271 matches
-
Daniel îl văzu, se întoarse spre el și scoase din rucsac un pachet de biscuiți. Fiecare bucată era udată de ploaie înainte să ajungă în gură, dar lui Emil i se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
bine la noi. —Ha! ha! ha! m-ai făcut să râd Simona. Roate se nvârtește, nu trebuie să ne dăm bătuți, Ilinca. —Ai dreptate. În altă zi, întâlnind-o pe Ilinca la cumpărături, în piață, a observat cum fata își drămuia bănuții, cumpărând nu cu kilogramele, ci cu jumătățile și cu sferturile de kilogram și ca să motiveze, spunea că ea cu mamă-sa nu consumă atât de mult, fiind numai ele două. Pe Simona n-o răbda inima să vadă lucrul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intrat în această mică aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de frig. Că nu era apă curentă. Că a trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă. Nu, vom înflori adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră orgie incestuoasă cu oameni și animale, despre care să bârfească lumea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu potențialități intelectuale deosebite. Armonie Se pare că armonia și tihna sufletească în viața de familie se întâlnește mai rar la trăitorii în belșug și mai adesea la cei ce viețuiesc în condiții obișnuite. Zestre biologică Zestrea ereditară nu este drămuită în mod egal tuturor descendenților aceluiași cuplu. Dimensiunile și natura dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească viața, în timp ce urmașii ard de nerăbdare să intre în posesia
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cât de puțini bani avea Gaston când a trecut prin vama Yokohama așa că nici prin cap nu-i trecea să-l lase pe el să plătească. Doar ea l-a invitat să mănânce împreună. — Tu călătorești, Gaston. Trebuie să-ți drămuiești banii, spuse ea, încercând să pară degajată. — N-am nevoie de bani, răspunse Gaston blând, zâmbind. Tăcu o clipă și apoi o anunță hotărât: — Vreau să fii invitata mea. Tomoe știa deja cu cine are de-a face și la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de ruletă, îmi era cu neputință să mă învîrt printre mese și să mizez puțin, cu țârâita, ca să nu risc. Nu, eu mizam de fiecare dată tot ce aveam în buzunar. Și ce jalnici mi se păreau cei care își drămuiau pasiunile, ca nu cumva să se trezească săraci. Nu-mi plăcea să trăiesc din mărunțiș, aveam alte idei și alt sânge în arterele mele decât ei. Vroiam să risc totul pe un număr câștigător. Și, ca să fiu pe deplin sincer
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și totuși, banii au fost cei care l-au făcut să se învoiască. Aduse vorba despre împrumut, iar el bâigui că nu are cum să-i dea înapoi. Fiecare bănuț pe care-l am e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu pot să-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
facă datoria în cunoștință și cu curaj". Tocmai de aceea el se arată nedumerit de o anumită campanie de presă purtată la vremea aceea împotriva medicilor angajați în lupta cu flagelul 562. Fostul internat în lazaretul de la Zimnicea nu-și drămuiește elogiile adresate doctorului Al. Lucian și mai cu seamă doctorului N. Gh. Lupu, după cum vorbește cu venerație despre devotamentul manifestat suferinzilor de principesa Maria și de doamna Constanța Cantacuzino. Însănătoșit după trei săptămâni, Constantin Gane s-a putut îmbarca în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce n-are drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul în propriul trup e circumscris în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și netoata de fiică sa tot nu mai venea. Soarele ardea din ce În ce mai tare și, după borșul de fasole și brânza de oaie, setea a devenit de nesuportat. A mai Împrumutat câte o cană cu apă de la vecini, dar fiecare Își drămuia această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și sforăie ușor. I-am citit Frumoasa și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când alăptezi (privilegiu de care Stella, din cauza chilothoraxului, nu s-a bucurat ; a recuperat, în schimb, fratele ei). Câteva luni nu ești decât o fabrică de lapte, la cheremul unei mâini de carne care nu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de poartă legată de gard cu o funie din coajă de agud. În timp ce crăiasa bătea de zor în poartă, în spatele colibei, craiul țesăla
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
venit în întâmpinarea lui Stup, zgomotoși nevoie mare. Numai ce-a desfundat Căiță gura urciorului și când a început a turna pe jos, toți șerpii au rupt-o de fugă iar Căiță s-a luat după ei cu un baston drămuit din lemn de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta sărea în sus apoi își continua fuga de nu s-a mai văzut niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Parnasului și ploaia se oprește, apar tot felul de insecte. Multe și ele... Porunca, atât de clasică după părerea specialiștilor, "nimic prea mult", e nesocotită la fiecare pas. Iar peste momentele cele mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Multe și ele... Porunca, atât de clasică după părerea specialiștilor, "nimic prea mult", e nesocotită la fiecare pas. Iar peste momentele cele mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de un câine. Cobor râpa abruptă, acoperită cu ierburi uscate și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nouă deasupra: pe autostrada cerului vine hrana ta, vin eu. guri cartea ta când ai plecat, mi-ai dăruit o carte în care ai scris cinci mii de cuvinte ai spus că îmi vor ajunge, că voi fi pricepută să drămuiesc cititul până te întorci și în caz că nu, voi putea relua unele pasaje, care mi-au plăcut mai mult. eu te-am ascultat, și până acum am împărțit cuvintele tale cum am știut mai bine am dat câte o vorbuliță în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca în zilele lor cele bune... Alexandru Georgescu era un inginer cunoscut în orașul lui, deținea portofoliul care-l situa pe poziția unei notorietăți în materie. El își asumase cele mai dificile construcții ca diriginte de șantier, timpul lui fiind drămuit la centimă. Cu toate acestea, dacă, prin absurd, ar fi dobândit atributele unei chei de biserică, cu siguranță multe dintre ușile de la aceste lăcașuri sfinte nu s-ar fi deschis. Gândul de a se așeza la casa lui, începuse a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
așa cum își iubeau copiii, animalele, locul pe care au văzut lumina zilei și unde au crescut. Trudind pe ogoare puțin rodnice, cu unelte rudimentare, dar cu sudoare din belșug, țăranii smulgeau anevoie roadele pământului, pe care le strângeau și le drămuiau cu zgârcenie, pentru a asigura cele necesare multelor guri ce le aveau de hrănit. Fiecare bob, fiecare spic sau știulete avea încorporat în el transpirație și de aceea era adunat cu grija și migala culegătorului de mărgăritare. Nu-mi amintesc
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mai întortocheată decât își închipuise el în zorii zilei, atunci când plecase de-acasă, dar n-avea de gând să se lase păgubaș tocmai acum, când Sabarul rămăsese undeva, hăt-departe în urmă. Soarele scăpăta trist într-un colț de cer însângerat. Drămuindu-și cu grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină de înecat, scârboșenii murate, tăvălite prin făină să nu se deschege... Călca inamicul de care se ferește Nicoloaica și pentru care și-a scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
renunțe la noi pe motiv că fondurile administrate de noi nu o duc bine. Le-am Înșirat ceva despre faptul că administratorii de fonduri de la Edwin Morgan Forster sunt ca Björn Borg1 - excelenți jucători la linia de fund care-și drămuiesc loviturile și țintesc la victorii pe termen lung, și nu niște artiști exhibiționiști epuizați care aleargă după victorii ușoare și apoi greșesc la serviciu. Se pare că au Înghițit-o. Naiba știe de ce. Am tot ieșit din sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
decis să mă înham la cronica vieții mele și a faptelor pe lângă care mi-a fost dat să trec. Văzându-mă că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea. Iar eu aș fi vrut s-o pot liniști, dar mintea mi-era năpădită de aceleași temeri obsedante: Roma se stinge, existența mea italiană ia sfârșit, iar eu nu știu când se va întoarce pentru mine vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând impecabil, se supărase subit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți să-i impui nisipului când crezi că tu îi drămuiești prelingerea din pumnul tău încleștat? Când crezi că ții în pumnul tău deșertul întreg? Când crezi, cu vana credință a izmenitului, că într-un bob de nisip stă tot nisipul Lumii? Acum, când viața mi se scurge asemenea acestor grăunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]