1,848 matches
-
sperma și materiile fecale în gură. Tăcere. Dă-mi control. Dă-mi calm. Dă-mi reținere. Flash. Cartofii sunt exact așa cum îmi plac mie, dulci ca zahărul, dar crocanți pe deasupra. Umplutura e puțin uscată. Îi pasez mamei untul. Tata își drege glasul. — Cucuieț, zice el. Cred că fletching era cuvântul pe care-l căuta mama ta. Zice: Înseamnă să tai curcanul în feliuțe foarte subțiri. Tăcere. Zic, o. Zic, scuze. Mâncăm. Capitolul 8 Nu vă așteptați să fiu eu cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Corect, domnule Mihail!" Mihai Mihail îi dădu apoi cîteva instrucțiuni practice, cum să țină legătura fără a exista nici un pericol de deconspirare, se vor vedea în fiecare dimineață la lăptăria de lingă Poșta Automată, e plin de bețivi care se dreg, ora 8 pînă la 8 și jumătate. În caz că se întîmplă ceva și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai dacă se întîmplă ceva! De fapt nu va fi chiar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea mult și încurcă situațiile, el a fost cu adevărat cel care a vrut să o vadă și apariția celor doi ofițeri în rezervă mai mult decît l-a îngrijorat pe adjutant l-a bucurat pe Radul Popianu. Și-a dres vocea, K.F. îl privea îngăduitoare, cu ochii strălucind, dar nu din cauza interesului cu care aștepta ca Radul Popianu să-și explice îndrăzneala de a urca pînă acolo. "Ați primit oaspeți, domnișoară. E un fapt cu totul nou și care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta, să se îngrijească de el, dacă ani de zile n-a aterizat nimeni. Ne pare rău, dar ce să-i faci, asta e viața, domnilor! Scaieții, mărăcinii sînt o formă de viață, nu?" N-au comentat, August Stoicescu își drese vocea, părea un conferențiar sigur de succes. Graseia ușor și rîrîitul te putea deruta, să crezi că ai de a face cu un mototol de salon, dar pe Radul Popianu nu-l putea înșela nimeni. Sertarul servantei rămăsese întredeschis, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare locuitor al Vladiei. "Mult ți-a trebuit, domnule adjutant, foarte mult, pînă să urci din nou!" Era același glas, același timbru, trecuse ceva vreme de cînd nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar în general eficace, și începu cu un ton foarte jos și foarte scăzut, așa încît să-l oblige pe colocutor să fie preocupat de ceea ce spune: "Excelență, evenimentele de care ați pomenit îmi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un pas înainte, o mișcare atît de neprevăzută, încît toți ceilalți, chiar și Bîlbîie, tresăriră, cerîndu-i emoționat lui Radul Popianu să repete cuvînt cu cuvînt mesajul. Adjutantul îi privi întrebător pe ceilalți doi membri ai triumviratului, aceștia aprobară muțește. Își drese vocea și rosti a doua oară, de astă dată fără nici o inflexiune, alb, ca o păpușă mecanică, textul mesajului. Dacă n-ar fi știut că totul nu e decît lucrătura lui Bîlbîie, chiar și el, Șerban Pangratty, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu‑și Însoțitoarea. „El are puterea spiritului“, spuse Petru, vădit stânjenit de Întrebare. Sofia zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din ei se Îngrijea de pocăirea sufletului, fiecare pentru sine, apoi toți Într‑un glas, cu buzele uscate, șoptindu‑și rugăciuni, fiindcă mulțimea avea să se Întoarcă, era dusă să‑i Întâmpine pe legionarii lui Decie, ori poate să mai dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă spun aceste lucruri ca să vă fie foarte clar care sunt limitele mele, căci tot ce voi face începând de astăzi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel mai iubit fiu al insulei Bora Bora. Se-ntoarce eroul! strigă poporul, cel care a-nvins marea și vântul. Tané i-a dat înțelepciune, Taaroa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să găsești o vitrină plină cu trofee prăfuite, cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe fundalul peisajului verde-Închis, dar mai cu seamă bombănitul lui, niște vorbe nedeslușite Într-o limbă nedeslușită, rostite cu jumătate de gură fără măcar să-și dea seama ce face. Iar vorbeam de unul singur? Întreba el după ce hârâia ca să-și dreagă vocea, dacă nu cumva se făcea că râde când băga de seamă că Adam Îl privește. Nu-i decât o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune, pentru că Adam nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap, cu ochii tot ațintiți la masă. Margaret și-a dres vocea. Un sentiment ciudat o cuprinsese, fără să-și dea seama ce ar fi putut să fie. Băiatul ăsta rămas de unul singur părea atât de pierdut și de deznădăjduit, Încât Îi venea să se aplece, să-l ia În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să dea Indoneziei o mână de ajutor pe calea justiției și a echității. Fabricând bombe. Ridicând În miez de noapte bărbații și femeile din casa lor și asigurându-se că n-o să se mai Întoarcă niciodată. Mick și-a dres vocea și și-a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rând de cadeți În poziție de drepți, ale căror mănuși și curele albe erau vizibile pe fondul Închis al uniformelor. — Asta, a Început el cu glas scăzut, Încă privind diapozitivul, asta nu cred să mai fi văzut vreodată. și-a dres din nou glasul. Nu-mi aduc aminte. A clipit spre diapozitiv, o dată, de două ori. S-a Încruntat aproape imperceptibil, iar privirea i se umezise, ca și cum i-ar fi intrat praf În ochi. Margaret ar fi vrut să spargă tăcerea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot așa, vindicativ, găsind o mie și unu de vinovați, că acela face așa, că acela drege așa, că celălalt nu-și justifică funcția cu care a fost onorat și, la urma urmelor, de ce, domnule, sunt atâtea mișculații pe la biletele de odihnă și tratament, face omul cerere cu câteva luni înainte și-l vezi pe altul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pragul casei, privindu-i pe cei doi părinți cum își conduceau proaspetele rude, Carmina simți că sunt foarte umiliți de toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l dregea, reîncepea asaltul. Ieși afară, te rog, îi striga Carmina, nu pot studia certându-mă cu tine. Dar el gesticula și vorbea cu nerv, saliva îi sărea din gură, sta proțăpit în mijlocul covorului din iută. Trebuia să intervină mama, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
demnă, de neatacat, altfel ar fi scăzut în ochii bărbatului și crezând-o la același nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu, accepta cu ochii închiși ideea divinității, pentru că flerul îi spusese că celelalte idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afișa un aer superior, nesuferit: tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță avea dacă prin intermediul lui putea ajunge la scopul propus? Încet, încet ieși din amorțeală, începu să vorbească, era ca de obicei răgușit, își dregea adesea glasul forțându-și corzile vocale și flora nelipsită ce-i împrejmuia laringele, curând a revenit la veche placă arhicunoscută de Carmina. Cu obrajii pali, cu sângele scurs plumb în picioare Carmina asculta înmărmurită. Începea din nou să semene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se încurajă, mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine în nisip la vânt ca un șnițel, nu găsim farmacie în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să ne spună dacă le mențin. Brândușă tăcu și făcu un pas la stânga, Își drese vocea și zise: Domnul Cuceu are cuvântul. Din casa scării unde redactase procesul-verbal, suflând tot mai des În pumni, apăru Cuceu, agent fiscal. Impresionase pe toată lumea prin hotărârea cu care respinsese băutura. Când ai asemenea funcție și răspundere, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]