408 matches
-
am de gând să „urc” spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (înregistrând cele spuse de Radu Popescu - dispus oricând să înnegrească - chiar prin reproducerea unor zvonuri - amintirea Brâncoveanului - despre moartea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moartea lui Scarlat Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea vreme, să-l fie otrăvit Costandin stolnic pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșii; ci aceasta Dumnezeu va ști și mai bine și va plăti fieșce căruia după vina și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu Popescu, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și fapta lui”. Circumstanțele necesare „oficializării” unui astfel de zvon erau întrunite: boală necunoscută, neînțelegeri obscure („niște pricini”) instalate între socru și ginere, moarte rapidă. Vorba strecurată - „mulți zicea pă acea vreme” - putea deveni credibilă. Și Scarlatache, „fiiul preaslăvitului Alexandru Dragomanul” (nu uită Popescu, cronicar al lui Nicolae Mavrocordat, să-l slăvească pe Exaporit, părinte și al patronului său), pe care - ne spune Radu Greceanu - voievodul de la București îl „cinstise” făcându-l „păharnic mare”, devin victimă a unui ins priceput în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în ciuda îngrijirilor medicale, sfârșitul a fost neocolit: „După acéia când au fost la 28 dni ale aceiiași luni, fie fost bolnav încă mai denainte vréme, al doilea ginerile Mării sale, Scarlat vel păharnic, feciorul pre învățatului și prea știutului marelui dragoman al Porții turcești, al lui Alexandru Mavrocordat, încă de la țară pătimind câtăva vréme, căutându-l cu doftori și acolo cât au fost, iar după ce l-au adus la scaunul Târgoviștii, numai trei zile mai zăcând, poate că mai mult lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tinda” catedralei mitropolitane din Târgoviște) îl plângea pe cel mort în floarea vârstei și, deopotrivă, matrimonial frânt „Suptu această piatră zace jupan Scarlat vel păharnic, ginerile prealuminatului Io[an] Costandin Băsarabŭ Voevod și fecioru a lui Alexandru Mavrocordat, marelui dragoman al Porții turcești, tânăr încă, d-abia vărsta-i 22 de ai ajungănd și unanși jumătate numai cu iubitulu-ș soție trăindu, cruda moarte viiața i-au scurtatu; la cursul anilor de la Spășitorul Hs. 1699, neța iulie 28”151. Faima lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dat-o după Radul beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte au fost domn la Moldova, fiind neam bătrân de domn, carele să trăgea din Pătru vodă Rareș” - Anonimul Brâncovenesc), având fie relații însemnate la împărăție („Și fiind dragomanul [Alexandru Scherletoglu] rudă Radului beizadea, însă prea de aproape și viind, cu mare dragoste și cu mare cinste l-au priimit Costandin vodă...” - Anonimul Brâncovenesc), fie putința (valorificabilă imediat) de a fi propulsați în fruntea ierarhiei („[...] și au mers la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dându-i domniea la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-au dus la Iași. Și acolo priimire cu cinste și cu pompe mari făcându-li-se, făcut-au și nunta după obiceaiu...” - Radu Greceanu; Ilinca - Scarlat Mavrocordat [însoțire ce punea capăt și unei vechi inamiciții între Vodă și marele dragoman]: „După acéia și nunta s-au făcut la fevruarie veselie foarte mare și cu cinste domnească făcându-se și dăspre o parte și dăspre alta” - Radu Greceanu), forță pe care ei urmau să o sporească. Linia de bază a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
una din frumoasele insule Prinkips, peste drum de Anatolia, în marea de Marmara. Acolo își găsiră acele torturate trupuri veșnica odihnă, în vechea mănăstire bizantină zidită de împăratul Ion Paleologul în veacul al 15-lea și reparată de celebrul mare dragoman Panaistachi Nicosios, într-al 17-lea veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fanariote. -În sec. XVIII au intervenit o serie de modificări în organizarea instituției centrale odată cu instaurarea regimului fanariot în Țările Române: o 1711 în Moldova; 1716 în Țara Românească. -domnii fanarioți erau integrați în ierarhia administrativă otomană, având funcția de dragoman al Porții; erau asociați unui pașă cu două tuiuri, responsabili numai în fața sultanului; numirea lor era condiționată de plata unor sume mari de bani pentru confirmarea sau prelungirea domniilor (mucarer); principala funcție a statului era cea fiscală, fapt care a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
doua cale pornea de la Belgrad, de la confluența Dunării cu Sava, și o lua în josul văii Moravei. La Niš se bifurcau două căi, una dintre ele ducînd prin valea Vardarului la Thessaloniki (Salonic), marele port la Marea Egee, iar cealaltă traversînd pasul Dragoman și ajungînd la Sofia, Plovdiv (Philippopolis), Adrianopol (Edirne) și în cele din urmă la Constantinopol (Istanbul), cel mai important oraș din Balcani. Pe vremea romanilor, un alt drum, Via Egnatia, juca un rol aparte. Această importantă cale de comunicație pornea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ajuns să depindă de serviciile cunoscătorilor acestora în relațiile lor cu străinii. Fiind cel mai bine educați dintre popoarele balcanice și cei mai apropiați de țările europene, grecii corespundeau pe deplin acestei sarcini. Așa că ei ocupau în general postul de dragoman la toate nivelurile. În ciuda faptului că acest cuvînt înseamnă "interpret", un dragoman era de fapt mai curînd un agent sau un intermediar decît un simplu vorbitor de limbi străine. Datorită calităților lor în acest domeniu, grecii au reușit să dețină
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Fiind cel mai bine educați dintre popoarele balcanice și cei mai apropiați de țările europene, grecii corespundeau pe deplin acestei sarcini. Așa că ei ocupau în general postul de dragoman la toate nivelurile. În ciuda faptului că acest cuvînt înseamnă "interpret", un dragoman era de fapt mai curînd un agent sau un intermediar decît un simplu vorbitor de limbi străine. Datorită calităților lor în acest domeniu, grecii au reușit să dețină controlul a patru posturi importante din administrația otomană: cel de mare dragoman
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dragoman era de fapt mai curînd un agent sau un intermediar decît un simplu vorbitor de limbi străine. Datorită calităților lor în acest domeniu, grecii au reușit să dețină controlul a patru posturi importante din administrația otomană: cel de mare dragoman, care a devenit ceva apropiat de un secretar permanent al afacerilor externe, cel de dragoman al marinei, intermediarul dintre marele amiral al marinei și insulele grecești, și cel de domnitori ai provinciilor românești ale Valahiei și Moldovei. Rolul jucat de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de limbi străine. Datorită calităților lor în acest domeniu, grecii au reușit să dețină controlul a patru posturi importante din administrația otomană: cel de mare dragoman, care a devenit ceva apropiat de un secretar permanent al afacerilor externe, cel de dragoman al marinei, intermediarul dintre marele amiral al marinei și insulele grecești, și cel de domnitori ai provinciilor românești ale Valahiei și Moldovei. Rolul jucat de ei în administrarea Principatelor va fi discutat în secțiunea următoare. Vom analiza aici numai relațiile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
erau deținute aproape exclusiv de convertiți. Spre deosebire de aceștia, oficialii fanarioți își păstrau credința creștină și aveau legături strînse cu Patriarhia. Primul fanariot care a obținut un post înalt a fost Panaghiotis Nikousios, pe care Ahmed Köprülü l-a numit mare dragoman în 1669. Acest post îi aducea și importante privilegii, cum ar fi să poată purta barbă sau să călărească un cal însoțit de slujitori, care fuseseră acordate pînă atunci doar musulmanilor. Cel mai faimos om de stat fanariot, Alexandru Mavrocordat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
post îi aducea și importante privilegii, cum ar fi să poată purta barbă sau să călărească un cal însoțit de slujitori, care fuseseră acordate pînă atunci doar musulmanilor. Cel mai faimos om de stat fanariot, Alexandru Mavrocordat, a fost mare dragoman între 1673 și 1709. Asemeni multor greci din vremea aceea, el și-a făcut studiile în Italia, la Universitatea de la Padova, unde a obținut ulterior și titlul de doctor. Avansarea lui a fost rapidă, devenind mare dragoman la vîrsta de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost mare dragoman între 1673 și 1709. Asemeni multor greci din vremea aceea, el și-a făcut studiile în Italia, la Universitatea de la Padova, unde a obținut ulterior și titlul de doctor. Avansarea lui a fost rapidă, devenind mare dragoman la vîrsta de treizeci și ceva de ani. Mavrocordat a fost principalul diplomat otoman la negocierile care au dus la încheierea Tratatului de la Karlowitz (Sremski Karlovci); fiul lui Ioannis a deținut o poziție similară în cadrul discuțiilor referitoare la Tratatul de la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și mai avantajos. Dat fiind că acestea constituiau în general proprietatea membrilor familiei regale otomane, ele se aflau sub controlul așa-numitului kapudan-pașa, marele amiral al flotei otomane. Prin secolul al optsprezecelea, administrarea lor de fapt se afla în mîinile dragomanului flotei, care, după cum am menționat deja, era un grec fanariot. În schimbul anumitor servicii, cum ar fi asigurarea echipajelor corăbiilor flotei otomane, insularii erau scutiți de unele taxe și se gospodăreau singuri. Ca și pe continent, notabilii, aleși de adunările populare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
față de străini, dar europenii occidentali nu înțelegeau nici limbile vorbite de localnici, nici metodele încheierii afacerilor, inclusiv cine trebuia mituit și cu cît. Drept urmare, întreprinzătorii străini depindeau de intermediarii otomani, care erau de obicei greci ortodocși. Acești agenți erau numiți dragomani, ca și cei aflați în slujba Porții în funcții similare. Toate tranzacțiile comerciale erau însoțite de o mare corupție, în care consulatele străine erau extrem de mult implicate. Consulii erau împuterniciți să emită documente pentru supușii otomani, cunoscute sub numele de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Grigoraș - ghitară bass - vocal. Invitați: Ciprian Oancea - pian, Cornel Lepădatu - chitară și vocal, Teodora Bârsan, Ramona Stănilă, Ilie Lazăr, Andrei Albu - backing vocals. Coregrafia: Doina Botiș. Soliștii balerini: Mircea Munteanu, Saaya Pikula, Aleisha Gardner - coregrafă și Keston Meyer. Regizor: Ovidiu Dragoman - directo- rul Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, care a avut inițiativa înființării Teatrului de Balet la Sibiu, fondat în urmă cu 5 ani din corpul de balet al Casei de Cultură a Municipiului Sibiu, un proiect ambițios susținut în
Cenu?a timpului by Dorin MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83479_a_84804]
-
relatare istorică de politică și diplomație: "Devletul și socotind că nemții și prusianii vor fi mediatori în formă priimiră și să orânduiră soli: Sabica reiz Osman efendi, ce era halea nisangiu și cu Iasângi zade Osman efendi mutevelâul. Muharași și dragoman acestii muchealemele să orândui socră-mieu Iacovache Rizul. Orânduiră și muscalii pă Grigorie Orlov și pă Abreșcov" (p. 111). Abundența turcismelor apărute ca efect al familiarității cu terminologia politică a epocii și care au dispărut apoi i-ar putea liniști pe
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
Europeană, lipsea însă o trupă a locului. Și de un an și jumătate s-a înființat și astfel, în sfârșit, toate muzele au acum locul lor în cetate. Principalul vinovat al acestei mici minuni este directorul Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman. Numele îl predestina oricum, căci dragomanul era un Evul de Mijloc, în Țările Române, un fel de diplomat, un tălmaci, traducător în acest caz al doleanțelor artei dansului pe lângă autoritățile locale - din fericire, în cazul Sibiului, deplin convinse că identitatea
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
locului. Și de un an și jumătate s-a înființat și astfel, în sfârșit, toate muzele au acum locul lor în cetate. Principalul vinovat al acestei mici minuni este directorul Teatrului de Balet, Ovidiu Dragoman. Numele îl predestina oricum, căci dragomanul era un Evul de Mijloc, în Țările Române, un fel de diplomat, un tălmaci, traducător în acest caz al doleanțelor artei dansului pe lângă autoritățile locale - din fericire, în cazul Sibiului, deplin convinse că identitatea și renumele orașului pot fi căpătate
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]