669 matches
-
sa religioasă, l-a făcut să noteze și detalii semnificative ale vieții unor sfinți pământeni aparținând de patericul valah. În mod particular, "Catalogul istoric al oamenilor însemnați" din secolul al XVIII-lea menționează date semnificative despre oamenii care au ocupat dregătoriile pământene în Principate. Cronicarul a relatat - martor ocular fiind în București - de asemenea și despre cutremurul din 31 mai 1738 (7 - 8 grade pe scara Richter), care a provocat mari pagube în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Cu adevărat semnificativă pentru
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
aceștia, în dorința lor de a trata pe băștinași drept parteneri neegali la bunurile comune, cu timpul au prins a se deda la fel și fel de practici menite a-i îndepărta pe români de pe pământurile lor, excluzându-i din dregătorii, împiedicându-i să se stabilească în orașe și obligându-i din ce în ce mai mult la suportarea diferitelor sarcini feudale. Mai mult decât atât, baștinașilor li s-a interzis să fugă de pe „"Pământul Crăiesc"” în cel al comitatelor și de asemenea, să-și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
chiar corecte. O altă sursă de informații privind populația localității, o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii, care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când, potrivit Legii XXXIII, pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă. Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole, cea mai veche mențiune despre ele datând din anul [[1784]], în [[1803]] acestea fiind „"purtate"” în limba latină de către preotul Chiril Țopa. Dintre
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Neagoe Basarab. Preda Craiovescu a avut un singur fiu cunoscut, Barbu Craiovescu III, ultimul descendent pe linie pur masculină a Craioveștilor. Pe timpul domniei lui Vlad Vintilă (din ramura "Drăculeștilor" a dinastiei Basarab), începând cu aprilie 1534 Barbu Craiovescu III ocupă dregătoria de mare ban. Mai este menționat fie ca „Jilski” (de la Jiu), fie ca „Craioveski” (de la Craiova) dar nu mai are aceeași poziție fruntașă în ierarhie ca cea a înaintașilor săi, locul său în Divan fiind după foștii și actualii mari
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Constantin Costache a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său Grigore II Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
hram în numele Ierarhului Sfântului Nicolae și l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit mai multe moșii de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Biserica a fost menționată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în mai multe acte. În
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
înmormântați câțiva boieri. În partea dreaptă a pronaosului, la nivelul pardoselii, este o piatră de mormânt, înfrumusețată de către cneaghina Elisafta jupânului său panul Iane Calugheru, vistier din Pogoniani, răposat la 24 martie 1595 (7104), la Poperiu [?]. Acest boier a îndeplinit dregătorii înalte în Principatul Moldovei, în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind rudă cu Nicoară Prăjescu și cu Movileștii. În pridvor se află o piatră de mormânt, pusă de Lupul Cărăscul pe mormântul fiului său Mihail Cărăscul, care a
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
denarus". Nu avea sediu precis, pendulând între Neustria și Austrasia, înre reședințe rurale și mari abatii de la periferia orașelor . Majordomii au fost eliminați, iar funcțiile instituției lor au fost preluate de comes palatii și de camerarius. Au fost însă menținute dregătoriile moștenite. În sarcina clericilor capelani a intrat redactarea actelor sub aspectul sintaxei, ortografiei, prezentării și scrisului. Pepin cel Scund a fost urmat la conducere de cei doi fii ai săi, Carol și fratele sau, Carloman. Cei doi au decis să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Marele logofăt (în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de a îmbunătăți coordonarea diferitelor departamente. Departamentele fiscale au fost grupate în particular sub conducerea a doi înalți dregători: cele două
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
au fost puse sub conducerea unui "megas logariastēs" ("mare contabil") de la "sekreta" (), în timp ce un alt "megas logariastēs" () supraveghea "departamentele religioase" (, "euagē sekreta"), adică domeniile imperiale și bisericești. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, "logothetēs tōn sekretōn" a devenit "megas logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
principele Karl Borromäus Schwarzenberg, cerând acordarea unor drepturi în favoarea românilor. Abia la începutul epocii liberale (1860), românii pot avea acces la o serie de funcții în cadrul administrației orășenești. Nemultumiți de numărul mic de funcții acordate, românii cer comitelui Salmen ca dregătoriile orașului și ale scaunului Orăștie să se împartă proporțional, 12 părți la români și o parte la sași. Populația Orăștiei manifestă solidaritate cu lupta fraților lor de peste munți din timpul războiului pentru independență din 1877-1878. Se organizează strângerea de fonduri
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
împărțit între Ucraina și Slovacia. În această regiune el a ridicat castelul Nevicke, ale cărui ruine se văd și astăzi. În vara 1280 a părăsit Finta Aba conducerea Transilvaniei, pentru a deveni palatin al regatului Ungariei. De asemenea a primit dregătoriile de jude al cumanilor și ișpan al comitatelor Somogy și Șopron. Când cumanii, dezamăgiți de schimbarea politicii regelui, au încercat să fugă din regat, dar regele și ostile nobiliare, inclusiv de sub comanda lui Finta, i-au urmărit și i-au
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
ordinul lui Grigore I Ghica, cel care dispusese în 1663 uciderea postelnicului Cantacuzino. Fratele său Șerban reuși să-l aducă la Constantinopol prin relațiile pe care le avea la Înalta Poartă și-l învesti odată ajuns domnitor, în 1678, cu dregătorii neînsemnate. Influența politică a stolnicului a fost totuși importantă, fiind exercitată mai ales prin membri ai familiei. Pe plan politic Constantin Cantacuzino a fost adeptul unei linii antiotomane și a pledat pentru apropierea de Rusia și Sfântul Imperiu Roman de
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
aprilie și s-a săvârșit în același an, anul 7043 septemvrie 8 zile"" (=1535). Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
niciun alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
a fost o familie boierească din Țara Românească, descinsă din Basarabești. În secolul al XVII-lea, cel mai important reprezentant al familiei a fost Preda Brâncoveanu, personaj apropiat și înrudit cu voievod Matei Basarab. Preda a deținut mari dregătorii și a fost stăpânul unor moșii considerabile, care i-au revenit moștenire nepotului său Constantin Brâncoveanu, care a ajuns voievod al țării, menținându-se în domnie peste 25 de ani. Acesta a fost mazilit și decapitat cu fii săi la
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
tot Constantin care a supraviețuit evenimentului de la Constantinopol și s-a stins în 1832 cu Grigore Brâncoveanu. Deși familia n-a mai dobândit niciodată domnia țării, reprezentanții s-au plasat totuși în secolele XVIII și XIX în cele mai înalte dregătorii. Grigore Brâncoveanu a adoptat o rudă a soției sale (rudă care era descendentă pe linie feminină a voievodului), numele fiind astfel transmis mai departe după 1832. , purtând același numele ca și moșia de baștină, a început să se impună pe
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
înconjurată de un șanț de apă care era alimentat din râul Olt de un canal lung de câțiva kilometri. Preda Brâncoveanu era unul dintre cei mai influenți boieri din divanul țării pe vremea lui Matei Basarab și a ocupat înalta dregătorie de mare logofăt pe vremea lui Constantin Șerban. Boierul Preda era de asemenea cel mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
atenție specială, întrucât era singurul continuator pe linie masculină al familiei. Familia Brâncoveanu a ajuns prin el (după căderea bruscă din 1714) din nou în prim-planul vieții politice. Constantin a ajuns mare ban în Țara Românească, cea mai înaltă dregătorie după domnie. A fost căsătorit cu Maria, fiica lui Toma Crișant Coflogeanu (căsătorit cu o fiică a lui Mihai Cantacuzino). Constantin a avut doi fii, Emanuel și Nicoale. Nicolae a fost căsătorit de trei ori, însă nu avut la rândul
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]