352 matches
-
urechile. În tot timpul cât fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la haină sau de la pantaloni, de urechi sau de nas, să-ți bage în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să mai arăt o dovadă foarte minunată a dumnezeirii Mântuitorului: care dintre oamenii de odinioară - fie el om simplu, sau vrăjitor, sau tiran, sau împărat - a putut lua sarcina să lupte împotriva întregii închinări la idoli și a toată oastea drăcească și a toată vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să se împotrivească cu o unică pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vie. Operația magică de „animare a statuii”, cu care culminează scena, se va sprijini tocmai pe acest delir al imaginației. Minunea „învierii” statuii este rezultatul unei magii despre care Paulina n-ar vrea să se creadă că e vreo „lucrare drăcească”, vreo vrăjitorie dintre cele înfăptuite cu ajutorul unei forțe malefice (wicked powers). Miracolul statuii de piatră care se dovedește a fi, în cele din urmă, trupul unei femei vii, nu e lipsit câtuși de puțin de ambiguitate. În tot acest timp
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se anulează una pe alta, și nehotărâți încă, și nematuri, murim." Un univers grațios este chemat să exprime aspirația lor de puritate ajunsă la oboseală: "Ei cu o ultimă iubire,/ Ne vor privi încețoșați de somn/ Și n-or găsi drăceasca îndrăzneală/ De-a mărturisi că îngeri cad/ Nu din păcat, ci din oboseală." Cu "Octombrie, noiembrie, decembrie", Ana Blandiana devine din nou lirică prin feminitatea dorințelor, a pasiunii. Dragostea este puternică, asemenea morții, o dragoste senzuală, de trup abandonat de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemul care definește spațiul spiritual al poetului. Odată cu înaintarea în vârstă, i se definește spiritul balcanic, în care îl vedem parcă pe Nastratin Hogea, înțeleptul, așa cum l-a portretizat Ion Barbu: "Balcanic și greoi trăiesc,/ Cu mari genunchi în foc drăcesc,/ Cu părul ruginit în plopi." Un spațiu important în volum este destinat și evocării satului și copilăriei. "Copilul în vin" evocă un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
societate, la rostul artei, la identitate. Și în același timp era un alt fel de a face teatru. După această deschidere produsă de spectacolul lui Visarion, s-a montat la Casandra Bucătăria aceluiași autor. Un spectacolul despre aceeași lume: ritmului drăcesc al muncii, salariul de sâmbăta, pentru care nu se admit variațiile de comportament, relațiile de muncă, relațiile de viață... totul în fugă... totul pe fugă. Într-un zdup-zdup care e simulacrul vieții, dacă nu viața însăși, fiindcă în afara lui se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu farmece pe care a găsit-o în ca me ra acestora. De asemenea, ea, povestește cum, în cele două luni cât au locuit la ea Maria „au um blat nopatea dăs pu iată până în brâu, făcând far mece, lucruri drăcești“. Soborul nu prea ia în considerare acest tip de acuzații și nici nu le transformă încape te de acuzare, pur și simplu le trece cu vederea. Ele revin în plângeri, dar nu sunt nici odată invocate ca probe, cu alte
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și toate gesturile lui din seara în care s-a sinucis, fiindcă erau nerăbdarea și gesturile mele. Tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea când a rămas singur, întocmai cum s-a întâmplat, numai eu pot să știu. Praida: Drăcească abilitate!"218 În Hamlet și operele lui Camil Petrescu, ivirea duhului patern este augmentată de fenomene apocaliptice. Lui Horatio, strania înfățișare îi amintește de moartea împăratului Cezar, anticipată la acea vreme de un ansamblu de semne escatologice: morminte care se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
le poftea și venea ca să le ceară". Desigur, îmbrățișarea fără rezerve a seducției reificate nu este lipsită de consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intactă și neclintită pe perete, dar mâna n-a dat peste pânză înlăuntrul ramei a pipăit numai peretele gol și aspru". Începe, astfel, un joc tenebros, în care ludicul pare a fi doar anticamera nebuniei perceptive: "Am sărit să prind drăceștile lumini și luminile au săltat alături. Ochii, de prinși acum cu întunericul, deslușeau și-un veșmânt alb, lipindu-se de zid, făcându-mi față. Încă o dată m-am repezit, și încă o dată mi-a scăpat". Cursa continuă, într-o sarabandă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate: "Vederea sângelui înspăimântă, căci rostul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor, mame despletite strângând copiii lor morți, scene de deznădăjduire, chihote drăcești prin crâșme și birturi, mulți arși de sete se târâiau la fântâni, se culca în glod, mulți murea, câțiva se ducea sănătoși. Înfricoșat lucru e boala prin orașe. Pe toate ulițele cară [care] pline de trupuri, cu picioarele, mînele și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Chimindia, Bobîlna, Turmaș, Sînt-Andreiu și Cigmău. Din circulara de la 7 august aflăm că datorită ravagiilor făcute de holeră mai ales în comitatul Hunedoara și scaunul Orăștie, populația superstițioasă din partea locului - aparținând lumii rurale - s-a arătat convinsă că această boală drăcească, cruntă și nemiloasă se datorează strigoilor, drept care s-a dedat la excese, dezgropând morții, înmuind cârpe în sângele din inima lor sau arzîndu-le cadavrele, cu toate interdicțiile lansate de autorități. În circulara din 9 august este inclus și orașul Deva
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mentalități, de metode, de caractere. Nu doar, cum firește e cazul, restaurație de partid și de stat, ci una mai radicală: întoarcerea noastră la ceea ce am fost întotdeauna. Vă amintiți Hanu-Ancuței? Să fie la nemți, acolo, trenul și șurubăriile drăcești; dacă n-au pui în țiglă și plăcinte poale-n brâu, tot degeaba... Un reacționarism fundamental a revenit la toate nivelurile și în cultură. îl găsești în învățămînt, în instituțiile culturale (gîndiți-vă la ce se-ntîmplă-n cinematografie), în rândul scriitorimii. încercările
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei nu slăbea deloc. Crâșma lui Smil-jidanul, cum i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Înfruntă cu privirea: bă, ce proști sunteți!Ă“. „Dar ce să fac, unde să mă uit, mie Îmi place să privesc omul În ochi când stau cu el de vorbă“, „Pe urmă“, continuă,” turbează toți pentru formula aia a ta drăcească «Degeaba trăiești!Ă, pe care o arunci sec ca o frustă de bici; mai bine ar suporta să-i bați, decât să le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și antropoizii, ei urmăresc un anumit rafinament al actului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să pretinzi asemenea lux când o pornești pentru prima dată de unul singur În viațăă. Evrica! Shanti și Kendra s-au dovedit a fi două indience foarte drăguțe și tăcute, erau proaspăt absolvente ale Universității Duke, lucrau zilnic un număr drăcesc de ore la o bancă de investiții, două fete pe care În prima zi, și nici În următoarea, nu le-am putut deosebi una de cealaltă. Îmi găsisem și eu un cămin. 4 Dormisem deja trei nopți În noua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poșeta care arăta ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți, se gîndi Helen. Poate că ieșise În oraș cu agentul literar sau editorul ei. Ar putea fi cu Ursula Waring, rosti o voce drăcească, dintr-un ungher Întunecat, josnic al minții ei; dar Helen refuză s-o asculte. Julia era Împreună cu editorul sau agentul ei; probabil că agentul o sunase În ultimul moment, așa cum făcea de obicei, și o rugase să vină la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
considerase vreodată Pitagora, al cărui nume el îl pronunța chinuindu-se, cu un accent imposibil și separându-l în două părți gâfâite: Pita-Gora! Vladimir își amintea și de alte întrebări, unele deșucheate de tot, pe care le servea clasei cu drăcească bucurie, făcându-l pe Bozdorog să le suporte cu o rezistență la capătul puterilor, declanșându-i și accentuându-i dispoziția nativă pentru alcoolism: se îmbăta din ce în ce mai adesea și din ce în ce mai total. Fapt este că, într-o seară romantică, Vladimir și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Lidice 126. Habar nu avea nici măcar unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
săraci se văd mai săraci ca oricând, cu apăsarea foamei. Desigur, cum mai trebuie să treacă o generație (două?) până să atingem nivelul Occidentului, necazurile noastre sunt altele. Vom avea, avem, un nou primar stăpân pe mijloacele de rezolvare a drăceștii moșteniri a circulației prin urbe? A canalizării unor străzi/ulițe, din Capitală, totuși? A electrificării unor cvartale de neplătitori ereditari? Vor deveni Bucureștii un centru de interes turistic, puhoaie de străini îi vor potopi muzeele și parcurile, ocupând până la ultima
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
cum s-au făcut aceste alegeri", întreabă el retoric. Apoi continuă: Faptul de a fi fost foarte sălbatice sau de a fi fost din contră foarte gentile schimbă oare efectiv ceva din funcția parlamentului ieșit din asemenea alegeri, angelice sau drăcești?" Răspunsul lui este că nu, fiindcă în România "parlamentele... sunt... organe de execuție servilă, la ordinul și dispoziția guvernului", deci nu contează dacă alegerile au fost sau nu sîngeroase. La raționamentul său falacios (care reunește două chestiuni într-una singură
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără nici o noimă. Dispozitivul uruia și cloncănea, arcurile și rozetele se scuturau formidabil, din toate încheieturile. Dintr-o clipă într-alta te așteptai să sari prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bisericesc. Și În Transilvania secolelor XVII-XVIII putem surprinde moștenirea acestei vechi tensiuni, care Împărțea practicile religioase cultivate În sânul Bisericilor românești Între o „religie populară” și o „religie oficială”. Un sinod ortodox din anul 1675, de exemplu, interzicea celebrarea „sărbătorilor drăcești”, cum ar fi zilele de marți și miercuri, sau a „joilor mari” (blagoveșteniile). Analizând realitățile din Muntenia contemporană, Daniel Barbu XE "Barbu" , un comentator avizat („deși” catolic!) al tradițiilor istorice ale ortodoxiei, merge mult mai departe În interpretarea acestei situații
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]