393 matches
-
Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea asigura antrepriza, iar în dreptul fiecărui articol cel care plătise înmormântarea gornistului trecuse cu creionul "DA" sau "NU". 1. înmormântarea cu dricul tras de patru cai mascați DA 2. Coșciug din lemn de fag în formă de cutie DA 3. Decorațiuni de alamă pe coșciug NU 4. Perna respectivă și cearșaful necesar DA 5. Masa drapată și garnitură de plante NU 6
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca și judecata. Suferința adoarme o dată cu virilitatea și nu se trezește decât o dată cu ea. Pentru aceleași pricini, adolescenții își pierd, o dată cu prima lor femeie, neliniștea metafizică, iar anumite căsătorii care nu sunt decât un desfrâu birocratizat, devin în același timp dricurile cenușii ale îndrăznelii și imaginației. Da, dragă prietene, căsătoria burgheză a pus întreaga noastră țară sub semnul papucilor și halatului, și în curând o va duce la groapă. Exagerez? Nu, dar pierd șirul. Voiam doar să vă spun cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dar nu s-a schimbat mai nimic. Marți, preotul de la biserica doamnei Thaw a făcut o mică slujbă în living, timp în care capacul a fost înșurubat strîns și sicriul a fost cărat dus cu băgare de seamă jos, la dric. Livingul era plin de vecini, vechi prieteni și rude despre care Thaw nu numai că nu-i auzise pe părinți vorbind, dar nici nu le întîlnise. De două sau trei ori în timpul slujbei, ușa s-a deschis pe furiș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cutia traforată de pe masa cu franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea cu toată pompa, după cele mai simandicoase obiceiuri de mahala. Șase țigani cu alămuri cojite și strâmbe și cu o tobă mare urmau, cântând marșuri mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și bocind, în haine negre, grosolane, veneau Ma'am Ca-tana și rubedeniile, iar în urmă toată liota din curte și de pe stradă, mâncând semințe și pălăvrăgind. Maria auzise de la Leana Nebuna, care-o călca din când în când în noua
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în centru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum, lângă Cedric, privind fascinată vitrina medicală de vizavi, ocultată din când în când de trăsurele trase de catâri ce-și scoteau prin pălăriile de fetru urechi lungi și neliniștite, de limuzine de culoarea lămâii și chiar, o dată, de un dric gol, cu ferestre strălucitoare și sculpturi flamboyante în abanos, Cecilia o aștepta răbdător pe mătușa ei, care nu mai ieșea pe ușa de sticlă. În cele din urmă, monstruoasa negresă apăru, pășind important și cărând în brațe un fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de râs. Curând însă marea butaforie fu dată la o parte și defileul își putu relua cursul. Treceau carele mai puțin însemnate ale unor meserii totuși folositoare propășirii generale: vidanjorii, hingherii și cioclii, ultimii impresionând mulțimea cu o splendoare de dric sculptat în abanos, cu geamuri hipnotice de cristal fațetat, pe capra lui șezând însăși Moartea, ce ținea cu-o mână hățurile cailor mascați, cu panașe de struț în frunte și acoperiți cu valtrapuri grele, iar cu cealaltă sprijinea pe genunchi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în emoții răvășitoare. Erau vii, erau femei arătîndu-și intimitatea, erau sugari prăbușindu-se de la înălțime, erau mari mutilați cerșind pe mormane de cioburi. "Nu vreau", șopti căpitanul, dar era atât de lipsit de voință, de parcă trăsura ar fi fost un dric, iar el mortul de pe patul de flori, înțepenit între geamuri groase de cristal. Opriră în fața unei case-vagon cu fațadă austeră. Toate ferestrele erau aici zidite. O grădiniță ce ajungea până sub ele emana o mireasmă înăbușitoare de regina-nopții. Câțiva fluturi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
meseriașilor ori a funcționarilor. Cum pădurea a fost defrișată până la maximum posibil pentru a face loc locuințelor și mai ales podgoriilor (creasta dealurilor din Nord, West și Sudă populația se vede silită a-și îndrepta privirea spre podișul însorit al Dricului din Est. E un fenomen la care vom asista însă, de acum înainte. Notă: Material preluat din „Credința. Foaie religioasă și culturală”, Huși, Anul II, nr. 23-24, octombrie - noiembrie 1934, p. 1-2 52 H uș ii și îm pr ej
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
care au nevoie, să se întoarcă acasă și să-și vadă de munca la câmp sau de aceea de pe lângă gospodărie. În afară de aceasta, în cuprinsul acestei zone se află și cea mai mare parte din podgoria Hușilor, de pe coasta Drăslăvățului, de la Dric și de la fundul Șarei și Turbatei. Tot aici, în cuprinsul aceleiași zone, își au ogoarele locuitorii măhălălelor Plopeni, Broșteni, Corni-Unguri și Răești, care în marea lor majoritate duc o viață de agricultori și de podgoreni. Zona târgurilor săptămânale este mai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
vină și aici la târg, odată cu treburile de pe la Prefectură, Tribunal ori Judecătorii, aducând de vânzare unele produse, în locul cărora duc acasă unelte agricole mici sau manufactură. În săptămâna și ziua iarmarocului anual de la 14 septembrie (ziua Cruciiă, când pe platoul Dricului de la marginea de SE a orașului se face un mare târg de vite, de produse animale și de vehicule (căruțe și careă, se pot întâlni oameni din toate cele trei zone, sau chiar de dincolo de ele. În cuprinsul zonei a
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ce eram, nu am dat ascultare vorbelor sale și așa se face că nu știu unde se afla locul de la care a plecat neamul meu. Părinții bunicului au cumpărat de la Sf. Episcopie a Hușilor loc pentru vie care se afla pe dealul Dricului înspre Valea Rece, loc de câteva hectare cu pădure, cu preț de patru galbeni mari și patru găini plocon. Pădurea a fost repede scoasă și în loc repede plantată vie, care mai târziu, după moartea bunicului, a fost împărțită între cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o viteză și un calm straniu coline, câmpii, râuri. În jurul meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată de coroane de flori. Sicriul era așezat pe un dric împodobit cu flori și cu panglici negre. Caii erau și ei negri. Am discutat între noi, întrebându-ne dacă avea ochii deschiși sau închiși și dacă era într-adevăr așa palidă, cum o vedeam noi de sus. Ca să ne sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acoperișul closetului. Privești În curtea vecină. Printre crengile oțetarilor. Desfrunziți. Gri și lucioși ca cimentul. E curtea În care stă domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi, Țăpăligă taie porcul. Îl ajută măcelarul Mardare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ție o bucată. Pe o parte e rumenit și pe cealaltă parte se văd ca niște faguri punctele de grăsime. E bun după ce Îi pui sare. Stai și tu la pomana porcului, mănânci șoricul și te uiți mai departe la dric. În el, prin sticla geamurilor nu se vede nimic. Decât podeaua de lemn Într-o pânză neagră, veche. Nu este nici un mort În dric. Vorbești cu copiii pușcăriașului. Așa le zice lumea. Știi doar că nu este pușcăriaș ca Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pui sare. Stai și tu la pomana porcului, mănânci șoricul și te uiți mai departe la dric. În el, prin sticla geamurilor nu se vede nimic. Decât podeaua de lemn Într-o pânză neagră, veche. Nu este nici un mort În dric. Vorbești cu copiii pușcăriașului. Așa le zice lumea. Știi doar că nu este pușcăriaș ca Mișu, soțul doamnei Lulu care a furat pepeni la Piața Traian. Vorbești, ca să mergeți cu „Într-o sfântă joi la vale” mai către seară. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nimănui. Nu permit sub nici o formă, nu permit! Și eu și ea, Ecaterina, așa o chema, Ecaterina, am suferit toată viața! Ecaterina era o doamnă, o prințesă, o crăiasă, da, domnule, și copiii strigau, Ecaterino, vedea-te-aș moartă cu dric la poartă și cai mascați! Caii nesătulului ăla de Țăpăligă. Că nu murea bine omul, că se și Înființa. Două zeci și cinci de lei până la Bălăneanu, cincizeci de lei până la Bellu. Avea tarif, tâlharul!” Începu să zbiere și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii, Palatul Pionierilor, Fabrica de mentosan cu toate mentosanele, pantofii cu cioc, Gagarin, pachete de lame Gillette, blonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
avem marinari. Ca să aibă și ei o ocupație. E duminică, mai ies și ei în oraș. MINISTRUL: În sfîrșit. Tot e bine. Data trecută le-au dus niște ofițeri de cavalerie. A fost penibil să merg în urma cailor. Ca după dric. Tîra-tîra! Și un cal s-a bălegat tocmai cînd se cînta marșul. JENI: Calul tot măgar. MINISTRUL: Sigur. Ah, lasă-mă. Apeși prea tare. JENI: Nu mai doriți masaj? MINISTRUL: Nu. Fă-mi o cafea. Coroanele astea mă irită. JENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trecură pe Hurlbut, Tessie privi pe geam ca să vadă vechea lor casă. Dar n-o zări. De jur Împrejur crescuseră tufe, spațiile verzi erau pline de gunoaie, iar casele dărăpănate i se păreau acum toate la fel. Ceva mai târziu, dricul și limuzinele se Întâlniră cu un șir de motociclete, iar mama observă că șoferii purtau cu toții fesuri. Erau Shrineri veniți În oraș pentru o adunare. Plini de respect, au tras pe dreapta ca să lase să treacă procesiunea funerară. Pe Middlesex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]