633 matches
-
spus cineva că trebuia să fiu drăguță cu tine. ― Sunt prietena șefului tău. Dumnezeule, nu-i vorba că trebuie, doar că nu ți-am făcut niciodată nimic care să te rănească, și-ar fi drăguț dacă ai fi și tu drăguță. ― A fi prietena lui Brad, spuse Jenny, punând un accent obraznic pe „prietena“, e un rahat, în ceea ce mă privește. Crezi că dacă vii încoace și-ți arăți părul blond și picioarele schiloade pe-aici ai dreptul să iei totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ultimul interviu am crezut că a fost suficient, dar trebuie să mențin imaginea vie. ― Nu le spune nimic, îi zice Richard cu un aer teatral. ― Nu, spune Ben hotărât. Nimic. Dar Ben nu se poate abține. Jurnalista este atât de drăguță, e o femeie de vârstă mijlocie, atât de caldă și grijulie, că Ben a vrut imediat să-și deschidă inima, și înainte să-și dea seama, îi spune mai mult decât ar trebui. ― Vă rog să nu scrieți chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din vechea lui viață. A schimbat-o pentru siguranță, confort, astea nu puteau fi negate, și pentru mai ce? Nu știa. Ea i-ar fi cumpărat orice voia. Asta știa. Și, În plus, mai era și o femeie teribil de drăguță. Îi plăcea să se culce cu ea mai degrabă decât cu oricare alta - mai degrabă cu ea pentru că era mai bogată, pentru că era foarte plăcută și recunoscătoare și pentru că nu-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a fost echipa de la Belitz de toamna trecută? — Glumiți, domnule? — Așa, puțin, spuse Johnson. Ești o fată tare de treabă. Și nu vrei să te joci cu mine. — A, asta nu, domnule. Doriți să vă mai aduc ceva? — Da. Ești drăguță să-mi aduci lista de vinuri? — Sigur, domnule. Johnson se duse cu lista la masa unde stăteau cei trei conductori. Își ridicară privirile spre el. Erau bătrâni. — Wollen Sie trinken? Întrebă. Unul dintre ei dădu din cap și zâmbi: — Oui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În minus În calea dorinței lui de a primi mângâierile solitare ale Marlenei. Oricum, aveau trei săptămâni la dispoziție, destul timp ca să pună la punct logistica și felurile În care o preadolescentă se poate distra În lipsa Încântătoarei sale mame. Esmé, drăguțo, uite zece dolari. De ce nu te duci până-n junglă să dai câte un dolar fiecărei maimuțe pe care o găsești? Harry se uită În portofel. Iată-le, două prezervative. Timp de o clipă o cântări pe cealaltă femeie singură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mare buricul degetului mic. Poate o problemă la motor sau poate au fost opriți de o blocadă militară pe lac, s-a mai Întâmplat. Vreo personalitate importantă sosește din capitală, vrea să facă o plimbare cu barca să-și viziteze drăguța. Așa că poliția oprește orice fel de trafic - pentru protecție, spun ei, dar toată lumea știe că o fac ca s-o lase cu gura căscată pe doamna În chestiune. Din câte știu, și președinții voștri fac același lucru când aterizează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în douăzeci de ani chiar de râsul curcilor. În consecință, vă rog, faceți-mi și mie un mărunt hatâr, fiindcă tot ne-am cunoscut, considerați fiecare schiță din acest volum ca un mic pamflet îndreptat fără răutate spre niște persoane drăguțele în felul lor, dar care înțeleg mai greu, uneori, că dacă ajungi persoană publică, dracul te-a luat, fiindcă toți cârcotesc, toți te înjură, ba se mai găsește și câte unul, de-alde mine de exemplu, care să pună sare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu o urnă pe jumătate plină cu un praf alb ce sclipea În bătaia lunii. Subotin era conștient că Întinsese prea mult coarda, dar ca să-i șocheze pe tovarășii săi de beție, Își Întrebă consoarta: „Ai putea să-mi spui, drăguță (Ippolit accentuă cuvântul «drăguță», care sună destul de fals În gura lui), cui aparține acest praf?“ „E un praf cosmic“, răspunse cu un aer spășit consoarta. „Praf cosmic, praf cosmic, repetă Subotin, dar al cui a fost? Presupun că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lună. — A, frumos. Chiar e frumos. Un morrice unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun, unchiule Artur. Nu-mi plac bătrânii. Nu respect mulți indivizi - câțiva fizicieni. Dar dumneata - dumneata ești foarte auster Într-un fel, dar ai un simț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
La ora 3 mi-am făcut o baie. Apoi, în timp ce îmi uscam părul, am încercat să construiesc o altă perspectivă asupra sandalelor intrând repede în dormitor și luându-le pe nepregătite. Prima dată când am făcut asta, păreau în regulă. Drăguțe. Grațioase. Cu totul potrivite pentru o celibatară care ia parte la o cină, primăvara. Apoi am încercat din nou. Și de data asta, când am intrat în cameră, sandalele parcă s-au ridicat în picioare și au început să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu copiii ei când el nu era de față. Era mult mai ușor să fii părinte când o făceau de ochii altui adult. Sheba fusese teribil de șocată de asta atunci. „Vrei să spui, îi zisese ea mamei ei, erai drăguță cu mine doar pentru că se uita tata la tine?“ Dar de când propria ei fiică se făcuse adolescentă, zice că a început să înțeleagă tot mai mult ce încerca să spună mama ei atunci. E greu să comunice cu fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sunt exact ce trebuie. Carbohidrați. Yami! Sheba a zâmbit subțire. Varianta oficială e că Marcia o adoră pe Sheba, că sunt foarte prietene. E teribil de norocoasă, zice ea, că a ales un soț cu o fostă soție așa de drăguță. Dar e ceva exagerat în toate aceste declarații de bune intenții. Pe dedesubtul acestei frățietăți, simt o dușmănie ascunsă. Dacă e să spunem adevărul, Marcia e o pacoste - cu fetele ei prostănace, cu hainele ei de vrăjitoare și cu „artrita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o mochetă șocant de murdară), țipetele lui Polly au început să se transforme în propoziții cu sens. — Nu-ți pasă de mine sau de Ben sau de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și de dulce. Și, finalul: — Ești o ticăloasă! La etajul al doilea, am găsit-o pe doamna Taylor stând la baza scărilor care urcau la mansardă. S-a întors când m-a văzut și m-a fixat cu privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe masă două ceșcuțe cu ceai, nu de cea mai bună calitate, și pe care le umpluse cu o infuzie slabă. Se Întoarse apoi tăcută la locul ei. N-aș fi crezut-o În stare de atîta stăpînire de sine. — Drăguțo! Să nu mă Înțelegi greșit. Șantajistul e un ticălos. Ei bine, dar odată șantajat, te porți ca atare, nu te lași cu nimic mai prejos... Era ceva extraordinar de neașteptat În această a doua Întîlnire a noastră, În care tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unt, borcane cu mazăre fină, ciocolate, țigări coreene. Cele trei femei de la fața locului abia mă așteptau. Îmi dau seama că făceam, ca Monsieur Jourdain, philosophical councelling. Femeile îmi povesteau frustrările lor, iar eu li le salvam în câte o drăguță de pop-philosophy. Îmi dau seama că și eu scriu pântecocentric. Și nu mă mir. Îmi aminteam atunci ideea că, în comunism, nevoile vor fi determinate științific. Și să mă bată sfântul, chiar erau determinate. Științificul aparținea ctitorilor Planului Național Unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de fapt. Mă sunase chiar în timp ce eram în Irlanda. —Anna! a exclamat. Te-ai întors! Ooh, părul tău e superb. Ce ți-a crescut! Ne-am retras amândouă discret departe de Lauryn, și Teenie a spus blând: —Cum îți e, drăguță? —Bine. —Sincer? Și-a ridicat o sprânceană albastru-strălucitor. Am aruncat o privire spre Lauryn; era suficient de departe ca să nu mă audă. —OK, poate nu chiar, dar, Teenie, singura metodă ca eu să trec peste asta este să ne prefacem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi să fii în pielea ei. Brooke avea o prietenă care-i semăna leit, Bonnie Bacall, care „lucra“ la Freddie&Frannie, o altă marcă pe care o reprezentam. Erau CMBPPV (cele mai bune prietene pe veci) și amândouă erau foarte drăguțe de fapt. Dacă uneori erau răutăcioase sau crude, nu o făceau dinadins. Nu ca Lauryn. —Bun, oameni buni, a strigat Lauryn. Acum că Anna a terminat cu conversațiile, ați putea să-mi acordați câteva minute din timpul vostru pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ocupat și a tot fost ocupat, cum să zic, o veșnicie, și așa mă obișnuisem să formez din nou și să închid încât, când mi-ați răspuns, aproape că am închis din greșeală... — Poți să-mi spui cum te numești, drăguță? —Anna Walsh. Știam că e un gând nebunesc, dar îmi imaginasem că, de îndată ce-mi va auzi numele, va zice, „Oh, da, Anna Walsh“, apoi va răsfoi printre hârtiile de pe biroul ei, cu mesaje de dincolo, și va zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Înveliți complet în ciocolată (nu doar pe o parte), unii din ei înfășurați chiar în staniol. Eu: Aceștia sunt biscuiți de cea mai bună calitate. Ea: Sigur, trebuie să îți permiți puțin răsfăț în viață, nu crezi? Cum te cheamă, drăguță? Eu: Helen. Ea: Helen și mai cum? Eu: Helen... eh. Fusesem cât pe-aci să spun „Walsh“ când m-am gândit că s-ar putea să nu fie cea mai bună idee. Eu: Keller. A fost prima chestie care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prin copaci, dar vântul e liniștit. Se văd urme de degete pe lucrurile mele, Dar nu se potrivesc cu ale nimănui din casă! O, Doamne, Acest joc de-a v-ați-ascunselea Ar obosi până și pe cineva plin de răbdare.“ Ce drăguță e, își spuse Sampath, privind în jos. Dintotdeauna găsise că era drăguță. Era și dulce și avea și o voce frumoasă. Cu ochii închiși, legănându-se dintr-o parte în alta, părea cu adevărat pierdută printre cuvintele ce-i zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
îmi datorează bani. Trebuie să plec iar la America, unde o să câștig mult mai mulți bani, și asta cât de curând. Am luat prânzul cu Doris Arthur. A fost foarte înțelegătoare față de avansurile mele. De fapt, a fost atât de drăguță cu mine, care îi făceam avansuri, încât am început să-i fac avansuri. De data asta nu mai era băutura. Era femeia. După masă am discutat planul general în camera ei de hotel. În principiu, am șase scene mari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care eu sunt urmărit de ea și, totuși, ea mă urmărește fără să o știe. Îi place oare ceea ce vede? Bah! O, trebuie să mă lupt, trebuie să rezist, indiferent ce-ar fi. Nu mă simt deloc în formă pentru drăguța de poliție. Bani, trebuie să adun câți mai mulți, mai mulți bani. Trebuie să mă pun în siguranță. — Fielding, am spus eu, ce-mi faci tu mie? Ce? Sunt deja douăsprezece zile. Fir-ar al dracului, unde e scenariul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus madame Iocasta. Vino aici. TREIZECI ȘI OPT Irina Cerkasova veni plutind spre Elfrida și îi garnisi fiecare obraz cu câte o sărutare. — Dar, draga mea, strigă ea, cum de reușești să fii atât de bună și, totodată, atât de drăguță? E nedrept din partea ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Liv este... ei bine, Liv este. Trebuie să mărturisesc că, până la Trandafir, n-am fost niciodată ceea ce s-ar putea numi un gigant sexual. Pentru dotarea mea ar fi mai potrivit termenul de pigmeu. Nu am dat vina pe doamne, drăguțele de ele, dulci creaturi cu fundulețe și țâțișoare. Cine ar vrea să fie storcoșită sub mine? Trandafirul mi-a dat încredere. Am călătorit spre lumi noi, unde bărbații grași erau la fel de căutați ca și doamnele rubensiene. Eu, Virgil, spaima țâțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să te cunosc! — Sam Jones, am răspuns, strângându-i mâna. Și fotograful ăsta? a spus, arătând înspre Tony dezaprobator. Cam dezordonat, nu-i așa? Să-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului. Fața lui Tony se umflase apopleptic. Nenorocit pompos, a mormăit el, atârnând din nou peste balustradă și concentrându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]