare care s-au constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai mult decît o morală strict umanitară. Mai mult ca oricînd, evenimentele din ultimii ani, precum cele din Bosnia, Rwanda etc., au dovedit că umanitarismul are nevoie de sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît în cunoștință de cauză, așteaptă deci ca situația să fie clară, catastrofa sigură iar
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
preocupările inițiale o dată cu paginile dedicate lui Thomas Mann. în ultimul eseu al volumului se va referi din nou (simetric în raport cu studiul introductiv, dar concret aplicat) la contextul românesc, meditând asupra destinului lui Tudor Vianu, care, ca tipologie culturală, s-a dovedit "dornic să sedimenteze cunoștințe și o implicită moralitate, nu să mântuie" (p. 457); ne putem da seama foarte bine că în disputa istorică dintre modelul maiorescian și cel naeionescian al intelectualului român simpatiile lui Ianoși se îndreaptă cu fermitate către
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
întreabă mai mult decît răspund, unul din acele cuvinte cu care se pot face toate meseriile"). Intelectualii români, în schimb, amenințați cu decimarea nu doar spirituală, nu se puteau exprima decît categoric, cu un ton al urgenței care s-a dovedit pe de-a-ntregul justificat de robia istorică ce se inaugura. Iată-l pe autorul Cîntecelor negre rostindu-se punctual: "Am vrea să citim toate revistele literare cu directori independenți - și nu putem, fiindcă nu este nici una. (În România, ca să ai
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
alții, configurînd platoul cel mai înalt al conștiinței noastre intelectuale. Jurnalul Monicăi Lovinescu, acoperind perioada 1981-1984, poartă, desigur, ecoul Agendelor lui E. Lovinescu, însă reprezintă și înregistrarea unei durate care nu e, n-ar putea fi strict cenaclieră, pașnic literară, dovedindu-se stigmatizată de un context epocal în spațiul căruia se deversează inevitabil. Viața literaturii, viața slujitorilor ei din țară și de peste hotare devine parte a istoriei, după cum istoria a devenit parte a literaturii, fie prin silnicia dirijismului comunist, fie prin
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub domnia orgoliului, să corupă și să seducă opera muzicală la modul expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei ascensio la capătul căreia pândește perfecțiunea. L-am cunoscut pe vremea când, ca un țânc într-ale muzicii, eram
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
modernă a literaturii noastre, lirica sa înșelînd adesea prin iluzia "accesibilității", poetul continuă să rămînă încă "necunoscut"; se întîmplă cu Bacovia ceea ce s-a întîmplat cu Eminescu: exegezele critice au creat, în timp, o sumă de clișee care s-au dovedit (și se dovedesc încă!) deosebit de rezistente, pătrunzînd în istorii literare și manuale școlare (alternative, desigur), dobîndind o nemeritată notorietate și, ceea ce e mai grav, dirijînd receptarea operei pe piste false: așa s-a întîmplat cu încercările de interpretare a lui
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
noastre, lirica sa înșelînd adesea prin iluzia "accesibilității", poetul continuă să rămînă încă "necunoscut"; se întîmplă cu Bacovia ceea ce s-a întîmplat cu Eminescu: exegezele critice au creat, în timp, o sumă de clișee care s-au dovedit (și se dovedesc încă!) deosebit de rezistente, pătrunzînd în istorii literare și manuale școlare (alternative, desigur), dobîndind o nemeritată notorietate și, ceea ce e mai grav, dirijînd receptarea operei pe piste false: așa s-a întîmplat cu încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
explicații teoretice." Ineditul lucrării de față îl constituie capitolul consacrat contextelor românești, în care autoarea oferă o privire de ansamblu asupra manifestărilor feministe și preocupărilor de gen în țara noastră. Dacă unele domenii precum filosofia și chiar istoria s-au dovedit mai permeabile, sociologia a fost ceva mai reticentă, primind cu mai multă dificultate influxul de nou. Autoarea semnalează lipsa literaturii de specialitate sub forma traducerilor, fapt ce împiedică, în mod inevitabil, comunicarea și schimbul de idei, fie ele pro sau
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
face afirmațiile ce-i legitimează demersul analitic. Sesizând destule elemente care indică o oarecare sincronie, Lucia Țurcanu nu-i raportează pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România, scopul studiului ei fiind de altfel unul așa-zicând general-teoretic: "de a dovedi că, deși savant construită, poezia livrească nu pierde din emotivitate și plasticitate, pentru că livrescul produce, de fapt, un nou tip de sensibilitate, alimentată din mediere, nu din frustrețe și inocență"(p.8). Folosindu-se din plin de sugestii venite pe
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
analizele incluse în cartea de față e ultima, cea lingvistică. Conținutul antropologic al plictiselii devine de altfel evident prin răspunsul pe care îl primește întrebarea Se plictisesc animalele?, titlu al unuia dintre cele mai interesante eseuri din carte. Animalul se dovedește o alteritate ireductibilă, plictiseala lui reflexul dificultății antropologice de a exista în lume, proiecție a plictiselii umane. Să fie plictiseala cu adevărat un subiect imposibil, așa cum vor să ne amăgească autorii? Măcar un lucru e sigur: e unul interesant. Apoi
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
colibă - colibă unde se află adesea și capra râioasă, și porcul costeliv, și găina cotcodăcind a jale. PSD-ul știe că, pe termen scurt - adică până la alegerile anticipate - a dat marea lovitură de imagine a deceniului. Lordul Robertson s-a dovedit cel mai eficient agent electoral al regimului iliescian. Opoziția, din pipernicită ce era, a devenit invizibilă. Singurul discurs care-o diferenția de (ei, da!) neocomuniști - discursul pro-occidental - se capitalizează spornic în conturile pesediștilor, iar alte idei nu par să tulbure
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
pe care Kunze i-l face dictatorului este foarte credibil - și asta se datorează îndeosebi faptului că pentru prima dată i se întocmește acestuia o cronologie politică integrală - și mai ales o intimitate, psihologică în primul rând. Dar autorul se dovedește inspirat și interesant mai ales prin considerațiile privind politica externă a regimului și a dictatorului, un loc important ocupându-l aici conexiunile și implicațiile germane ale acesteia. Cititorul va putea aproxima, de exemplu, fără complicații inutile, fantezii ori clișee ieftine
Portretul unei dictaturi by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14511_a_15836]
-
care erau gata îmbălsămate în formolul cenzurii, cu starea de jubilație pe care Cronicarul nu are motive s-o considere prefăcută decît dacă îi consideră nebuni pe cei care au făcut aceste emisiuni maraton. S-au făcut și greșeli amuzante, dovedind însă că televiziunile au mers pe viu, adaptîndu-se din mers situației. La un moment dat, de pildă, TVR nu mai știa unde se află președintele Bush - a plecat de pe aeroport, e încă în salonul oficial de la Otopeni? -, asta mi se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
credibilă religiozitate retrospectivă, ne-au oferit spectacolul unei pitorești iresponsabilizări. Unii n-au șovăit a-și susține în continuare crezul, măcar prin pledoaria pentru pretinsul "umanism" al programului afișat de propaganda totalitarismului roșu care, în felul acesta s-ar fi dovedit "superior" nazismului. La antipodul tuturor acestora se situează dl. Mihai Șora. Figură de prim-plan a culturii românești contemporane, d-sa n-a fost niciodată un - horribile dictu - proletcultist sau "realist socialist", ci, în tinerețe, doar un vag gauchist pe
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
joacă destinul politic: dacă va accepta prea multă vreme tutela iliesciană, proximele alegeri îi vor șubrezi substanțial poziția. După alți patru ani de sărăcie, e greu de crezut că românii vor înghiți cu ușurință minciunile unui partid care s-a dovedit extraordinar doar la capitolele nerușinare, lăcomie și banditism. Ca de multe ori în ultimii doisprezece ani, Iliescu rămâne, în raport cu aliații săi, un personaj enigmatic. E greu de anticipat, în acest moment, dacă după Copenhaga el va fi mai maleabil în
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
Dușul administrat de Iliescu nu e decât primul episod dintr-o serie de necazuri care i se vor aglomera la ușa casei cu o viteză din ce în ce mai mare. Că Adrian Năstase a început să simtă aerul de gheață al dezastrului o dovedește disperarea cu care aruncă populației bașciș după bacșiș. Cele vreo două săptămâni de vacanță oferite de Crăciun și Anul Nou reprezintă cea mai clară dovadă a eșecului guvernării sale. Incapabil să-i ofere românului un trai normal, premierul îl trimite
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]