351 matches
-
care le vede la colegii și superiorii lui ierahici nu trebuie să-i înmoaie tenacitatea: natura din el e prea dîrză ca să se clatine în fața unor directori de plastilină, care, spășiți în servilismul lor de moment, au ajuns să-l dușmănească pentru curajul și inflexibilitatea lui. Istoricul născut la Oradea în 1983 a absolvit Facultea de Științe Politice, secția Jurnalism, a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este inițiatorul și coordonatorul proiectului www.fenomenulpitești.ro și autorul scenariului filmului Demascarea (2010, regia Nicolae
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
și pe acest au revoir personal îmi sprijin epitetul „dezinteresat”. O angajare teoretică și simbolică, foarte inflamantă (și el era român, ar fi zis Caragiale...) plachează, însă, paradoxal, scoaterea lui din chestiune. Aș risca să spun că diatriba celei mai dușmănite dintre cărțile lui nu iese dintr-o exasperare sinceră. E, mai curând, fasonarea unui destin cu instrumente și sedimente culturale. Cioran nu poate uita ceea ce știe, și nu e visceral și brutal decât înăuntrul unui sistem de repere. Nu critică
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
după o muzică de magnetofon dansau generalii ruși cazaciocul și alte dansuri rusești. Am observat că Militaru le traducea femeilor, lucru clar că nu știau rusește. În această situație nici nu trebuia. L-am văzut pe un general rus care dușmănise mai mult ambalajele sticloase de votcă că săruta mâna uneia dintre femei având țigara în gură. Entropia minții era la cote înalte. Eu stăteam pe un fotoliu în folosința limitrofă camerei mele, pentru fumat, care avea câmp larg de vedere
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
rece, că nu vine. Rece, dar nu scîrbos. Și nici scîrbit. La politețe răspunde cu politețe în relațiile sale directe. Neîndurător în articolele sale de opinie, Mircea nu le scrie în numele vreunei dușmănii personale, fiindcă nu e în stare să dușmănească. N-are organ pentru așa ceva. În cel mai rău caz, Cărtărescu detestă. Cel mai adesea disprețuiește dar aproape întotdeauna păstrează o cîtime de speranță pînă și în dispreț. Poate că omul despre care scrie "de rău" are totuși măcar o
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
aparte pentru pedagogia vocală, și o lucrare realizată în ultimii ani de viață Cântul frumos (tehnica sunetului cântat și vorbit). Așa cum vorbea despre el Ion Caramitru, „era un om de caracter, cum rar găsim. Un om care nu s-a dușmănit cu nimeni, nu a avut încercări de anihilare a așa zișilor rivali artistici. Un om care s-a bucurat de viață ca de un miracol și care a cântat și la propriu și la figurat, miracolul vieții, prin ființa lui
Gabriel Gheorghiu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84300_a_85625]
-
trimis în Siberia cu ce are pe el. Nefiind parcă de ajuns regimul barbar practicat de torționari, Brauner are de îndurat, când este mutat într-o altă celulă, ostilitatea, chiar repulsia celor din ea, care-l socoteau spion și-l dușmăneau pentru că fuseseră întemnițați în timpul ministeriatului lui Lucrețiu Pătrășcanu. Ca urmare a pedepselor de izolare, a celor mai diabolice mijloace de torturare fizică și morală, a draconicelor mijloace psihologice, anchetatorii îi smulg declarația că a spionat în favoarea englezilor, angajat, le-a
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
munte de autojustificări e rețeta de supraviețuire a intelectualului român. Obsedat de consecințele actelor sale, el se încurcă în calcule, prevederi și anticipări temătoare, și sfîrșește prin a renunța să mai spună ceea ce crede. Ba mai mult, va ajunge să dușmănească pe cei care, spre deosebire de el - și aici mă gîndesc firește la Ovidiu Hurduzeu și la Mircea Platon - au ales să scrie fără plasă de siguranță dedesubt. Și-și va liniști conștiința spunîndu-și că, deși criza de care autorii vorbesc e
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
Ion Dur culoarea de ființă sănătoasă e atît de evidentă că prima reacție în preajma lui e să te bănuiești pe tine însuți de maladii iremediabile, pînă într-atît de diferit arată sub unghiul vigorii în act. În secret începi să-l dușmănești pentru alura indemnă, și apoi constați că omul e atins de o discreție bizară, al cărei efect e invers decît cel pe care îl aștepți de la o făptură retrasă: în loc să treacă neobservată, prezența ei sare în ochi, lucru pe care
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
Pun pariu!... Afară doar dacă nu intervin țuțerii, personajele despre care vorbea N. Manolescu în editorialul R.l. nr. 37 a.c. Deși, în limba română, există o vorbă și mai și, fiind populară, nu imitativă, decât țuțeri, care, singuri, m-ar dușmăni, luând partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc rezerva, mi-a risipit suspiciunea imediat. Mi-a răspuns spontan și senin, cu o franchețe cuceritoare și nejucată. Cum
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de oameni sau specimene. În tranziția anarhica a debutat cumplită perioadă de degradare a ființei umane, în care ne selectam numai în funcție de interese și ne dușmănim în progresie geometrica. Respectul și onoarea au fost date uitării. Au devenit îndepărtate amintirile nostalgice. Tupeul, aroganță și violență au ajuns un cataclism. Apocalipsa nu mai trebuie așteptată. A sosit. Prostia, sora mai mare a sărăciei s-a prostituat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
tarziu. De exemplu, cum de ai fost reprimit la facultate? CGM. Cei de care depindea soarta mea erau împărțiți: cererea mea de a continua cursurile la facultate a fost respinsă de decanul Petre Spacu cu mențiunea că locul unuia care dușmănește poporul trebuie dat altuia care îl sprijină. Din fericire, rectorul de atunci, Traian Negrescu, mi-a aprobat cererea, inclusiv cămin. Dintre profesori, care știau de ce apăream doar la examene, unii erau mai aspri, alții mai indulgenți. Elenă Ciorănescu, de exemplu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
s-au potențat reciproc factori reali, ideali, ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț Un oraș feeric, clădit pe mlaștini, înconjurat de ape, dușmănit de vânt, ploaie și zăpadă; și dușmănit de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au detestat. Sub pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț Un oraș feeric, clădit pe mlaștini, înconjurat de ape, dușmănit de vânt, ploaie și zăpadă; și dușmănit de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au detestat. Sub pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât am reușit să sugerez din chipurile ei
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
unui regim care este, constituțional și politic, al muncitorilor și țăranilor. Clemența este un păcat capital, expus ca atare. Dușmanul este identificat, prin expunerea unei genealogii și denunțarea vinovățiilor sale istorice. Căci "astăzi foștii exploatatori ai țării române ponegresc și dușmănesc eliberarea poporului și înălțarea statului crimă și mai oribilă."4 Tuturor celor neinițiați în arcanele universului guvernat de burghezie și moșierime, clasicul li se propune ca un Vergiliu ce cartografiază bolgiile infernului. Uitarea rămâne la fel de culpabilă ca și asocierea cu
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la 13-15 iunie, și represiunea verbală, prin speculația tendențioasă ori de-a dreptul calomnioasă. Ne vom ocupa, în rîndurile
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
nimeream la ea în fiecare sâmbătă seara... La început, Ileana s-o arătat că îi sunt drag eu... După o vreme însă o început să arate că îi este drag de Vasile... Noi ne întâlneam la ea, dar nu ne dușmăneam. Și crezi că nu știam când și cum se mai vedea el cu fata sau el nu se pricepea că și eu mă mai întâlneam cu Ileana fără ca el să fie de față? Știam amândoi unul de altul, dar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe spate, fumând, îi cădeau într o parte, molcuț, însă mie îmi place asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a întors spre mine și mi-a zis să comand ceva de băut. Când ne-au venit cele două whiskey-uri duble, am ciocnit și mi-a spus că urăște bătrânii. Ai părul cam alb și mă temeam. De mică am dușmănit bătrânii găunoși și pretențioși a căror înțelepciune se reduce la: „Păzește-te de anturaj“ sau: „Din bucata mea de pâine / Am hrănit un om și-un câine...“ Ori: „Cine n-are bătrâni să și-i cumpere“... Așa e, da, i-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
uitat până și tragedia marelui Brit (Shakespeare - nota scriitorului)? O fi fost o nepotrivire de clasă, ca să zic așa, precum în literatura unor veacuri revolute? Mă tem că și atunci acest motiv era exagerat de imaginația poeților. Dragostea nu era dușmănită de această nepotrivire convențională, ea se năștea chiar din nepotrivire, pentru că iubirea adevărată nu trebuie să dureze. Ea își găsește totdeauna un aliat (aparent un dușman) pentru a se ruina cât mai curând. Când se vrea absolută, și poate că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să ierte toate jignirile ce li s-au adus și care le iartă, într-adevăr, dar nu le uită niciodată. Eu, în schimb, nu eram în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tocmai pentru că ele vor amplifica sentimentul național. Nu va fi cătun în care să nu fie doliu, iar țările ar putea fi devastate. Talleyrand spunea că ar trebui să se renunțe la ură; din nefericire, unora chiar le place să dușmănească, făcând din ură un principiu al energiei. Trebuie așadar să căutăm se pare însă că în altă parte decât în spiritul democratic forța care să împiedice națiunile să se lupte între ele. Tocmai pentru aceasta există Societatea Națiunilor. Capitolul IX
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Să nu știm că numai în păstrarea bunurilor morale cu greu câștigate în trecut, în păstrarea elementelor educative ale istoriei române e rădăcina spornică a viitorului? Să nu vedem limpede că instinctele demagogice nu sunt decât rămășițele invidiei venetice, care dușmănea tot în această țară: și familie, și biserică, și limbă, și datină? Oare noi să nu știm că vrajba socială și politică n-a avut altă țintă decât a altera caracterul și inima dreaptă pe care părinții din părinți au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]