1,417 matches
-
cu al său Don’t Rain on My Parade din musicalul Funny girl), momente amuzante (trio-ul format din Mihaela Alexa, Silvia Micu și Trandafir Valentin ce ne-au încântat cu Medley ABBA din musicalul Mamma mia) sau pline de dramatism și încărcătură emoțională (Empty Chairs at Empty Tables din musicalul Les Misérables în interpretarea lui Adrian Rădulescu). Au fost și momente ce au excelat prin tehnică și acuratețe (Glitter and Be Gay din opereta Candide în interpretarea Plamenkăi Angelova). Am
Provocarea by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84205_a_85530]
-
lipsită de caracterul dramatic-simfonic propriu Sonatei (imensele „cadențe” de debut din concertele de vioară, de pildă, ale unor Beethoven, Paganini, Brahms, și enormul recitativ al celui de al doilea „solo” al Concerto-ului în Re al lui Paganini, fiind de un dramatism cu totul exterior). În consecință, dezvoltarea nu-i necesară în Concerto. Mijlocul lui (al doilea „solo”) este pur și simplu o a treia idee (episodică), în care „trait”-ul de Concerto e transformat în element modulator către tonul principal. După
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
sau descendentă pe care îl joacă) în tema secundară expusă la vioară. Scurtă și dramatică, tema I debutează cu o secundă mică, si- do, ceea ce-i imprimă o caracteristică modală, frigică, impresia tonală fiind consolidată abia în secvențele ulterioare, descendente. Dramatismul acestei secunde frigice este accentuat de ritmul anacruzic și de insistența pe aceeași treaptă. Pasajele în arpegii ce figurează acorduri alterate fac trecerea către tema secundară; expusă în omonima majoră, tema are o nuanță modală, sexta eolică alternând cu cea
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
un aspect de cadență solistică acestui fragment. Tema principală reexpusă de vioara solistă în mi minor nu mai are structura secvențială originară, dar păstrează caracteristica frigică din primul motiv, reluat variat, ca pe un element de culoare modală, ce aduce dramatism (vezi măsurile 8-9 din exemplul anterior). Tema secundară, expusă de vioară de la măsura 74 în relativa majoră, păstrează sexta eolică drept caracteristică modală ce alternează cu sexta majoră. Dublele coarde specifice scriiturii violonistice dau o notă de virtuozitate temei. În locul
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
unitatea contrariilor. Acțiunea (partea I) și reacțiunea (partea a II-a) sunt urmate de meditație (partea a III-a) și triumf (partea a IV-a). În această simfonie concertantă, înfruntările capătă un aspect mai puțin tensionat, dar nu lipsit de dramatism. Ca și în concetul pentru pian și orchestră, solistului îi revine rolul de narator al acestor confruntări, dar și de reconciliator. Simfonia a XV-a aduce noutate și frumusețe în spiritul enunțat în Estetică: „Frumusețea veche este permanentă în mlădierea
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
actul al II-lea. Are note pianissime frumoase și mai ales o trăire pe glas care o înnobilează. Excelent a fost cuplul malefic al forțelor tenebrelor: Ortrud - Telramund care în actul al doilea a realizat un duet de un profund dramatism. Soprana Madeleine Pascu ne face aici o demonstrație de profesionalism pe o partitură extrem de dificilă care-i solicită acutul și nuanțele profund dramatice. Vocea ei a evoluat, a avut un acut susținut, fără a fi strident. Este o interpretă ideală
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
ți-au fost cunoscute atât cu dificultățile muzicale pe care o cere partitura, cât și textuale. Ce poți spune despre prima strofă, care dealfel se repetă și la sfârșitul lucrări cu o bravură impozantă? B. B.: E bine știut datorită dramatismului și a orchestrației bogate, că motivul primei strofe, care dealtfel se repetă identic în ultima strofă, reprezintă coloana sonoră a numeroase filme și reclame de televiziune. De obicei “O Fortuna” este asociată cu situații dramatice și cataclismice. Dramatismul este realizat
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
știut datorită dramatismului și a orchestrației bogate, că motivul primei strofe, care dealtfel se repetă identic în ultima strofă, reprezintă coloana sonoră a numeroase filme și reclame de televiziune. De obicei “O Fortuna” este asociată cu situații dramatice și cataclismice. Dramatismul este realizat prin utilizarea unei orchestre impresionante, cu un număr mare și variat de instrumente de percuție. Fortuna, zeița norocului în Imperiul roman, este portretizată ca fiind schimbătoare precum este luna, nestatornică, ridicând pe cineva pe culmi sau coborându-l
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
energie având în vedere ca rolul baritonului este nu numai cel mai dificil dar și foarte lung? B. B.: Într-adevăr este o lucrare destul de solicitantă și foarte complexa pentru bariton. De la cântatul ușor și tenoral în unele părți, până la dramatismul exploziv din “Estuans interius” și până la cântatul în falsetto în „Dies, nox et omnia”, vocea trebuie dozată, transformată și adaptată conform cerințelor partiturii. În spatele unei interpretări de succes stă o muncă desfășurată pe mai multe planuri, începând cu citirea partiturii
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
naiv, îndrăgostit, care vede viața în roz și e puternic influențat de schimbările pe care le aduce venirea primăverii. În „Estuans interius (Mă mistui în interiorul meu)” îmi dau seama de perenitatea vieții și a existenței, o arie de un puternic dramatism. Urmează cel ce se autodenumește Abbate de Cucaniensis, un sfetnic al bețivilor și adept al pierzaniei, curând victima a depresiei fără întoarcere. Depresia continuă în „Dies, nox et omnia” și se transformă în autovictimizare și nebunie, totul este împotriva mea
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
o vitalitate mai puternică și o disciplină a muncii". El combate acum cu înverșunare "moravurile și apucăturile noastre balcanice, care împiedică adevărata dezvoltare". Ideia, să observăm, nu și-a pierdut câtuși de puțin actualitatea. însemnările diaristului devin din ce în ce mai pătrunse de dramatism odată cu ultimatumul sovietic din 27 iunie 1940, prin care ni se cerea cedarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Văzând evoluția rapidă a evenimentelor, Rebreanu prevede catastrofa națională, retragerea dincoace de Prut fiind numai începutul. El simte că "România e
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
este remarcabilă. Pe un colaj din muzică de Johann Sebastian Bach, interpreții săi, Julien Gallée-Ferré și Claire Haenni, au readus în memoria noastră vizuală o serie de momente de o mare candoare, proprii copilăriei, precum și, ulterior, altele de un intens dramatism, de fiecare dată cu mijloace extrem de simple dar de o mare putere de evocare a atmosferei. Voi semnala doar câteva, precum momentul flagelării, în care, pentru câteva clipe, corpul Maicii se preface în stâlp al infamiei sau cel mai impresionant
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
După dealuri" de Cristian Mungiu, dublu premiată la Festivalul de Film de la Cannes din 2012. Poziția copilului" este cel de-al treilea lungmetraj al lui Călin Peter Netzer după multi-premiatele "Maria" (2003) și "Medalia de onoare" (2010). Filmul vorbește cu dramatism, cu emoție, dar și cu umor despre traumele sufocării copiilor prin dragoste și despre amprentele pe care le lasă părinții asupra personalității acestora. Peliculă este, totodată, o radiografie a high-class-ului românesc contemporan și vorbește despre trafic de influență și corupție
"Poziţia copilului", pe lista premiilor Oscar by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77626_a_78951]
-
din primele rânduri în irealitate, Ana Blandiana aduce la lumină zona cea mai pură a ficțiunii - dimensiunea ei lirică. Povestea îngerului ce se simte în mod fatal atras de lumea omului, refuzând astfel privilegiile zăbavei în spațiul "rece", lipsit de dramatism al realităților imateriale, este de fapt o meditație în marginea inacceptabilului suferinței. Privilegiind, prin folosirea persoanei I, perspectiva îngerului, Ana Blandiana urmărește o răsturnare a situațiilor previzibile. Îngerul, poposit în pavilionul canceroșilor cu misiunea de a-i învăța să accepte
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
de imaginea pură, abstractă, de narcisismul absolut al limbajului, fie că este vorba despre regresul umanității pînă la limita sălbăticiei și a disoluției, evenimente care devin, cumva, spectacole cvasificționale, pîndite de riscul pierderii substanței lor reale și al deposedării de dramatism, filmele prezentate își păstrează pînă la capăt statutul lor artistic. Ele reconstruiesc lumea preluîndu-i mesajele, redefinesc omul dezvăluindu-i măreția sau dezvăluindu-i stocul de animalitate, rediscută statutul imaginii, al limbajului, al tehnologiei etc., simultan cu recuperarea anvelopei metafizice a
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
imn dedicat limbii române (devenit, din 1994, Imnul de Stat al Republicii Moldova). Și între cele două războaie mondiale a avut loc un proces serios de integrare românească, de revenire la limba română literară; demersul a continuat, cu un plus de dramatism, în perioada postbelică, întrucât atunci se încerca un fals extraordinar: impunerea așa-zisei ,,limbi moldovenești" ca limbă de stat. La vremea respectivă, intelectualitatea noastră a pledat în primul rând pentru valorificarea clasicilor - interziși până în 1956. S-a recurs la o
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
de inși prezenți acolo. Influența scriitorilor era atât de mare, încât, riscând represalii dure, aceștia izbuteau să determine tergiversarea editării altor publicații, pentru a se da prioritate absolută apariției revistei Literatura și arta.) Am trăit însă și întâmplări care sfidau dramatismul momentelor respective. Pe vremea aceea, președinte al Uniunii Scriitorilor era Ion Constantin Ciobanu, care fusese comsomolist de pe la șaisprezece ani și rămăsese, în tinerețe, un funcționar activ al organismelor sovietice. Totuși, în lupta noastră, Ion Constantin Ciobanu se arăta uneori mai
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
tentă naturalistă. Adică prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai recent, îl așează sub semnul tensiunilor pasionale, al dezlănțuirilor comportamentale, al precipitărilor unui dramatism arhaic ce colcăia sub zorzoanele romantic sămănătoriste. O magmă din zorii istoriei se prelinge în paginile sale cele mai bune. Totuși această viziune întunecată s-a grefat pe trunchiul unei psihologii mai curînd "cuminți", chibzuite, de factură consacrat ardelenească. La
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
a fi strident novatoare în formă și fără a căuta cu orice preț efectul de scenă (pentru că, trebuie spus, romanul are, neîndoielnic, și o temeinică dramaturgie!), cele două filoane narative - pe de o parte, rememorările când senine, când de un dramatism dus până la limită, când învăluite de un umor amar ale centenarului Solomon Fridman, pomenit de ceilalți mai ales cu familiarul apelativ "domnul Guță", pe de altă parte, însemnările "la zi" ale jurnalistului și scriitorului Pompilian Covaliu, cunoscut printre intimi mai
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
Dardenne, dar „imitarea uneia dintre semnăturile lor vizuale nu înseamnă și obținerea acelui amestec de detaliu concret și gravitate spirituală a acestor eroi ai cinematografiei“. În schimb, mai scrie New York Times, filmul „introduce elemente de melodramă și suspans care cresc dramatismul peliculei, cu prețul micșorării forței acesteia“. Scott mai spune că ultima treime din film pare a fi „un remake absurd, care consumă nervos spectatorul, al filmului «După-amiază de câine»“. Totuși, remarcă din nou celebrul critic, „cu cât filmul devine mai
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
for public, printre care Sf. Gheorghe din Timișoara, o adevărată capodoperă a statuarului românesc. Pictura sa, din ce în ce mai prezentă în preocupările artistei, este de o vitalitate aproape expresionistă, dar într-o variantă senină și tonică, mai aproape de extazul mistic decît de dramatismul expresionismului canonic. Expoziția de sculptură și pictură deschisă recent la Galeria Pogany, Teatrul Național, prezentată de Dan Hăulică și Pavel Șușară, este un portret profund și fidel al unui artist perfect definit, dar a unuia care depășește toate constrîngerile genurilor
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
și în coerența emoțională a grupului. Doliul se impune drept soluție în refacerea punților frânte, a reînnodării cu liniaritatea vieții de până atunci. Fiecare popor și-a dezvoltat un sistem de rituri ce-și propune să acopere momentele de intens dramatism presupuse de dispariția unei persoane apropiate. Aceste sisteme sunt cu atât mai bine conturate cu cât coborâm pe axa temporală. La vechii egipteni, de pildă, riturile de trecere "au ca scop agregarea la lumea morților." Unul dintre cele mai importante
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
i se recunoască de către marile puteri statutul de cobeligeranță) Reichul nazist. Culisele umane și psihologice din spatele loviturii de stat date de Rege la 23 august rămân pagini de o rară forță narativă în cartea lui Ivor Porter. Ele rivalizează prin dramatism doar cu descrierea unui context tulburător de dur prin paralelă: împrejurările celei din urmă lovituri de stat din viața regelui, cea urzită și executată de comuniști împotriva sa, la porunca Moscovei la 30 decembrie 1947, cea care avea să schimbe
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
o lună” (p. 121). Pe parcursul evocării, autorul scoate de la sertar vechi scrisori adresate Mamei în frageda copilărie, realizând astfel o recuperare a acelor ani și o redesenare a profilului matern cu ochii de altădată ai copilului inocent (p. 123-125). Un dramatism special concentrează capitolul Moartea unei Leoaice, în care autorul imortalizează cea mai dificilă încercare la care îl va fi supus viața vreodată. Cu toate că a făcut tot ceea ce îi stătea în puteri, el trăiește un acut sentiment de culpabilitate, exprimat în
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
dureroasă, de un impuls care pe de o parte ilustrează ceea ce T.S. Eliot socotea a fi instabilitatea și contradicția poeziei moderne în genere, pe de alta respectă totuși o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă care dă simțămîntul
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]