4,691 matches
-
temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una dintre foarte puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): îCu toții cunoaștem într-un fel sau altul violența. Eu am cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii în Anglia
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem precum cel ce urmează ne
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: îCâteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): îUna dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp.' Premiul Nobel pentru literatură 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului, actorului și - cu siguranță că nu în ultimul rând - militantului activ pentru drepturile omului în plan politic care este Harold Pinter. Imediat după anunțarea premiului, Marika Grenser (ziaristă liber profesionistă) i-a telefonat lui
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
cu siguranță că nu în ultimul rând - militantului activ pentru drepturile omului în plan politic care este Harold Pinter. Imediat după anunțarea premiului, Marika Grenser (ziaristă liber profesionistă) i-a telefonat lui Harold Pinter ca să-i afle reacția. Răspunsul acestui dramaturg al îtăcerilor' și îpauzelor', cum este adesea descris, a fost: ' Nu pot pune în cuvinte ce simt. (..) Nu mă așteptam absolut deloc. Pentru moment n-am cuvinte. O să le am când vin la Stockholm.' A fost, așadar, nevoie de un
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Premiul Nobel, nu avem cuvinte. Poate o să le avem, nu chiar când va ajunge el la Stockholm - deși de la un astfel de personaj anti-establishment (cum se caracterizează singur) nimic nu e imposibil - dar oricum criticii și teoreticienii literari - pe care dramaturgul premiat nu dă doi bani - nu vor întârzia să-și spună cuvântul. O mișcare a murit, alta îi ia locul. Să nu uităm, totuși: ca și până acum, Le roi est mort, vive le roi! Tradiția în care se înscrie
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Daniel, care a devenit scriitor și muzician. Divorțul lui Pinter de Vivien (care a murit, alcoolică, în 1982) l-a îndepărtat și de fiul lui, cu care în prezent nu mai are nici un fel de comunicare, fapt extrem de dureros pentru dramaturg. Copilul l-a pus pe Pinter în contact direct cu tragedia existenței, care e tema centrală a tuturor pieselor lui: ' Am un fiu, Daniel, care e și el bărbat acum. Când era foarte mic, m-am trezit într-o noapte
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
temă esențială la Pinter - autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil.' Interviul din 1966 conține una dintre foarte puținele confesiuni ale dramaturgului privind violența din viața lui (în afară de mult repetatul episod cu periuța de dinți): îCu toții cunoaștem într-un fel sau altul violența. Eu am cunoscut-o într-o formă extremă după război, în East End, când reveneau fasciștii în Anglia
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de violență. Atmosfera pieselor lui Pinter este una de amenințare, iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia - tovarășa lui Pinter din adolescență - îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem precum cel ce urmează ne
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
o vorbă Să binecuvânteze viețuitoarele de sub el. Dar oricât a căutat Cerând duhurilor să trăiască iar Nici o muzică în odaie Și cu aprigă arzătoare durere a aflat Nu avea vorbe de binecuvântat. Martin Esslin îl citează pe Pinter (în Pinter dramaturgul, Methuen 1970) spunând următoarele despre poezie: Câteodată în poezie nu-mi dau clar seama ce anume fac, de parcă scrisul are legile și disciplina lui, eu fiind doar intermediarul, ca să zic așa. Însă, la urma urmei, nici o pagubă dacă nu sunt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
pierdută și care nu va putea fi cunoscută niciodată. Actoria i-a furnizat lui Pinter o bună cunoaștere a scenei, o bună strategie dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului, poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
nu pot pricepe scrisoarea dvs.". ' Refuzul lui Pinter de a nara, de a îexplica' și a îse explica' poate duce până la un fel de ură, de tensiune maximă între el și lector, actor și spectator, ca în următoarea mărturie a dramaturgului din interivul cu Anne-Marie Cusac (2001): Una dintre cele mai însemnate seri teatrale pentru mine a fost premiera la The Homecoming din New York. Venise publicul. Era în 1967. Nu știu dacă s-au schimbat de atunci. Chiar erau la haină
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
să te uiți prea mult în gura lui. Ce e important e ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese.' Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, î...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor - eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască.' În februarie
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
De ce nu-mi vii da Géza Képés. O remarcabilă realizare în acest șir ascendent l-a constituit apariția, exact acum 70 de ani, la data de 15 octombrie 1934 a primului volum e poezie eminesciană în limba maghiară datorat poetului, dramaturgului și publicistului Sándor Kibédi. Născut în localitatea Șomcuta Mare, ca și poeții Sándor Korvin și ulterior Domokos Szilágyi, Kibédi a fost lansat ca poet de Lajos Bárta și ulterior încurajat de Jenö Szentimrei. S-a afirmat cu o lirică modernistă
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
Tot despre o mașină era vorba, acum însă un autocar în care se îmbarcau scriitorii festivaliști ca să-și clameze vocația undeva, în teritoriu, în fața "maselor largi populare de oameni ai muncii". Am dat să urc și eu în autocar dar dramaturgul local, de meserie activist de partid, George Genoiu, mi-a pus aprig mâna în piept: "Tu ce cauți aici?! Ia dă-te jos imediat! Aici sânt numai scriitori!". Am coborât rușinat că am atentat la imaculatul nume de scriitor, dar
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Alexandra Olivotto Totalitarismul stilului Cu sigurantă va părea bizar dacă afirm că poezia lui Cristian Simionescu îmi amintește de Milan Kundera (prozator, eseist și dramaturg de felul său). Și totuși amândoi practică un tip de scriitură compactă care mă uimește de fiecare dată prin coeziunea ei (de la stil până la "idei"). De fapt, stilul (foarte ușor de recunoscut la ambii scriitori) exercită o dictatură asupra ego-ului
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
de alții noi - Ovidiu Constantinescu. (Cîteva titluri: Poezia sovietică din anii războiului, Întoarcerea la lirism, Literatura sovietică de azi, Poezia sovietică, Concepția sovietică despre artă, Aspecte ale liricii sovietice de după război, Un mare poet sovietic: Eduard Bagrițki, Constantin Simonov, romancierul, dramaturgul, poetul războiului, 20 de ani de la moartea lui Serghei Esenin, Laureații premiului Stalin, Paralele literare (Romanul occidental și romanul sovietic contemporan, Un Etzel Andergast sovietic: Sanea Grigoriev, Anton Cehov, omul și opera, Amintirile Annei Alliueva, Două romanciere sovietice debutante: Vera
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
cheltuielile (preț de vînzare, în 1981 - 13 lei) tipăririi acestuia. Ion Biberi s-a născut curînd după descălecarea secolului al XX-lea, mai exact în 1904, la Turnu Severin. În cîteva decenii, hărăzite lui de parce, iată-l "prozator, eseist, dramaturg"! Opera lăsată moștenire e comparabilă cu un aisberg (90 la sută din volum fiind submers la nevedere). În "Dicționarul de literatură român contemporană", din 1971, se arată, poate cu îndreptățire, printre altele: "Opera lui I.B. nu este aceea a unui
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
de moarte! Deci în octombrie 1936, dacă nu ne înșelăm. În țară, mama lui Eugen Ionescu lucrase ca dactilografă la Banca Națională. Fratele ei, Ulis Corneliu Ipcar, se născuse la Craiova, în 1892, fiica acestuia, prin urmare, vara primară a dramaturgului, Christiane, se călugărise. Însuși numele mamei - Tereza - are o bogată tradiție în lumea catolică. Nu din Franța venise în România mama scriitorului, ci din România plecase în Franța, unde-l cunoscuse pe viitorul său soț, Eugen N. Ionescu. Ca unul
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
medievală franceză, ca unul care, elev în cursul inferior de liceu, mă delectam cu lectura volumului Nu, unde tatăl meu era ironizat, dar cu respect - ceea ce nu se întâmpla cu alții -, ca unul care l-am vizitat la Paris pe dramaturg, prin 1969, sunt bucuros să-i relev dlui Mihai Sorin Rădulescu un indiciu suplimentar la cercetările sale atât de amănunțite în chestiunea familiei Ipcar. În primul număr al publicației - bimensuală - Lumea vechie, semnat Urechie, Ortens, Aur, Iodoform, cu toate pseudonime
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
al doilea război mondial, acesta scria cronică dramatică, la Athenee Palace. Ba chiar la o cină sau mai multe. Momente în care Radu Cioculescu, bun jucător de bridge îi ținea de urât Lady-ei Elisabeth, la mulți ani după căsătoria cu dramaturgul. Dacă Bibeștii au fost aristocrați ce nu coborau în burghezie decât în exemplarele de excepție ale acesteia - un preferat era Mihail Sebastian -, în schimb Ghiculeștii s-au remarcat ca fiind "aristocrații de lângă noi", "una din familiile ilustre care își așteaptă
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
anul 1934. Activitatea lui pe planuri vaste și pluridirecționate abia începea în ajunul războiului, scurtă vreme în țară, apoi în Franța și Spania, consacrându-se literaturilor romanice, inclusiv cea română, fiind un eminent istoric literar și, totodată, poet, prozator și dramaturg. Poate va fi rămas în manuscris și ceea ce a urmat mai ales în perioada exilului. Poate. Să avem această speranță.
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]